Grupul Renault România: Cariere fără frontiere

Ideea de a te muta dintr-un oraș din România în altul nu este încă foarte populară pe la noi. Mai degrabă dispuși să se instaleze în alte țări, românii sunt reticenți față de posibilitatea de a se stabili în alt loc din țara lor. Pe bună dreptate, decizia de (stră)mutare nu este una ușoară. Familia, prietenii, comoditatea ne țin aproape de locurile pe care ne-am obișnuit să le numim „acasă”. Dar asta nu înseamnă că mutarea nu poate fi benefică. Alte popoare spun că „acasă” este acolo unde îți este inima, și din ce în ce mai mulți români încep să descopere același lucru.

Lucian Nistor s-a născut în Târgu Frumos, județul Iași, și și-a trăit adolescența și studenția în orașul din Copou. De când se știe, și-a dorit să fie inginer. Să înțeleagă cum funcționează lucrurile, să le schimbe, să le poată desface și pune la loc. A făcut Facultatea Construcții de Mașini, de la Universitatea Gheorghe Asachi, și apoi și-a căutat un job în domeniu. A găsit ceva, la o firmă din domeniul sistemelor de securitate. Nu era tocmai un vis devenit realitate, dar nu era nici rău pentru un proaspăt absolvent. Lucian era liniștit.

Până într-o zi, în 2007, când vestea că Renault caută ingineri pentru concepție automobile i-a ajuns la urechi. Atunci, Lucian și-a dat brusc seama că din viața lui lipsea ceva. Putea mai mult, voia mai mult. Logan era deja pe piață și lumea începea să se convingă că Dacia are, încă, un cuvânt greu de spus în industria auto. Proaspătul inginer a intuit că la Renault România este loc de dezvoltare, de inovație, de inginerie adevărată. Ce job mai bun? „Orice băiat visează mașinuțe”, explică Lucian ceea ce i se pare de la sine înțeles.

Așa că Lucian și-a pregătit CV-ul și într-o zi de marți, 13 martie, s-a dus, alături de sute de alți aspiranți, la un eveniment local unde venea echipa de recrutare Renault. Mai întâi au fost testele, de cunoștințe tehnice și de limbi străine. Apoi au urmat interviurile, cu ingineri Renault și cu departamentul de Resurse Umane. „A fost o zi maraton, dar n-am simțit nici foame, nici sete. Știu doar că m-am simțit în al nouălea cer când am plecat de-acolo cu o ofertă fermă de angajare”. De atunci nu mai este Lucian superstițios.

Un singur aspect al viitorului job îl neliniștea puțin pe Lucian: era la București. Nu se gândise până atunci la relocare. Nu cunoștea pe nimeni la București și auzise și el toate lucrurile cu care Capitala nu se poate lăuda. Mult mai important, însă, cea care urma să îi devină, în curând, soție, tocmai fusese acceptată la un program de doctorat ce urma să o rețină în Iași pentru următorii cinci ani. Probabil că mulți s-ar fi gândit că nu se poate. Că nu merită bătaia de cap. Dar Lucian simțea că șansele de a face ceva ce i-ar fi plăcut cu adevărat, de-a ajunge într-un loc unde și-ar fi putut pune amprenta pe produse ce vor ajunge la milioane de clienți, din toată lumea, și unde putea fi propulsat într-o carieră spectaculoasă, nu se arată prea des.

Dorința de a deveni el însuși responsabil de o piesă sau un sistem auto, de la idee până la etapa viață serie (așa cum numesc inginerii auto faza de monitorizare a pieselor de pe modelele aflate deja pe piață), era prea mare. Așa că a decis să găsească un mod de a face lucrurile să meargă. „Cel mai greu a fost să trăim, eu și soția mea, la peste 400 de kilometri distanță, cu toate că ne-am văzut aproape săptămânal. Era, însă, foarte important pentru amândoi să ne realizăm nu doar pe plan personal, dar și profesional. Și ea își iubește meseria, așa că m-a înțeles și m-a susținut”. Acum Lucian, Manuela și băiețelul lor de doar câteva luni sunt, în sfârșit, împreună, în București. „Îmi dau seama că sună stereotip, dar ne iubim și mai mult datorită acestei etape. Sunt foarte fericit și recunoscător soției mele. Ne-am dat reciproc forța de a deveni ceea ce ne doream, și pentru mine asta e iubire”.

Restul adaptării la București s-a produs pe nesimțite. În afară de disconfortul inevitabil al instalării într-o nouă locuință, Lucian nu-și amintește de vreo altă dificultate notabilă. Colegii de serviciu, majoritatea de vârste apropiate de a lui, l-au făcut să se simtă binevenit, unul de-al lor, de la bun început. A continuat să joace fotbal, așa cum făcea și la Iași, și așa și-a făcut prieteni suplimentari. Tot în București, Lucian și-a mai descoperit un hobby. Clubul Duster 4×4 este un proiect al angajaților Renault România pasionați de off-road. Pentru Lucian, acest club reprezintă, acum, o a doua familie. Se întâlnesc după program, în week-end, modifică mașini și merg la competiții prin toată țara.

Am constatat rapid că, la Renault România, oamenii buni și pasionați, din toată țara, sunt bineveniți și tratați la fel. Sunt înconjurat de colegi de fel din București, Pitești, Mangalia, Bârlad, Câmpina, Ploiești, Tecuci, Botoșani – ca să nu mai vorbim de francezi și alte nații.

Așa cum se întâmplă uneori, Lucian a ajuns să aprecieze Bucureștiul mai mult decât cei aflați de-o viață în Capitală. Îi place că aici găsești orice, de făcut, de cumpărat. Din București poate evada, în week-end, fie la munte, fie la mare. Și tot din București, călătoriile în străinătate devin mult mai accesibile, datorită aeroportului aflat la doi pași. Agitația orașului, atât de des acuzată de ne-bucureșteni, i se pare acum un semn de viață.

Se consideră, așadar, bucureștean acum? Sau moldovean? „Nici una, nici alta. Sau amândouă, cum preferi. Pentru mine, etichetele astea nu mai înseamnă mare lucru. Eu sunt român. Am constatat rapid că, la Renault România, oamenii buni și pasionați, din toată țara, sunt bineveniți și tratați la fel. Sunt înconjurat de colegi de fel din București, Pitești, Mangalia, Bârlad, Câmpina, Ploiești, Tecuci, Botoșani – ca să nu mai vorbim de francezi și alte nații. Unii vorbim, uneori, puțin diferit, dar altfel… Nu văd nici o diferență între noi sau în modul cum ne-am adaptat aici. Iar micile deosebiri dintre noi, specificul zonal cu care vine fiecare, constituie, mai degrabă, motive de apropiere. Suntem curioși, discutăm, aflăm multe despre noi plecând de la localitatea din care provine fiecare”.

Lucian n-are decât motive să se felicite pentru decizia din 2007. Dacă ar putea da timpul înapoi, ar face exact același lucru. S-ar muta la București sau la Pitești, sau oriunde altundeva ar avea posibilitatea de a se simți împlinit personal și profesional. S-ar concentra pe oportunități și asemănări, nu pe obstacole și prejudecăți. Ar trăi, din nou, fericirea greu de descris din cursele prin munți, cu Duster-ul lui drag, și s-ar mândri din nou, ca prima oară, citind despre performanțele tuturor mașinilor la care el, Lucian Ionuț Nistor, a lucrat.

DESPRE LUCIAN NISTOR

Lucrează din 2007 la Renault Technologie Roumanie, centrul de inginerie auto al Renault România și singurul centru de acest gen din Europa Centrală și de Est. Lucian este, în prezent, Manager de Proiect în cadrul Direcției Inginerie Mecanică. Responsabilitățile lui vizează transmisiile autoturismelor. Lucrează, în mod uzual, cu echipele Renault din România, Franța, Rusia, India, Brazilia și Coreea de Sud. În 2012 și 2013, Lucian a îndeplinit și rolul de tutore în cadrul unuia dintre cele mai importante programe de internship ale Renault România, dedicat managementului proiectelor complexe în industria auto. Lucian a făcut parte din echipele Logan 1, Sandero Stepway, Duster, Logan 2 și Sandero 2. Proiectul lui de suflet este Duster, unde a fost direct implicat în realizarea de la zero a transmisiilor pentru primul SUV Dacia, devenit, între timp, cel mai bine vândut model al grupului Renault, la nivel mondial.

articol publicat în sb.business – ediția de primăvară 2014

S-ar putea să-ţi placă

By 

Email Newsletter