De ce nu mă iubește Daddy?

Trăim într-o lume în care concurența este sufocantă, iar diferențele dintre produse sunt, de cele mai multe ori, nesemnificative. În acest context, pentru a avea success în vânzări, este esențial să ai și o oarecare pricepere în construirea de relații interumane.

Ovidiu Halunga

Contributor

De vreo trei luni, după ce ajung acasă de la birou, fetița mea, care are cinci ani și jumătate, îmi cere imperativ să facem o plimbare la prietenii ei din cartier. Prietenii sunt, de fapt, nouă câini, care-și fac veacul pe la casele vecinilor. Având doi mioritici și o maidaneză în curte, nu prea am tragere de inimă să vizitez zilnic potăile din zona mea, dar dorința copilei și beneficiile unei plimbări mă determină să o iau din loc.

Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele

Cu trei patrupede, a fost dragoste la prima vedere, iar acestea au rămas în topul preferințelor fetei mele. Nici o seară nu se poate încheia fără o vizită la poarta lui Pongo, un ciobănesc german inteligent și jucăuș, care, când ne vede, se prezintă cu o mingiuță în gură și ne invită la joacă. Nu de puține ori, în cei peste 20 de ani de când lucrez în vânzări, am constatat că am avut succes la prima întrevedere cu un client. Ne-am plăcut și ne-am strâns mâna fără prea multe discuții despre caracteristici și preț.

Cu alți patru căței, lucrurile nu au mers prea ușor, dar după zeci de vizite în care mi-au țiuit urechile de la lătratul lor și cuvinte lingușitoare spuse de mine și fetiță, printre zăbrelele gardurilor, lucrurile au evoluat favorabil, iar acum îi mângâiem pe botic. Un om bun de vânzări trebuie să fie un bun ascultător și un furnizor de dovezi, cu care să-și susțină intențiile. În cariera mea, cele mai multe și importante realizări au apărut după multe telefoane, e-mail-uri și pingele rupte pe la ușa clienților.

Lucrul cel mai puțin dorit de un om de vânzări este refuzul. Până săptămâna trecută, trei dintre cei nouă câini din vecini ne-au refuzat categoric prietenia: un ciobănesc german foarte agresiv, un dulău ținut în lanț și Daddy. Ca doi buni vânzători, care nu-și pierd cumpătul, eu cu fiica-mea am făcut o mică strategie, principalul obiectiv fiind prietenia lui Daddy, o corcitură mică și simpatică, cu urechi de iepure și mustăți de bandit mexican.

Până a afla că îl cheamă Daddy, datorită mustăților caraghioase, îl strigam la poartă Franz Joseph, ceea ce n-a fost rău, fiindcă a trebuit să-i  povestesc copilei câte ceva despre fostul împărat. Sunt nevoit să menționez că am făcut o mare eroare în abordarea lui Daddy, respectiv l-am hârâit acum trei săptămâni. Dacă până la episodul cu hârâială mă lătra fără prea multă convingere, acum potaia hămăie la mine că și cum aș fi cel mai mare infractor din țara asta. Dacă nu o șterg după primul lătrat, Daddy aplică planul B, respectiv își cheamă stăpânul și atunci dispar din peisaj.

Dacă ești agresiv și nu ești în stare să-ți faci clientul să se simtă confortabil, atunci finalul va fi un eșec. Procesul de vânzare este un transfer de emoție. Sătul să-i răspund fetiței, în fiecare seară, la întrebarea: „de ce nu mă iubește Daddy?”, adică să-i tot spun că am greșit, m-am gândit la o altă abordare. Am dat iama în frigider, am înșfăcat câteva bucăți de cabanos și, de mână cu fata, m-am proțăpit la poarta lui Franz Joseph.

După un fluierat scurt de-al meu, cățelul a apărut în viteză și a început să mă latre. Când a văzut bucățelele de cârnat, a dat sonorul mai mic până a terminat ospățul, dar după aceea lătratul lui a devenit infernal, așa că am șters-o cu cabanosul care mi-a mai rămas vizavi, la lupul cel rău. Spre surprinderea mea, câinele cel fioros tăcea mâlc și se uita plin de interes la punguța mea. De unde până a-i da de mâncare ne dârdâiau chiloții la vederea lui, după ce a savurat mâncarea, lupul a venit la gard să-i mângâiem și am tras concluzia că este că un client de tip price shopper. Deoarece am constatat că fiecare vizită făcută la poarta dulăului ținut în lanț nu a adus nici măcar o speranță de apropiere, l-am tăiat de pe listă.

Ca o concluzie, dintre cei nouă câini vizați, am reușit să ne împrietenim cu șapte, la unul am renunțat, iar cu Daddy încercăm în continuare. Nu este exclus ca în câteva săptămâni să-l avem că mușteriu, însă doar dacă vom arunca multe bucățele de cabanos peste poarta lui.

S-ar putea să-ţi placă

By 

Email Newsletter

Close