De ce a câștigat Trump? Simplu: pentru că a fost mai bun. Sau de ce câștigă „nebunii” alegerile.

În ultimii 16 ani, m-am ocupat de comunicare în mai multe campanii electorale și am tras o concluzie pe care nu mi-o va schimba nimeni foarte curând: cei mai mulți politicieni au impresia că oamenii care-i aleg sunt mai proști decât sunt de fapt.

Dan Mărginean

Publisher @ AngajatorulMeu.ro

O gloată de nătărăi, care vor alege întotdeauna varianta sigură. Care pot fi cumpărați, de fiecare dată, cu o găleată, cu un kilogram de făină, cu un mesaj plat, în cel mai lemnos limbaj posibil, sau cu arătarea bau-baului/nebunului care va întoarce casa cu fundu-n sus. Ei bine, nu! Nu merge așa la infinit. Asta nu pricep politicienii „sistemului”: oamenii se schimbă. Ei nu. Iar când buboiul explodează, se prefac că nu înțeleg de ce. Nu-i cea mai elegantă formulă, dar o vedem aplicată, cu „succes”, (mai ales) în ultimii ani. Iar regula aceasta funcționează de la Teleorman până la Londra, din New York până la Nyíregyháza.

De ce a câștigat Trump? Simplu: pentru că a fost mai bun. Pentru că a meritat. Stați puțin! Nu-mi vorbiți de scandalurile sexuale, de jignirea prizonierilor de război, a familiilor eroilor de război, persoanelor cu handicap, musulmanilor, mexicanilor, chinezilor, cetățenilor de culoare, indienilor, femeilor, bebelușilor, mătușilor sau liftierilor de la Trump Tower. Nu-mi vorbiți de asmuțirea permanentă a suporterilor săi împotriva presei, de bădărănism sau de admirația pe care le-o poartă dictatorilor, cu o slăbiciune aparte pentru „prietenul” nostru de la Răsărit. Nu-mi vorbiți nici măcar de eșecurile financiare, de diplomele false de la Trump University, de cinismul cu care a distrus viețile a sute de furnizori, pe care nu i-a plătit.

Și totuși, de ce a fost mai bun Trump, în campania care tocmai s-a încheiat? Simplu: pentru că nu a pierdut nici o secundă contactul cu realitatea. A simțit tot timpul cine este de partea lui și cine nu-i va fi niciodată aliat. Și-a simțit publicul. A făcut ceea ce o echipă de comunicare – rigidă, școlită, plătită cu bani mulți – ar interzice oricui: și-a lăsat instinctul să facă treaba. Nu și-a pierdut timpul și energia cu polical correctness-uri inutile. La mitinguri, a jucat perfect. Ticălos, crud, cinic, dar perfect. Le-a dat oamenilor care l-au susținut impresia că ei scriu pagina asta de istorie. I-a mințit frumos. I-a implicat în joc. Un exemplu bun: în ultimele două-trei săptămâni, a inventat un slogan nou. Drain the Swamp! Curățăm mlaștina! Nu l-a promovat la televizor, nu a apărut scris, cu fonturi elegante, impecabile, pe pancarte. La un miting, Trump le-a zis oamenilor cam așa: „Uitați, echipa mea m-a sfătuit să folosesc sloganul acesta. Mie mi se pare cam prost, dar mi-am zis să-l folosesc totuși astăzi, să văd dacă vă place”. Normal că le-a plăcut. Nu neapărat sloganul, cât „stângăcia” lui Trump. El, Candidatul, mă întreabă pe mine, Joe, șomerul, dacă-mi place sloganul lui. Acum, aici. Îmi cere părerea. Exist! Și uite așa a devenit „Drain the Swamp” sloganul de care Trump nu s-a mai despărțit până la finalul campaniei. Donald Trump nu a încercat nici o secundă – și, oricum, nu ar fi reușit – să fie perfect. Asta a fost cartea lui câștigătoare.

Alt exemplu: în ultimele două săptămâni, echipa de campanie a reușit să-i „confiște” lui Trump contul de Twitter, de unde curgeau o mulțime de mesaje „nepotrivite”. Discursurilor libere din timpul mitingurilor le-au luat locul celor scrise pe prompter. Toate acestea într-o încercare de a-l „cuminți” pe candidatul republican, de a-l opri să-și dea cu stângu-n dreptul tocmai la final. @realDonaldTrump a găsit și de această dată o portiță de „evadare”: „Oamenii mei mă obligă să citesc de pe prompter. Îmi spun tot timpul: <fii cuminte, Donald, nu spune tâmpenii, Donald>. Dar nimeni nu ne poate opri, nu, oameni buni?”. Și nu i-a oprit nimeni. Altfel spus, Trump a jucat cum scrie la carte. Care carte? Asta.

Nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat fără complicitatea (ne-voită) a adversarilor. Aroganța, siguranța că victoria li se cuvine, fără luptă, le-a fost fatală. Nu sunt primii care se cred câștigători înainte de fluierul final. Pe principiul: „Lasă-i, dă-i naibii, că doar n-or să voteze cu nebunu'”. Au gustat din cupa amară a eșecului, în timp ce se pregăteau să toarne șampania în pahare, și alții, de curând. Două nume: Cameron și Ponta. Și ei au uitat că oamenii nu sunt cifre, că ei nu se măsoară în voturi. Că simt, se emoționează. Urăsc. Iubesc. Se tem. Se bucură. Încă nu s-a inventat tehnologia care să controleze asta.

În timp ce Trump mișca masele, cu discursul lui superagresiv, Clinton aștepta să-i salveze fundul Lady Gaga și Jay Z. De fapt, toată campania a fost despre cine o salvează pe Madam Clinton, nu despre ce are ea de oferit. Poate mai livrează soții Obama niște discursuri geniale. Sau poate mai apare vreo casetă cu Trump vorbind buruienos. Sau poate vreun VHS uitat în Trump Tower, care-l arată în timp ce fură o sărutare vreunei domnișoare venite de la țară, din estul Europei. Sau se mai ia Trump de latinos și îi împinge spre ea (spre Clinton, nu spre domnișoară). Sau dă LeBron James un coș de sus sau Pharrell trage o cântare și aleargă africanii și americanii să pună ștampila pe numele ei. Sau Winnetou îi convinge pe apași, pe comanși și pe ceilalți native americans. Și tot așa. N-a câștigat Trump alegerile astea. Le-au pierdut democrații, care au preferat să meargă pe mâna unui candidat plin de bube și care ar avea probleme și dacă ar candida la președinția scării de bloc. Știți câte mitinguri a avut Trump în ultima zi de campanie? 6. Șase! În timp ce Clinton se târa spre linia de finiș, Trump părea că abia se încălzește.

Ce au învățat politicienii din povestea asta? Exact ce au învățat după Brexit. Nimic. Brexit a fost un accident, au gândit ei. America? Eh, s-au supărat și ei puțin. Le trece. Mai aproape de casă, vi se pare că Gorghiu înțelege ceva? Că PSD se reformează în vreun fel? Că au dispărut șmecherașii, pușcăriașii, zâmbăreții, transpirații, agramații, mediocrii, doctorașii? Suntem norocoși – încă nu s-a născut noul Vadim Tudor. Să vă spun eu ce vor zice politicienii partidelor mainstream când unul ca el va câștiga alegerile? „Eh, au luat-o ăștia puțin razna. Le trece”.

S-ar putea să-ţi placă

By 

Email Newsletter