Când specialiştii încurcă relaţiile la muncă

Am venit la dumneavoastră pentru că nu mă mai înțeleg cu colegii. Încerc să fac totul ca lucrurile să meargă bine, dar e din ce în ce mai rău. Sigur, aș putea să plec din firma asta, însă îmi doresc să continui aici ceea ce știu și-mi place să fac. Cam așa a sunat apelul unei cliente care a ajuns la mine la cabinet. Frustrată.

Antonia Noël

Consultant și Formator în Comunicare Relațională, antonianoel.com

Nemulțumită și considerându-se nedreptățită în urma a tot ceea ce i se-ntâmpla. Și cam tot așa sună multe dintre mesajele angajaților sau chiar ale angajatorilor. Aceștia din urmă se plâng de ineficiența subalternilor, primii de sfidarea șefilor sau de agresivitatea colegilor. Cum și unde se rupe filmul în relațiile profesionale?

Dacă o luăm cu începutul, la mulți, filmul se rupe chiar de la început. De la semnarea contractului. De ce? Pentru că, în primul rând, în relațiile profesionale, raportul dintre doi oameni trebuie să aibă la bază dominanta contractuală și funcțională, și nu pe cea afectivă (așa cum e cazul în relațiile interpersonale – pentru o căsătorie, de exemplu). În al doilea rând, contractul are astfel menirea de a stabili aportul și așteptările fiecăruia dintre cei doi semnatari, în rolul și funcția lor. Și pentru că, în al treilea și cel mai important rând, din păcate, de cele mai multe ori lucrurile nu stau așa.

Să ne întoarcem și la exemplul clientei mele. Pentru ea, propunerea de angajare a venit din partea unei prietene. O bună prietenă, care, cunoscându-i abilitățile profesionale, i-a propus, în cadrul unei „ieșiri cu fetele”, să se angajeze la firma unde ea însăși lucra. Clienta mea, bucuroasă, s-a poziționat, la rândul ei, în rolul de amică, încrezătoare că poate să muncească alături de prietena sa. Vă sună cunoscut? Ce oportunitate frumoasă pentru amândouă, nu-i așa?

Când profesioniștii amestecă relațiile

Lucrurile, în aparență, au stat bine până când clienta mea „a intrat în pâine”. A ajuns să integreze o echipă de șapte persoane, a cărei șefă era tocmai prietena ei. Șefa a început să-i ceară clientei mele să îndeplinească tot felul de misiuni, pentru care aceasta din urmă nu semnase. O încarcă cu analize, rapoarte și deadline-uri și apelează, din rolul de prietenă, la un perfid șantaj emoțional: știu că  numai tu poți să mă ajuți, te implici în proiectul ăsta? Haide, fă tu, eu nu mai fac față, am deja probleme cu șeful cel mare și nu apuc să termin! Mă bazez pe tine, tu ești singura care mă înțelege. Mai apoi, tot din postura de prietenă, dar cu autoritatea oferită de postul de manager, îi spune: Cum ai îndrăznit să vorbești așa cu ceilalți colegi, nu te gândești că-i deranjează? Mi se pare că nu ai deloc empatie! Trebuie să înveți să te porți altfel aici în firmă!

Clienta mea se simte rău. Foarte rău. Neînțeleasă, trădată în prietenie, abuzată la serviciu. Decide să acționeze, însă este neputincioasă, se simte „ruptă în două”. Trăiește un puternic conflict intrapersonal. Pe de o parte, își dorește să-i spună prietenei sale tot ce are pe suflet, să se elibereze de o povară, iar pe cealaltă parte îi e teamă că prietena o va acuza de lipsă de recunoștință pentru oportunitatea de job oferită. Pe de o parte, intenționează să-i spună managerului ei direct (adică aceleiași persoane) că nu are funcția necesară pentru a îndeplini anumite sarcini, dar în același timp îi e teamă că va fi acuzată și dată afară.

Revin la contextul general. Ce e bine de știut este că în cadrul profesional se împletesc și, adesea, se înnoadă mai multe relații: interpersonale, de prietenie, de familie (câteodată), relații funcționale și/sau ierarhice. Situațiile și contextele sunt diferite, însă aceste relații există, fără doar și poate, în număr diferit de la caz la caz, în fiecare firmă. Nu existența relațiilor pune probleme, ci confuzia dintre ele. În momentul în care învățăm să ne identificăm rolul, funcția și relația în care vorbim cu fiecare dintre interlocutorii noștri și ne poziționăm conștient, rezolvăm deja jumătate din problema de comunicare. Cealaltă jumătate este condiționată de modul cum o facem. În cazul clientei cu care am lucrat, cu ajutorul tehnicilor de vizualizare și demersurilor simbolice pe care i le-am propus, ea a detectat aspectele ce o blocau în situațiile negative de la serviciu. În urma a două întâlniri distincte cu prietena și șefa sa, a reușit să repare și să construiască o nouă modalitate de a comunica în mediul profesional.

Despre managementul relațional și ameliorarea comunicării la locul de muncă voi vorbi vineri, 10 iunie, la Cluj-Napoca, în cadrul conferinței  „Oamenii părăsesc oameni, nu companii”. Managementul relațional se învață, conflictele pot fi atenuate sau evitate, atunci când ne dăm voie să ne uităm conștient la noi înșine și la cine suntem cu adevărat, în mediul profesional.

S-ar putea să-ţi placă

By 

Email Newsletter