Ciorbă şi leadership

Mulți înțelepți sunt de părere că leadership-ul este o relație morală complexă, cu învățături din arta războiului și din sport. Eu aș include și arta culinară în acest amalgam, pentru că aici, mai mult decât în alte domenii, rezultatele savuroase vin din îmbinarea rețetelor consacrate cu creativitatea.

Ovidiu Halunga

Manager sucursală @ Garanti Bank

Dacă ar fi să schițez un portret de lider, aș începe cu un chip luminos și sincer, după care l-aș îmbrăca într-un echipament sportiv, pe umeri i-aș desena niște epoleți fără stele, iar în mână i-aș pune un polonic. Am ales polonicul, fiindcă în rândurile următoare voi face câteva observații ce au ca subiect o echipă imaginară de bucătari, coordonată de un Executive Chef, care, zi de zi, prepară doar un cazan mare de ciorbă. De ce m-am oprit la ciorbă?

Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele

În primul rând, pentru că, în bucătăria tradițională românească, ciorba reprezintă unul dintre felurile principale de  mâncare. Ea a pătruns în spațiul românesc prin intermediul unor acțiuni militare, respectiv prin trupele de spahii ale Imperiului Otoman. Liderii militari, care servesc ciorba cu trupa, se bucură de un respect deosebit din partea soldaților.

În al doilea rând, prefer discuțiile despre ciorbă, pentru că în calitatea mea de bucătar amator de mâna a doua, excelez la capitolul ciorbe și borșuri. Trebuie să recunosc că, de multe ori, zeama cea mai bună îmi iese atunci când fac echipă cu soția în bucătărie, pentru că primesc ajutor, un feedback imediat, iar uneori, mai ales atunci când gătesc cu foamea-n gât, sunt temperat în nerăbdarea mea de a obține produsul într-un termen scurt. În vremurile actuale, atât în business, cât și în bucătărie, ai nevoie de viteză, dar și de multă răbdare. Să nu pierzi o oră curățând o mână de morcovi, dar nici să servești ciorba cu carnea nefiartă.

Nu în ultimul rând, așa cum nu poți fi un lider remarcabil cu o singură calitate, nici un borș bun nu poți scoate doar dintr-un singur ingredient. În ambele cazuri, dincolo de calități și ingrediente, reușita ține și de dozaj.

Să zicem că am cazanul, ciolanul și leușteanul. Mai rămâne să găsesc echipa de bucătari. În procesul de recrutare, aș avea în vedere următoarele: disciplina, pasiunea și talentul. Leadership-ul necesită musai abilitatea de a forma și de a menține o echipă performantă.

Pentru a livra o ciorbă bună, aș cumpăra cele mai bune și proaspete ingrediente, la prețuri de achiziție rezonabile, pentru ca, atunci când trag linie, să mai rămână vreo doi bănuți și pentru stăpânul bucătăriei. Din start, din motive de integritate și din respect pentru clienți, aș interzice total utilizarea aromelor sintetice, care – chipurile – îmbunătățesc gustul mâncărilor. În primii mei ani de bucătăriseală, nu-mi lipseau cubulețele. Cu timpul, am renunțat la E-uri și prefer să simt aroma de leuștean verde.

Ei…, să zicem că am cazanul, ciolanul și leușteanul. Mai rămâne să găsesc echipa de bucătari. În procesul de recrutare, aș avea în vedere următoarele: disciplina, pasiunea și talentul. Leadership-ul necesită musai abilitatea de a forma și de a menține o echipă performantă. Aș începe cu disciplina, pentru că în bucătărie, ca în multe alte domenii,  se lucrează cu rețete și fluxuri.

Îmi aduc aminte că în armată, atunci când militarii de la termen redus, printre care mă număram și eu, făceau de serviciu la bucătărie, trebuia să fii foarte atent când mâncai ciorbă de fasole, fiindcă pe lângă boabe erau și o sumedenie de pietricele. În schimb, în zilele în care fasolea era sortată de elevii de la școala militară, oameni cu disciplina în sânge, nu te mai uitai în lingură după pietre. Într-o echipă care a fost lipsită de disciplină, impunerea acesteia cu forța are toate șansele să se finalizeze cu un eșec, mai ales pe fondul unor lipsuri mari de personal.

Recunoașterea meritelor și lăuda descătușează energii, determinându-i pe oameni să fie mai creativi și mai interesați de ceea ce fac. Atunci când sunt lângă oala de ciorbă, iar soția îmi transmite că miroase magnific, sunt mult mai hotărat să desăvârșesc gustul, astfel încât, la servirea prânzului, să primesc un compliment sincer.

După formarea echipei, un Executive Chef ar trebui să fie preocupat permanent de modul cum poate să-i facă pe cei din jur să se simtă bine și să aibă o atitudine pozitivă, atfel încât gătitul să fie o plăcere, nu o corvoadă. Recunoașterea meritelor și lauda descătușează energii, determinându-i pe oameni să fie mai creativi și mai interesați de ceea ce fac. Atunci când sunt lângă oala de ciorbă, iar soția îmi transmite că miroase magnific, sunt mult mai hotărât să desăvârșesc gustul, astfel încât, la servirea prânzului, să primesc un compliment sincer. Totodată, aș încuraja din toată inima lucrul în echipă, stimulând împărtășirea ideilor și a experienței, și aș rescrie rețetele doar atunci când clienții validează inovația culinară a echipei. Aș lupta în permanență pentru a contrazice zicala conform căreia ciorba cu două bucătărese iese ori prea sărată, ori nesărată, însă nu aș fi la fel de vehement în combaterea proverbului „ciorba reîncălzită nu mai are același gust”.

Un lider adevărat permite oamenilor din preajma lui să avanseze. Dacă vezi dăruire și talent într-un ajutor de bucătar, care momentan curață cartofi, stai cu ochii pe el, ajută-l să se dezvolte, iar la momentul oportun cedează-i chiar boneta de Executive Chef.

S-ar putea să-ţi placă

By 

Email Newsletter