Costul ascuns al educaţiei „gratuite”: copiii trebuie să aducă de acasă, în medie, 3.093 de lei, în fiecare an

Finanțarea deficitară a învățământului, multiplele reforme începute și abandonate pe traseu au făcut ca, în opt ani, costurile ascunse ale educației să se dubleze: în medie, de la 1.490 lei per copil, la 3.093 lei, potrivit ultimei cercetări realizate de Salvați Copiii România. Decontul îl plătesc părinții, iar copiii ale căror familii nu au resursele financiare necesare sunt mult mai vulnerabili și discriminați din start.

În 2010, studiul realizat de organizația Salvați Copiii  arăta, în premieră, că educația este, în România, gratuită doar în teorie. În practică, părinții erau nevoiți să achite costuri care nu apăreau în nici o Lege și reformă a educației și pentru care, în proporție covârșitoare, nu primeau chitanță. În medie, suma pe care elevul o aducea de acasă, pentru a beneficia de educație, era de 1.490 de lei.

Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele

La opt ani distanță, cu o săptămână înaintea începerii unui nou an școlar, suma pe care părinții trebuie să o aloce suplimentar este dublă: 3.093 de lei costă anual, în medie, educaţia „gratuită” a copilului. Valorile sunt mai mari în mediul urban faţă de rural (3.351 faţă de 2.757 lei). În ciclul primar, părinţii plătesc, în medie, 2.545 lei, anual, în gimnazial – 3.083, iar dacă elevul este la liceu, părintele trebuie să scoată din buzunar 3.647 lei.

Ce trebuie să plătească, în plus, un elev, pentru a primi educație

Cei mai mulți bani pe care părinții îi scot din buzunar merg pe materiale didactice – rechizite, dotarea sălilor de clasă, manuale. Lipsa resurselor umane, calitatea precară a materialelor didactice și starea critică în care se află școlile – de la tavane și bănci până la pază și dotarea laboratoarelor – i-au determinat pe părinți să dubleze și efortul pedagogic, prin meditații contra cost.

Față de 2010, procentul celor care apelează la meditaţii plătite la materiile studiate în şcoală (nu sunt incluse cursurile extracurriculare) a crescut de la 24 la 40 la sută, iar costul acestora a crescut și el, pe măsura inflației: de la circa 1.350 de lei, media anuală în 2010, la peste 1.850, în 2018. Procentul variază de la 19 la sută, pentru elevii din ciclul primar, la 56 la sută dintre liceeni.

Fondul clasei rămâne unul dintre costurile neoficiale ale educației: deși procentul părinților care îl achită a scăzut, el rămâne o constantă a școlii românești: 56 la sută dintre părinţi, comparativ cu 72 la sută în 2010, contribuie la acest fond. Doi din zece părinţi afirmă că fondul clasei este o contribuţie obligatorie, dar cei mai mulți nu sunt consultați în privința destinației banilor. 46 la sută dintre părinți indică, totuși, cheltuieli cu materiale didactice sau amenajarea sălilor de clasă. Fondului clasei i se adaugă, pentru 28 la sută dintre părinți, și un alt „fond” – al școlii.

Ponderea părinţilor care afirmă că li s-au cerut sume de bani pentru înscrierea copilului la şcoală, acordarea de note, promovarea examenelor sau protocol la examene a scăzut față de 2010, de la valori de circa cinci la sută din total, la valori sub unu la sută.

Au apărut și categorii noi de costuri, precum cele asociate programelor de after school. Deşi incidenţa este relativ scăzută şi acum, în jur de zece la sută, acolo unde apar reprezintă a doua categorie de cost, în ordinea importanţei. 90 la sută dintre părinţii ai căror copii participă la astfel de programe suportă integral costurile, indiferent că sunt desfăşurate în instituţii publice sau private.

Una dintre măsurile cele mai eficiente de menținere a copiilor vulnerabili în școală este programul „Școala după școală”, prin care li se asigură asistență pedagogică, psihologică, dar mai ales un mediu social stabil și în siguranță. Circa 25.000 de copii au beneficiat de acest program, derulat de Salvați Copiii România. „Accesul egal al copiilor la educație de calitate este un beneficiu pentru întreaga societate. Condiționarea financiară a participării la programe de suport educațional constituie un factor de discriminare extrem de grav, pentru că sunt dezavantajați tocmai copiii care au nevoie de ajutor. Decalajele sunt adâncite, iar sărăcia educațională devine un statut social permanent. Singura cale de a garanta integrarea socială de calitate este accesul la educație. Salvați Copiii face eforturi constante pentru ca programul Școala după Școală să fie implementat la nivel național, cu prioritate crescută acolo unde sunt copii care au nevoie de tot suportul pedagogic pentru a putea rămâne în școală. Educația nu trebuie să fie un lux, ci, așa cum prevede și legea, un drept universal și neîngrădit, pentru toți copiii”, spune Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv Salvaţi Copiii România.

Din experiența Organizației Salvați Copiii, integrarea în programul Şcoala după Şcoală are un impact pozitiv clar asupra succesului școlar al copiilor. Totuși, doar 45 la sută dintre școlile bucureștene, de pildă, au implementat programul, în anul școlar trecut: 89 de școli dintre cele 200 în care se organizează învățământul primar și gimnazial. Accesul limitat la programe de suport educațional agravează fenomenul copiilor rămași în afara școlii, în contextul în care România rămâne printre țările fruntașe la acest capitol, cu un procent de 12,1, îngrijorător la nivel european, potrivit raportului End of Childhood Index, al organizației internaționale Save the Children.

În privința abandonului școlar, în anul școlar 2013-2014, 25.891 copii au abandonat învățământul primar și gimnazial, în anul școlar următor (2014-2015), numărul lor a crescut la 34.293, pentru ca, în 2015-2016, să ajungă la 30.504. În învățământul liceal și profesional, 23.290 elevi au abandonat studiile în anul școlar 2013-2014. Li se adaugă 27.225 de elevi în anul școlar următor și 26.722 în 2015-2016.

S-ar putea să-ţi placă

By 

Email Newsletter

Close