Îmi cer scuze.

Când eram copil, mi-era foarte greu să recunosc că am greșit. Mă temeam de consecințe. „Nu mai ai voie afară o săptămână”. „Nu mai pleci în excursie” etc. (părinții). „Nota 4 la purtare”. „Ești așteptat în biroul directorului” – care avea obiceiul să mă tragă de perciuni – și durea ca naiba. „Te exmatriculez” etc. (școală). Anii au trecut, iar această dificultate s-a transformat în imposibilitatea de a-mi cere scuze.

Andrei Roșu

Sportiv de anduranță, blogger, scriitor, vorbitor inspirațional

Am citit că este vorba despre dorința naturală a oamenilor de a se putea privi, în continuare, într-o lumina favorabilă. Privind în urmă, sunt sute de situații în care ar fi trebuit să îmi cer scuze. Pentru părinții și bunicii pe care i-am exasperat. 🙂 Pentru profesorii pe care i-am jignit uneori prin atitudinea mea rebelă (nu, nu dau vina pe hormoni). Pentru relațiile care au eșuat. Pentru prieteniile pe care le-am abandonat. Pentru oamenii pe care nu am avut răbdarea să îi ascult până la capăt. Pentru serile în care m-am dus la culcare, deși soția încă plângea. Pentru situațiile în care ar fi trebuit să cer scuze copiilor mei. Și pentru multe altele.

Astăzi, protestând în Piața Victoriei, m-am gândit să încep prin a-mi cere scuze, public…

… Pentru că nu am votat (și, mai ales, pentru că nu am încurajat oamenii să facă asta) în ultimii 4-5 ani.

… Pentru că nu am ieșit până acum în stradă, pentru a protesta, deși am 40 de ani.

… Pentru că am crezut că timpul rezolvă orice și lucrurile se vor îndrepta „de la sine”.

… Pentru că m-am lăsat dezinformat și am trăit cu impresia că protestatarii de la Universitate sunt niște boschetari/golani, că Regele vrea să se întoarcă în România pentru a ne vinde țara, etc.

… Pentru că am crezut în „remanierea clasei politice” (o aud de vreo 20 de ani, dar se schimbă doar conducerea partidelor).

… Pentru că am dat „atenții”, atunci când „era cazul” (doctori, polițiști, funcționari etc.).

… Pentru că eram deranjat de faptul că românii din străinătate votează („de ce nu au rămas aici, dacă îi interesează așa mult soarta țării”…)

… Pentru că, atunci când fumam, am aruncat chiștoace pe stradă.

… Pentru că, până ieri, nu cântasem niciodată în întregime imnul României. Și nu citisem articolul 55 din Constituție.

… Pentru că, prin prezența mea în Piața Victoriei, deranjez anumiți conaționali. Primul meu gând a fost să le transmit „Trageți-mă de perciuni!”, dar îmi dau seama că ironiile și jignirile nu sunt soluția optimă pentru a pune țara pe făgașul dorit.

Foto: Blog Andrei Roșu

S-ar putea să-ţi placă

By 

Email Newsletter