LEGISLAȚIE

Guvernul elvețian a anunțat că va limita, timp de un an accesul cetățenilor români și bulgari pe piața muncii.

Potrivit autorităților de la Berna, Acordul UE – Elveția privind Libera Circulație a Persoanelor conține o clauză de salvgardare ce permite Elveției să reintroducă, în mod unilateral, până în 2019, un plafon cu privire la numărul de noi permise de ședere eliberate pentru cetățenii bulgari și români, atunci când numărul de noi permise eliberate timp de un an este mai mare cu peste zece la sută decât media din precedenții trei ani.

În 2016, imigrația netă din România și Bulgaria a atins 3.300 de persoane, dublu față de 2016. În aceste condiții, guvernul elvețian va limita la 996 numărul de noi permise de ședere de tip „B” (durată de ședere între unu și cinci ani), care vor fi eliberate pentru muncitorii români și bulgari, în următoarele 12 luni. Nu va fi afectată însă eliberarea de permise de tip „L” (durată de ședere sub un an) sau de tip „C” (permise de stabilire a căror eliberare nu este reglementată prin Acordul menționat). De asemenea, decizia nu are efecte asupra prelungirii permiselor de tip „B” deja eliberate.

Potrivit Ministerului Afacerilor Externe (MAE), partea elvețiană a arătat că măsura nu singularizează România. Ea a fost aplicată de Elveția în 2012 pentru statele membre nou intrate în UE și în 2013 pentru celelalte state membre UE.

Dragoș Pîslaru, ministrul Muncii în guvernul Cioloș, avertizează că o creștere a salariilor, precum cea prevăzută în proiectul legii salarizării unitare, va crea o falie între public și privat, care riscă să ucidă piața muncii.

Potrivit fostului ministru, din propunerea Guvernului se pot desprinde două ipoteze. Prima: PSD vizează o accelerare a ritmului de creștere a salariului minim, chiar peste graficul promis în campania electorală, pentru a ajunge cu salariul minim – și în sectorul public, și în cel privat – la 2.500 lei, în 2020. A doua ipoteză, în opinia lui Dragoș Pîslaru, este că se va decupla nivelul salariului minim din sectorul public – oricum mai ridicat, conform statisticilor – de cel din sectorul privat.

„Prima ipoteză este catastrofală pentru o serie întreagă de sectoare intensive în muncă, cum ar fi textile/confecții, mobilă, turism, construcții etc. Cu toții ne dorim salarii mai mari în privat, dar realitatea arată că în privat contează productivitatea și competitivitatea, pentru ca firmele să își poată permite plata salariilor. Prin urmare, chiar dacă pe termen lung ne dorim o economie bazată pe inovare și tehnologie, nu putem condamna sectoare întregi de activitate și nu putem împinge abrupt restructurarea economică doar prin măsuri coercitive/administrative. A doua ipoteză, vehiculată deja de oficiali guvernamentali în discuțiile publice cu sindicatele, înseamnă recunoașterea de facto a abandonării tratamentului unitar al pieței muncii din perspectiva reglementării de politică publică, cu un salariu minim la stat mai mare decât cel din privat”, scrie Dragoș Pîslaru într-un editorial publicat pe contributors.ro.

Guvernul trebuie somat rapid să clarifice intențiile sale, întrucât în spatele unui gard vopsit estetic se poate ascunde o întreagă gradină zoologică, nu doar o pisică cu pete.

Dragoș Pîslaru a observat și că secțiunea impact financiar asupra bugetului nu este completată, iar asta ar însemna că „dăm bani, dar nu știm câți”. Conform programului de guvernare și comunicării publice, impactul bugetar ar fi de 32 de miliarde lei, ceea ce înseamnă că după implementarea legii, <plicul> salarial ar urma să ajungă de la 64 la 96 de miliarde de lei, o creștere medie de 50 la sută.

Estimarea lui Dragoș Pîslaru despre impactul propus este de circa 45-50 miliarde de lei. Cifra este apropiată de cea a Consiliului Fiscal, care evaluează impactul creșterilor propuse la 50-60 miliarde de lei și avertizează că măririle promise deja pentru 2018 ar duce la un deficit bugetar de 5,7 la sută din PIB. Impact ce nu ar putea fi compensat decât prin renunțarea la investiții și creșterea taxelor. Pentru a nu amaneta viitorul țării prin dezechilibru bugetar, nu este sustenabil să aloci până în 2022 mai mult de 19 miliarde, susține Dragoș Pîslaru.

„Se pune deci întrebarea – de unde această diferență semnficativă între propunerea de 32 miliarde de lei din programul de guvernare și impactul propunerii actuale? Există două explicații posibile: fie pur și simplu Ministerul Muncii nu a calculat corect impactul grilelor propuse, fie dorința este de a defila cu niște salarii la nivelul anului 2022, care să proiecteze politic imaginea unui proiect de salarizare generos și frumos împachetat”.

În loc să progresăm prin eficientizarea administrației și remunerarea adecvată, pe bază de performanță, a sectorului public, discutăm de fapt de o altă pomană grandioasă care să mai împingă presiunea sindicală câțiva ani.

Fostul ministru al Muncii este de acord că mulți angajați din sectorul public au venituri mici, neconforme cu statutul lor de reprezentanți ai statului și nemotivante. „Dar există și o mare risipă în acordarea de beneficii unor angajați la stat, care exploatează rețelele de putere din administrație și politică, și folosesc breșele unei legislații de salarizare mult prea complicate. Cât despre corelarea cu performanța și eficiența, cred că este evident că aceasta este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire”, atrage atenția Dragoș Pîslaru.

De astăzi, în cadrul Ministerului Sănătății va funcționa Centrul Național de Resurse Umane. Prin intermediul acestuia, medicii români din străinătate, care doresc să revină în țară, vor primi asistență.

Florian Bodog (foto), ministrul Sănătății, susține că are deja semnale din Germania și Anglia, în legătură cu întoarcerea în România a unor doctori, ca urmare a majorării salariilor medicilor. „Este greu de găsit o soluție pentru a ține medicii în țară, însă avem câteva măsuri. În programul de guvernare avem creșterea salariilor medicilor, care este o măsură foarte bună. Deja am solicitări de medici care doresc să se întoarcă în țară. Chiar acum, la ultima deplasare care am avut-o în Germania, am fost contactat de un șef de clinică de la o secție de chirurgie toracică, care ar dori să se întoarcă într-unul din orașele Arad, Oradea, Timișoara sau Cluj-Napoca, unde există chirurgie toracică. Dânsul este șef de clinică în Germania și dorește să se întoarcă în țară. Mai am solicitări din Anglia. Am și discutat cu omologul meu britanic, la întâlnirea de la Bonn, despre medicii care lucrează în Anglia, după Brexit. Sunt solicitări și de acolo să se întoarcă în țară”, a precizat Florian Bodog, potrivit Agerpres.

Bodog promite că, „indiferent dacă și-au făcut specializarea la noi sau în altă parte”, medicii care își doresc să revină în România vor primi asistență prin intermediul Centrului Național de Resurse Umane. În plus, ministrul Sănătății are în vedere măsuri și pentru deficitul de medici din orașele mici. „Pentru orașele mici, este o idee de a coborî rezidențiatul la nivel de spital județean. Adică aducem rezidenții în spitalele județene. Nu este nici un secret: dacă vin și muncesc aici cinci ani, unii se căsătoresc, alții se îndrăgostesc de oraș, alții de spital, și vor rămâne”, a conchis ministrul.

În jur de 62.000 de asistente medicale, care au absolvit cursurile post-liceale în România, pot beneficia, din acest an, de recunoașterea parțială a studiilor, dacă urmează un curs similar universitar.

Un amendament la Legea Educației Naționale (LEN) nr. 1/2011, ce prevede ca asistentele medicale fără cursuri universitare să își poată completa studiile, a trecut, luni, cu unanimitate de voturi, în Senat. Camera Superioară a Parlamentului României este for decizional.

Amendarea articolului 174, aliniatul 6, din LEN, a fost adusă în discuție în Parlament încă din 2015, dar n-a fost finalizată. Amendamentul a fost preluat și susținut și de senatorii USR din Comisiile de Sănătate și Învățământ – Adrian Wiener, Mihai Goțiu și Vlad Alexandrescu – și votat în plen de toți senatorii USR. „În sistemul public de sănătate avem acum două categorii de asistente medicale: asistentele medicale clasice și cele care au absolvit, după 2006, cursurile Facultății de Asistente Medicale. Cele două categorii de asistente au aceleași atribuții, conform fișei postului, însă între ele există diferențe salariale. Acestea sunt cuprinse între 475 și 600 de lei, lunar, în favoarea asistentelor medicale cu studii superioare. Amendamentul respectiv dă posibilitatea completării studiilor în învățământul superior, pentru asistentele medicale cu studii post-liceale. În Comisia de Sănătate din Senat, consensul a fost realizat lent, prin dezbateri succesive. Trendul inițial a fost împotriva amendamentului”, explică medicul Adrian Wiener, senator de Arad, membru al Comisiei de Sănătate Publică din Senat.

Conform amendamentului, asistentele medicale cu studii post-liceale, care au absolvit bacalaureatul și care reușesc la concursul de admitere pentru a urma cursurile universitare de asistență medicală, pot să-și recunoască o parte dintre examene (credite) pe baza unei metodologii pe care o vor adopta universitățile de Medicină. „În timpul discuțiilor din Comisia de Învățământ și, apoi, în comisiile reunite, de Sănătate și Învățământ, a reieșit clar o necesitate, de a avea asistente medicale cu o pregătire mai ridicată. Amendamentul în discuție rezolvă și o problemă de echitate, și oferă o oportunitate asistentelor cu postliceală să ajungă ca, în condiții de muncă, responsabilități și experiență egale, să obțină și venituri egale cu asistentele cu studii superioare. Evident, dacă își completează educația”, arată Mihai Goțiu, senator de Cluj, membru al Comisiei de Învățământ.

Mai multe ...

Email Newsletter