Cum citesc eu CV-ul doamnei Dăncilă

I-am cunoscut bine pe majoritatea oamenilor politici și de stat, la absolut toate nivelurile, pe unii chiar îndeaproape, așa că am avut ocazia să vorbesc în detaliu și despre joburile lor, și despre ce și cum se întâmplă în politică și în stat, la vârful vârfurilor.

Foto: Roza Zah

George Butunoiu

Managing Partner @ George Butunoiu Executive Search

Mi-am făcut o părere destul de avizată despre cum sunt cei în cauză, pe de o parte, și despre cum ar trebui să fie ca să ne simțim noi în siguranță (și mândri – ce bine ar fi…) cu ei la înălțimile acelor demnități. Și, desigur, am cunoscut bine și toate marile corporații, fie ele multinaționale, străine sau românești, i-am cunoscut bine pe oamenii de acolo, ca să nu mai spun de toate marile companii și instituții de stat.

Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele

După zeci de ani de observații directe, adesea chiar din mijlocul lucrurilor și evenimentelor, de analize, de studiu și de lungi discuții cu oameni deștepți din toate mediile (academic, politic, business, cultură etc.), o concluzie clară mie s-a desprins: o țară nu numai că poate să fie condusă ca o mare corporație, însă ar fi și cel mai eficient model de administrare posibil. Și, în consecință, un profil de prim-ministru sau de important conducător politic se construiește exact la fel ca acela al unui conducător executiv de mare corporație. Nu am găsit nici o diferență fundamentală între aceste profiluri, dar absolut nici una, de concept și de logică a construcției. Diferențele sunt de formă, de ponderi, și legate doar de moment și de context.

Sigur, mulți politicieni spun că nu e așa. Încă nu și-a argumentat nimeni această poziție cu altceva decât cu un gol de conținut „Ei, e greu de explicat, îți dai seama doar când ești acolo sus, în politică și în stat”. Dar, dacă se va face vreodată o dezbatere serioasă pe această temă, voi ruga să fiu invitat, spre a-mi demonstra punctul de vedere. Eu sunt matematician, obișnuit cu demonstrațiile logice. Tare curios sunt să văd cum vor argumenta „ei”…

Construcția oricărui profil managerial executiv (inclusiv politic executiv) pornește întotdeauna de la cele două prime întrebări: ce trebuie să știe omul acela și cum trebuie să fie. Când ai un candidat în față și vrei să vezi dacă se potrivește, răspunsul la prima întrebare vine preponderent din analiza educației și a parcursului profesional.

Așadar, când mă mai întreabă cineva cum cred eu că ar trebui să fie un prim-ministru, un președinte, un ministru (joburi executive, deci), ipoteza de lucru este aceasta: asemănarea cu profilurile marilor manageri. Încă nu m-am lămurit dacă și pentru parlamentari s-ar putea extinde observațiile și raționamentul, dar când ajung la o concluzie și în această privință, o pun pe hârtie.

Schematizând până la esențe, orice job managerial executiv are două componente majore: una conceptuală, în care se lucrează cu concepte și cu tot felul de entități abstracte, care se materializează pe hârtie în obiective, planuri și strategii, și una operațională, legată de activitățile și acțiunile efective, cele care duc la execuția strategiei, la deciziile curente, printre altele.

Desigur, ponderile celor două componente diferă la extreme de la un job la altul. Pot să difere fundamental metodele și instrumentele de lucru, însă arhitectura, structurile și logica lor internă rămân aceleași de fiecare dată.

E cu totul exclus ca la acest nivel să dai teste, examene sau să faci interviuri structurate – chiar dacă acei candidați sunt <intervievați> prin Parlament de diverși ciudați, de prin tot felul de comisii. Și, sigur, nici probe practice nu sunt și nu vor fi vreodată.

Dintre grupurile principale de activități operaționale ale unui mare manager, pentru un prim-ministru, cele care primează (ca volum, dar și ca importanță) mi se par a fi: analiza, monitorizarea și controlul, execuția strategiei (operațiunile curente), dezvoltarea (inițierea și lansarea noilor proiecte), raportarea (comunicarea publică), „people management” – și aici vorbesc nu doar despre de aparatul guvernamental din subordinea directă, ci de toată administrația și toți cei „de la stat” -, și, probabil înainte de toate celelalte, cea de „client service”, unde „clienții” sunt toți cetățenii țării, desigur.

Componenta conceptuală, cea de viziune, de analiză și strategie politică, având ca sistem de referință o filosofie politică validată electoral (sau nu?), nu are nevoie de vreo descriere.

Construcția oricărui profil managerial executiv (inclusiv politic executiv) pornește întotdeauna de la cele două prime întrebări: ce trebuie să știe omul acela și cum trebuie să fie. Când ai un candidat în față și vrei să vezi dacă se potrivește, răspunsul la prima întrebare vine preponderent din analiza educației și a parcursului profesional. E cu totul exclus ca la acest nivel să dai teste, examene sau să faci interviuri structurate – chiar dacă acei candidați sunt „intervievați” prin Parlament de diverși ciudați, de prin tot felul de comisii. Și, sigur, nici probe practice nu sunt și nu vor fi vreodată.

Cultura generală este absolut decisivă în prestația și performanță unui prim-ministru, desigur! Vorbesc de cultura generală făcută citind cărți, nu de cea <din viață>, cum e toată lumea convinsă, ca să se simtă cu conștiința mai împăcată.

Răspunsul la cea de-a doua întrebare, cum trebuie să fie omul, e uluitor de simplu de dat. Așadar, ca să poți să înțelegi (înainte de toate!) un job de prim-ministru, și să-l mai și duci la capăt, ai nevoie de câteva calități intelectuale, care trebuie să fie foarte, foarte apropiate de limita maximă posibilă: inteligență, capacități de analiză, de sinteză și de raționament abstract, de învățare (nu e deloc atât de evident și de la sine înțeles pe cât pare!), imaginație, creativitate.

Cultura generală este absolut decisivă în prestația și performanță unui prim-ministru, desigur! Vorbesc de cultura generală făcută citind cărți, nu de cea „din viață”, cum e toată lumea convinsă, ca să se simtă cu conștiința mai împăcată. Fără cunoștințe teoretice semnificative în următoarele domenii, dintre care măcar o parte validate academic exemplar, sau printr-o experiență practică relevantă, mi-e greu să cred că un prim-ministru și-ar înțelege rolul, darămite să mai facă și ceva util, sau măcar să nu strice prea mult: filosofie generală, filosofie și științe politice, drept constituțional, psihologie socială, sociologie, istorie, geografie, economie generală, management, marketing, resurse umane, project management, limbi străine (cel puțin trei: engleză perfect, franceză bine, germană sau spaniolă la nivel mediu, cel puțin, sau poate că o altă limbă), planning și organizare, standarde curente de lucru.

Alte calități care țin (și) de imagine și de interacțiunea socială, tot la nivelul cel mai ridicat cu putință: charismă, eleganță, rafinament, comunicare (inclusiv comunicare inteligență și spirituală!), stabilitate emoțională, rezistență la frustrare, autocontrol, adaptabilitate și flexibilitate. Și, ca să încerc un rezumat mai plastic: în România zilelor pe care le trăim, cu siguranță că am avea nevoie pentru acest post de prim-ministru de un mare intelectual, care să știe cum să se deghizeze într-un gospodar, la nevoie, ca să poată să fie acceptat și votat…

Și, continuând ideea, dacă doamna Dăncilă sau alții de dinaintea ei chiar au pus în practică această strategie, adică să se deghizeze din intelectuali în gospodări, au toată admirația mea, pentru că le-a ieșit atât de bine încât nimeni, dar absolut nimeni, nu s-a prins de asta până acum…

Fără două facultăți (întregi, adică de cinci ani) și un doctorat, sau o facultate întreagă (cu master în același domeniu), un master excepțional (într-un alt domeniu) și un doctorat, mi-e greu să cred că poate confirma cineva la un astfel de nivel.

Despre sănătate, rezistență fizică și puterea de muncă, nu se prea vorbește în public, în general. Însă e bine de știut că o țară o poate duce mai bine sau mai rău în funcție de cum stă prim-ministrul cu ficatul, cu vezica și cu energia, și diferențele nu sunt atât de nesemnificative pe cât ar părea la prima vedere.

Morala? Înainte de orice, puțini înțeleg ce-i aceea, trebuie să fi citit mult, mult de tot, pentru asta. Și de gândit, după aceea, încă și mai mult. Însă poți să fii moral și din întâmplare, nu zic că nu.

Și publicațiile, nu în ultimul rând: eu nu aș da o țară pe mâna cuiva care nu a publicat un număr semnificativ de texte valoroase. Sub nici o formă!

Pe ce filiere educaționale și profesionale ar fi mai probabil să ajungi la un astfel de profil, deci? În primul rând, fără două facultăți (întregi, adică de cinci ani) și un doctorat, sau o facultate întreagă (cu master în același domeniu), un master excepțional (într-un alt domeniu) și un doctorat, mi-e greu să cred că poate confirma cineva la un astfel de nivel. Una dintre facultăți ar trebui să fie într-un domeniu care îți formează raționamentul abstract: matematică, fizică, filosofie, drept, însă și altele, desigur, în funcție și de nivelul lor, de universitățile de care aparțin, mai precis spus.

Abia după ce pui mâna pe câteva cărți de filosofie și teorie politică, îți dai seama că habar nu ai despre ce e vorba în politică și că nu ai putea conduce nici măcar o comună, darămite un județ sau o țară întreagă.

Iar a doua, obligatoriu, de științe politice. Nu poți face politică adevărată fără să faci o facultate de științe politice sau fără să citești atât de mult ca și când ai fi făcut-o. Abia după ce pui mâna pe câteva cărți de filosofie și teorie politică, îți dai seama că habar nu ai despre ce e vorba în politică și că nu ai putea conduce nici măcar o comună, darămite un județ sau o țară întreagă.

Experiența: desigur, cea mai mare încredere aș avea-o în cineva care a condus cu succes mai multe corporații foarte mari și dificile, sau poate cineva cu rezultate sistematic pozitive într-o administrație publică mare și dificilă, de asemenea, adică doar oameni care au făcut management greu, și nu puțin. Nu aș da pe mâna cuiva care a lucrat doar prin Parlament nici măcar un oficiu de stare civilă, darămite un minister…

Greu de găsit așa ceva? Desigur, însă nu atât de greu pe cât cred mulți – nici vorbă!

Bun, și ce se întâmplă dacă pui un prim-ministru care nu are acest profil, toate aceste cunoștințe și calități? Le are la jumătate, deci face treabă pe jumătate? Poate că da! Le are pe sfert, sau o zecime, și atunci face un sfert sau o zecime de treabă? Nu, atunci face un dezastru! Garantat!

Articol publicat și pe blogul lui George Butunoiu

S-ar putea să-ţi placă

By 

Email Newsletter

Close