Cum te concediază Facebook

Știu că de când au apărut rețelele de socializare mulți angajatori îți caută profilul, pentru a vedea cam cum ești tu și pe acolo. Mulți nu te mai caută după ce-ți vizualizează profilul. Alții însă decid să meargă în continuare și să te cunoască.

Corina Neagu

Trainer & HR Consultant @ DARE Development Advice & REsources

Am recitit, de curând, acest articol, care mi-a reamintit de două situații penibile prin care am trecut la unul din fostele locuri de muncă. Am cont de Facebook din 2009, timp în care am postat, zilnic, propriile articole sau articole care m-au inspirat, am creat pagini, evenimente și grupuri, am interacționat cu oamenii, mi-am făcut relații noi, am cunoscut oameni deosebiți, am promovat evenimente sau oameni, mi-am exprimat întotdeauna opiniile într-o manieră decentă, naturală și cât de poate de sinceră și obiectivă, care mă reprezintă pe mine ca om. Acum pot afirma cu certitudine că, pentru mine, Facebook a reacționat pozitiv, pentru că folosit inteligent, mi-a adus multe beneficii și schimbări în bine, în plan personal și profesional. Îi mulțumesc și pentru butonul de „block”, pe care am învățat să-l folosesc, atunci când a fost nevoie.

Știu că de când au apărut rețelele de socializare mulți angajatori îți caută profilul, pentru a vedea cam cum ești tu și pe acolo. Mulți nu te mai caută după ce-ți vizualizează profilul. Alții însă decid să meargă în continuare și să te cunoască. Încă de când mi-am creat contul, știam acest lucru, dar niciodată nu m-am simțit constrânsă să fiu în mediul online altfel decât sunt eu de obicei. Imaginea pe care ți-o creezi în online cred că trebuie să fie în congruență cu tine, ca om, să te reprezinte, să te completeze.

Auzisem multe povești despre companii care le interzic angajaților accesul la rețelele de socializare. Unii se obișnuiseră cu ideea și accesau de pe propriile telefoane, alții erau ușor demotivați, știind că alte companii au pagini pe Facebook, unde angajații sunt chiar încurajați să vină cu idei pentru promovarea companiei, să participe la diverse concursuri online etc. În ultimul timp, am auzit și mulți oameni povestind despre cum li se controlează postările și sunt trași la răspundere pentru ele. Nu prea am crezut până nu mi s-a întâmplat chiar mie. Inocenta din mine a crezut că așa ceva nu se poate întâmpla, că trăim într-o țara democratică, unde dreptul la opinie este liber și unde nimeni nu are dreptul să te judece după ceea ce postezi pe Facebook. Nimic mai greșit. Nu doar că te judecă, dar te și sancționează sau te și concediază, dacă ai călcat cumva strâmb.

Pot fi 100 la sută de acord cu asta, dacă te apuci să defăimezi compania, să divulgi lucruri absolut confidențiale, cu alte cuvinte „să dai din casă”, situații care contravin clar regulamentului și procedurilor interne și pe care trebuia să le cunoști și să ți le asumi, când ai fost angajat. Există alte mijloace, puse la dispoziție angajaților din anumite companii, prin care-ți poți exprima deschis și anonim punctul de vedere referitor la ce crezi că  merge mai puțin bine în cadrul companiei. Facebook este, totuși, o rețea publică, iar dacă vrei ca ceea ce postezi acolo să fie văzut doar de câteva persoane, atunci poți restricționa accesul. Dar de la asta la a fi tras la răspundere, pentru o glumă complet nevinovată despre corporatiști, este cale lungă. Așa cum, de  multe ori, suntem tentați să luăm postările unor cunoscuți foarte personal, pentru că ne regăsim, într-un fel sau altul, în ele, probabil că la fel s-a întâmplat și în cazul meu. Angajatorul s-a simțit atacat direct, lucru care mie îmi demonstrează că:

1. sunt urmărită pe Facebook;

2. trebuie să am mare grijă la ce postări ar putea deranja angajatorul;

3. mi se îngrădește dreptul la comunicare, deși pe toți pereții compania avea ca valoare principală comunicarea deschisă și transparentă;

4. angajatorul nu are deloc simțul umorului, deși o altă valoare de bază era bucuria.

Atenție – niciodată, dar niciodată nu am scris nimic negativ despre companiile în care am lucrat. Din contră, le-am promovat la momentul respectiv și chiar am reușit să cresc brand-ul de angajator prin intermediul postărilor mele, care atrăgeau multe vizualizări și generau interes. Dar întotdeauna am scris despre nereguli, despre ce ar trebui îmbunătățit, despre experiențe mai mult sau mai puțin plăcute ale oamenilor, fără să dau nume de companii sau măcar indicii asupra acestora.

Am fost, de două ori, pusă în situația de a mi se aduce la cunoștință că nu e în regulă ce am postat, fiind vorba de lucruri complet amuzante, dar legate de viața de corporație, în general. Mi-a fost clar atunci că locul meu nu mai era acolo. Nu puteam accepta să lucrez pentru o companie care nu credea în propriile valori, care-și controla angajații și-i apostrofa pentru exprimarea unor opinii ce nu aveau nici o legătură cu ea, care-și făcuse un obicei din a ține oamenii sub presiune și a le reaminti că cineva, acolo, îi urmărește și îi poate oricând penaliza.

Granița între personal și profesional în online este foarte fină și da, trebuie să avem mare grijă la imaginea noastră în acest mediu, mai ales când ne căutăm job, când deja avem mulți oameni care ne urmăresc, dacă suntem persoane publice, avem poziții de conducere etc. Probabil că mulți angajatori nu m-ar angaja după ce mă citesc, dar scopul meu nu este de a-mi găsi angajator sau de a mă face plăcută, ci de a ridica niște semne de întrebare unor oameni care ar trebui să ia niște decizii. În altă ordine de idei, Facebook în egală măsură te poate angaja, dar și concedia. Depinde doar de tine cum îl folosești.

S-ar putea să-ţi placă

By 

Email Newsletter