Corporatistul din Pipera

În fiecare dimineață, mergem spre Pipera, locul mirobolant unde se termină subit toate fondurile primăriei, unde semnele de circulație cu „interzis”, de pe linia de tramvai, nu au nici o valoare (dacă ai 4×4, e ca și cum ai avea tramvai), iar Dimitrie Pompeiu este un bulevard (???) așa de aglomerat încât la ora de plecare se transformă într-un mare parc auto, de la Barbu Văcărescu până la Petricani.

Octavian Irimia

Senior Software Engineer @ Avangate

În acest loc mirific, eu prefer să ajung cu metroul, pentru că este răcoare și relativ civilizat. Din păcate, nici metroul nu este ferit de pericole. Este aproape imposibil să nu te întâlnești pe drum cu un animal de metrou. Iată câteva exemplare:

Specimenul „unde mi-e cartela”

Majoritatea femei, dar nu numai, aceste specimene sunt surprinse de turnicheții de la intrarea în stația Pipera. Fix când ajung în față, le apucă panica și încep să își cotrobăie prin geantă/buzunar, după abonamentul Metrorex. Dar nu se dau din drum. Până ieri ne teleportam direct în metrou, dar de azi, de azi au apărut niște aparate de verificat cartela pe care o ai în geantă. După ce stai la coadă cinci minute, îți dai seama că nu e reducere la tigăi… Și dă-i și caută cartela.

Specimenul work-and-travel

Nu știu exact ce își bagă ăștia în rucsac dimineață, dar ai impresia că tot timpul se mută la birou sau pleacă în excursie, în fiecare zi, cu un rucsac în spate, plin doldora. Sunt sigur că unii au un laptop, dar sunt la fel de sigur că un laptop nu-i cât un sac de ciment. Și atunci când e aglomerat, nu-și ține rucsacul în mână. Nu, nene! Trebuie să ne lovim toți de el, să știm toți că el de fapt este în excursie, nu ca restul fraierilor care merg la muncă.

Intelectualul

Acest tip de animal are tot timpul capul plecat spre un device sau o carte. Și nu sunt împotriva cititului, ba chiar îl încurajez – mai ales când se aliniază bilele roșii pe diagonală și trebuie să primești bonusul. Uneori, și eu mă holbez în telefon, recunosc, dar: atunci când am de mers pe scara rulantă, merg pe scară rulantă; când trebuie să cobor din metrou, cobor cât mai repede din metrou; când aștept să urc în metrou, mă uit pe unde merg, că să nu cad ca prosu’ în gaura dintre metrou și peron, iar apoi să dau în judecată Metrorex că a făcut gaura prea mare (știu că metrourile-s praf, dar gaura aia a fost acolo dintotdeauna).

Calul

Genul cel mai întâlnit este calul, acel tip care se priponește în prima bară liberă și nu-i mai dă drumul până coboară. Logica lui este simplă: el nu intră prea bine în metrou, pentru că urmează să coboare… spre deosebire de noi, restul, care o să dormim în depoul Pipera până la amiază. Foarte des întâlnit este calul-intelectual, o combinație fatidică între cele două animale – blocatul ușilor și cititul, în timp ce coboară din metrou, sunt activitățile lui principale.

Atlet 50m scaune

Dacă este vreun scaun liber în metrou, el îl vede; înainte să se oprească metroul în stație, îl urmărește cu precizie, se așază ca boul fix în fața ușilor și așteaptă… nu știu ce, exact, că nu am ajuns așa departe. Cert este că atunci când apucă să urce în metrou, se pune pe alergat, împins și dat din coate. Iar dacă cineva îi ocupă scaunul favorit, face o mutră de parcă i-au murit și capra și vaca, în același timp.

Dacă i-ați văzut și voi, dați un share. Dacă ați remarcat și alte exemplare, puneți un comment pe Facebook. Dacă e prima ta zi spre Pipera, bun venit în junglă!

Notă: Pentru cei care se ofensează ușor: știu că unii chiar au nevoie să își aducă bagaje spre birou, unii chiar au nevoie să trimită un mail urgent, unii chiar au nevoie să stea pe un scaun, din diverse motive. Totuși, dacă ai aceste nevoi în fiecare zi, ești un animal.

S-ar putea să-ţi placă

By 

Email Newsletter