Cotcodac Corporation

Încă din fragedă copilărie, am iubit foarte mult animalele. Spre ghinionul meu, nu am avut bunici la țară, așa că a trebuit să mă mulțumesc cu compania sporadică a maidanezei Laika, cățeaua blocului, și a celor câteva găini pe care le creștea bunica mea la casa aflată la circa un kilometru de locul unde locuiam eu cu părinții. Cu Laika, relația mea de prietenie se rezuma doar la momentele în care o hrăneam, așa că, până pe la vreo zece ani, am fost un fîn observator al galinaceelor.

Ovidiu Halunga

Manager sucursală @ Garanti Bank

Dincolo de joacă și câteva reprize de fumat printre cuibare, aveam și unele responsabilități legate de hrana păsărilor și colectarea ouălor. Să zicem că eram un fel de deputy manager sub comanda bunicii. Efectivul de înaripate varia de la vreo 20 de capete, în perioada de vară, la maximum zece în sezonul rece, obiectivul principal fiind producția de ouă. Cocoșii erau excluși din business – prezența lor accidentală și efemeră era un fel de teambuilding anual.

Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele

Înainte de sosirea iernii, bunica declanșa un amplu  proces de restructurare. După o atentă monitorizare, găinile care aveau rezultate slabe la producția de ouă sfârșeau în oala de ciorbă. Chiar și cele mai performante nu rezistau mai mult de doi ani, fiindcă erau considerate bătrâne și li se lua gâtul din principiu, pentru a nu  avea o carne ațoasă și tare atunci când vor ajunge în farfurie.

Uneori, când se tranșa carnea, se constata că victima avea o sumedenie de ouă în formare, fapt ce o determina pe bunica să recunoască eroarea cu jumătate de gură, însă fără prea mari păreri de rău. Câteodată, și cei mai buni performeri au nevoie de o mică pauză, dar, nu de puține ori, pauza asta poate fi fatală.  Deși eram cam trist atunci când se căsăpea o găină, nu refuzam mâncarea. O mică asemănare cu trăirea lui Nicolae Labiș din „Moartea căprioarei”.

Neavând cocoși în dotare, recrutările aveau două surse externe. Tinerele puicuțe erau cumpărate primăvara de la fermele de stat, iar din când în când mai venea la bunica mea câte o babă de la țară, cu o găină jerpelită în paporniță. Toate intrările noi, indiferent de vârstă, atunci când pășeau pentru prima dată pe poarta cotețului, aveau parte de o ciuguleală pe cinste din partea locatarelor cu vechime. Startul era dat de team leader. Cu atâtea intrări și ieșiri, era o luptă permanentă pentru șefie.

Și pentru resurse se purtau bătălii aprige. Atunci când erau alocate bunătăți în mâncare, după câteva curse mai ceva decât în fotbalul american, cele care au îndrăznit să se înfrupte în dauna șefelor se alegeau cu niște ciocuri zdravene în creastă. Se presupune că  găina a fost prima pasăre domesticită, iar evenimentul a avut loc acum vreo 8.000 de ani, în Asia. Scopul  inițial era lupta dintre cocoși. În tradiția românească, există o legătură puternică între om și găină. La nuntă ai parte de dansul găinii, iar când e să treci în lumea drepților, la coborârea în groapă, două înaripate execută un scurt survol peste sicriu.

S-ar putea să-ţi placă

By 

Email Newsletter

Close