Brand-ul personal

În junglă, supravieţuiesc doar cei puternici. De ce unii pot? Și EU…?

Andreea Ciortea

Trainer @ Future Capital

… și eu nu reușesc. Sunt un banal. Mă trezesc dimineaţa, îmi beau în grabă cafeaua, bună sau proastă (nici nu mai contează cum e, oricum tabietul de a savura cafeaua de dimineaţă, în tihnă și liniște, a dispărut odată cu ultima vacanţă de “etudiant”) și-o iau din loc, s-ajung punctual la sarcinile și îndatoririle de serviciu. În fiecare zi, același lucru. Mă afund în cotidian, în rutină, mă las condus de lumea lui “trebuie”. Uit cu desăvârșire cine sunt și de ce fac tot ce fac. Mă enervează soacra, traficul, radioul. Îmi duduie capul de zarva din jur, iar dacă se-ntâmplă cumva să rămân singur, mă copleșește lumea interioară, cu și mai multă gălăgie. Cum au reușit să intre cu toţii în mintea mea? De ce nu-i pot scoate de-acolo? Eu, EU unde mai sunt? De fapt, NU sunt. De ce?

Brand, a brandui, branding

Dacă ne gândim că brand-ul a pornit de la înfieratul animalelor, pentru a le diferenţia de cele ale vecinului cowboy-cioban-fermier, ajungem la una dintre multele definiţii date termenului. Una de diferenţiere, sau Ce am EU și TU nu ai?

Branding-ul personal

Branding-ul personal este asemănător celui al unei companii. De ce branding? Pentru că vrem să (ne) vindem. Cât mai mult, cât mai bine, în funcţie de target (compania în care mi-aș dori să muncesc) și poziţionarea pe piaţă (sunt mai bun decât ceilalţi candidaţi la interviu?). Și atunci, în condiţiile în care a dat criza peste noi și nu ne putem criogena pân’ ce-o trece, draga de ea, s-o putem lua de la capăt în condiţii optime, ce-i de făcut? Teroarea pierderii locului de muncă, tăierea unui procent din salariu, în cazul angajaţilor, sau lipsa contractelor, în cazul angajatorilor, sunt de multe ori cenzuri mai drastice decât cele din vremurile de tristă amintire.

Vei fi oare vreodată plătit, recompensat pentru că faci ceea ce-ţi place? Dacă ai deja răspunsul, atunci vezi dacă propria părere despre tine este în concordanţă cu părerea celorlalţi despre tine.

Avem oare de ales? „Uite că da!” – grăiesc prin puterea exemplului cei care cu viziune, creativitate și un leadership de invidiat (îl am de ani de zile ca exemplu pe Steve Jobs), au reușit să se menţină pe linia de plutire, în vremurile market-ului global. Sunt cei care vând și se vând ca produs, însă nu ca simplă “marfă”. Reformulez întrebarea de dinainte: Ce au EI și EU nu am? Tot mai multe companii realizează importanţa capitalului uman și recrutează, în special pentru poziţiile de top și middle management, oameni cu viziune (din nou mă gândesc la Steve Jobs). Dezvoltarea brand-ului personal s-ar putea să ne salveze pielea, corporatistă sau personală.

De ce să ne dezvoltăm brand-ul personal?

Pentru cele câteva motive pentru care încă ne mai trezim dimineaţa, să mergem la muncă. Sunt convinsă că le știţi foarte bine: salariul, prima de Crăciun, mașina perfectă, care ne face cu ochiul dintr-un showroom, și nu din propriul garaj, promovarea, siguranţa de sine (și cea financiară), sănătatea fizică și mentală… și lista poate continua.

Cum?

Construind, adăugând valoare. Iar într-o listă a atributelor ce însumează acest cuvânt mare, trei sunt, din punctul meu de vedere, sine qua non:

Autentic

Cine ești, de fapt? Ce îţi place și ce știi să faci mai bine decât alţii? Vei fi oare vreodată plătit, recompensat pentru că faci ceea ce îţi place? Dacă ai deja răspunsul, atunci vezi dacă propria părere despre tine este în concordanţă cu părerea celorlalţi despre tine. De nu-i așa, vă spun că disimularea „se ginește” până la urmă și, pe termen lung, are picioare scurte. Am văzut cu toţii imagini măreţe, create pe castele de nisip. În lumea formelor fără fond, valul te duce înspre păstrarea superficialelor aparenţe – de la televiziune și superstaruri, la politică și coloșii globali. Însă, mai devreme sau mai târziu, orice castel de nisip se dărâmă. Dispare credibilitatea. Exemple avem cu duiumul.

Unic

Care sunt calităţile care te diferenţiază de ceilalţi? De ce te plac (sau nu) cei din jurul tău? Am remarcat, cu bucurie, atât în experienţa muncii corporatiste, cât și în antreprenoriat, oameni care s-au impus prin modul lor specific de abordare. Și nu oricum, ci revenind la propria esenţă, la ceea ce îi definește și distinge ca personalitate.  Ținând cont de ceea ce sunt, de propriile pasiuni, de lucruri făcute nu doar bine, ci cu suflet. Aceștia sunt oamenii în jurul cărora altfelul este, într-adevăr, altfel. Natural. Motivant. Împlinitor. Și mai au și succes.

Îndrăzneţ

Țin minte că în adolescenţă aveam o imagine foarte clară despre ce voi face și unde voi fi la 25 de ani, apoi la 30 și așa mai departe. Îndrăzneam să visez. Apoi visul s-a amestecat cu teama: să îmi asum riscul îndrăznelii și să uit de răspunderea omului matur, pierdut în etichete și convenţii sociale? Grea decizie pentru natura umană. Ce îndrăzneală? Ce vis? Am așteptat mintea românului cea de pe urmă. Frica de eșec (sau de succes) îi oprește de fapt pe cei mai mulţi dintre noi să-și urmeze visul, acela care te motivează să îţi croiești propriul drum și să îţi rămâi ţie, în primul rând, fidel. Pentru asta e nevoie de curaj. Orice abatere de la drum costă. Costă, printre altele, TIMP… iar de acesta dispunem într-o foarte limitată măsură.

… Mă trezesc dimineaţa. Beau în tihnă o cafea bună. Așa începe povestea brandului meu: EU.

S-ar putea să-ţi placă

By 

Email Newsletter