IT-ist cu 15 ani experiență, fără loc de muncă în Cluj

Acum un an, m-am mutat în Cluj, cu scopul de a-mi continua cariera de trainer/educator, după o emigrare de zece ani în civilizație. Când am dat piept cu prețurile și chiriile fanteziste din metropola ardeleană, m-am panicat și am căutat un loc de muncă în IT.

Adrian Vîntu

Inginer Software, Trainer, Coach

Profil

Dacă nu ai citit pagina mea de Linkedin, atunci îți spun pe scurt: am studiat la master în Software Engineering, la Universitatea din Viena – instituție de prestigiu mondial.

Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele

Am lucrat în multe companii, în multe domenii, de la începuturi de tehnologii chiar – mobile, AR. Am evoluat continuu, iar printre companiile cele mai mari la care am contribuit s-au numărat o firmă din Fortune 500 și una ce creează software pentru o faimoasă bancă de pe Wall Street. Am lucrat pentru clienți care au devenit giganți, pe care îi observ cu zâmbetul pe buze că au intrat și în România: „încă un client pentru care am lucrat a apărut și <aici>”.

CV-ul meu conține șase pagini și îmi aduc aminte cu drag de numărul mare de proiecte și situații întâlnite. Am lucrat pentru lideri de piață, atât ca business, cât și ca inovație. Am întâlnit oameni fascinanți, o cultură care e greu – poate chiar imposibil – de descris pentru cei rămași acasă, inclusiv prietenilor mei.

Îți place ce citești? Ai vrea să ai o astfel de viață, plină de călătorii, oameni superbi, proiecte-gigant, în care tu contezi?

Cluj

Fast-forward către zilele noastre (acum un an), durerea acomodării la o societate pe care nu o înțelegeam, la un oraș poluat din multe puncte de vedere, plin de oameni stresați, grăbiți, și multe alte lipsuri. Subliniez magia chiriilor din Cluj, care le-au depășit pe cele din București, pentru că nu au nici o acoperire în realitate – pur și simplu, sunt scoase din celebrul joben. La negru, dacă se poate.

Am decis să îmi găsesc un job, să scap de teroarea prețurilor. Mă gândeam că-mi va fi ușor, foarte ușor. Mă gândeam că, probabil, vor curge ofertele când îmi voi scoate CV-ul de la praf.

HR-ista sexy

La un interviu Skype pentru un post, sunt surprins de o tânără de 20 de ani, de o atractivitate sexuală debordantă. A fost prima oară în viața mea când am întâlnit o bombă sexuală post-adolescentă, care mă evalua. Eu aveam 35 de ani pe atunci. Mai văzusem în Cluj și Oradea tinere HR-iste de 20+ ani, dar niciodată păpuși sexuale.

Trece interviul, evident nu știe despre ce vorbește, dar o ignor. Credeam că este doar o formalitate. De fapt, îmi vine răspunsul curând: Nu te angajăm, pentru că am simțit că nu ești îndeajuns de entuziasmat de uneltele noastre.

Am rămas blocat. În primul rând, cine mi-a pus diagnosticul de „neentuziasmat îndeajuns”? Apoi, ce înseamnă „îndeajuns”? Care este scala? Cum exact se manifestă un om entuziasmat îndeajuns?

Mă gândesc și acum dacă bomba sexy mi-a făcut profilul psihologic și a hotărât ea singură, după capul ei de 20 de ani, că inginerul acesta de 35 de ani nu sare îndeajuns de mult de pe scaun că are onoarea să vorbească cu ea – despre companie. Sau poate a înregistrat convorbirea – nu m-a anunțat – și a hotărât, împreună cu psihologii magicieni ai firmei, adică programatorii deveniți manageri? Dar asta ar fi ilegal – partea cu înregistrarea convorbirii, fără a o declara în prealabil.

Managerul cu experiență

Un portret hilar, pe care l-am întâlnit, este cel al managerului „cu experiență”. La interviu apare el, semeț, arogant – managerul care se prezintă cu 5-10 ani experiență în IT. Îi răspund cu seninătate că eu am iubit IT-ul și că lucrez în domeniu de 15 ani. Instant îi cade fața.

De ce?

Imaginează-ți cele două persoane: managerul român cu 5-10 ani de experiență în România, făcând software offshore, și vine cineva cu 15 ani de experiență în civilizație, la firme serioase, făcând software de top mondial. Această persoană nouă și competentă va aduce cerințe noi și schimbări pozitive – pe principiul „vreau o țară ca afară” – „vreau o companie ca afară”.

Ai prefera să lucrezi pentru persoana nouă, competentă, care aduce know-how-ul din străinătate, sau să continui cu programatorul român devenit manager? Nu e greu de înțeles răspunsul, iar acest scenariu este unul cât se poate de posibil.

La fel, acest scenariu este derulat și de manager, iar rezultatul urmează: este în interesul managerului să nu angajeze o persoană mai competentă decât el. Pentru că altfel și-ar pierde poziția. Nu e grea de înțeles psihologia.

Am descris mai detaliat, în articolul Care angajați îți distrug compania, un alt exemplu.

Telefonul fără fir. Fără fără.

Am ajuns să fiu evaluat și de firme ce nu aveau bombe sexy de 20 de ani, ghicitoare în emoții, nici manageri „experți”. Am întâlnit chiar și oameni competenți și incompetenți în aceeași firmă, în procesul de angajare.

La câteva firme, unii oameni erau chiar entuziasmați „pe bune”. Sau așa păreau.

„Ne place de tine, hai să ne întâlnim marți să continuăm”, spuneau ei.

„La ce oră?”, întreb eu.

„…” – ei.

La o mulțime de interviuri de joburi, și nu numai, am întâlnit scenariul în care ei, ei îmi cereau să ne întâlnim, iar apoi nu mai răspundeau la email sau nici măcar pe Linkedin. Am rămas șocat că oameni de 30, 40 de ani nu au educația de a răspunde la email sau pe chat. Nu e vorba de uitare – s-a întâmplat de multe ori, inclusiv de-a lungul timpului petrecut apoi în țară.

Sute de mii de euro

Un calcul rapid: să zicem că un salariu în Cluj ar fi undeva la 2.500 de euro*10 luni = 25.000 de euro. Să spunem că firma are un venit, după închirierea IT-stului,  de 2.500*10*3 = 75.000 de euro. Dacă IT-istul are un rol mai mare decât programator, sau dacă IT-istul vine de „afară”, are șanse să aducă îmbunătățiri sau inovație în companie, iar asta înseamnă venituri de sute de mii de euro.

Toți acești bani i-am pierdut atât eu, cât și compania, din cauza unei bombe sexuale de 20 de ani, ghicitoare în emoții de inginer la 35 de ani. HR-ista probabil chiar va câștiga încă 100 de euro bonus la salariu pentru că „și-a făcut treaba”.

Între timp, firma a pierdut după ea, cu siguranță, zeci de mii de euro pe an, sau, posibil, sute de mii de euro.

Declarație versus Acțiune

Apar la televizor o grămadă de multimilionari care se plâng că nu există îndeajuns IT-iști, că e o criză. Aceasta este partea declarativă. Partea de acțiune, însă, este diferită. Ei angajează bombe sexuale incompetente și manageri aroganți.

Oricând, au posibilitatea de a trainui acești oameni, de a-i transforma din ghicitori de emoții și fricoși pasivi-agresivi, în ființe umane.

Atâta timp cât interfața ta, drept companie, cu potențiali oameni de valoare, este o bombă sexy de 20 de ani sau managerul arogant, nu vei atrage oameni de calitate.

Pe lângă faptul că oamenii de calitate nu au șansa să între în compania ta, să ai oameni netrainuiți este și motivul pentru care oamenii competenți îți părăsesc compania. Vezi mai multe în articolul Oamenii părăsesc managerii, nu companiile, care este în top 3 cele mai citite articole de pe site-ul meu.

Cafeaua

Pe lângă timpul și banii pierduți, pe lângă aceste personaje din mediul IT clujean, ce m-a uimit cel mai tare a fost faptul că nimeni nu m-a invitat la o… cafea. Pe principiul: „am auzit de tine că ai stat zece ani în civilizație, ce lucruri faine ai învățat, care să ne schimbe viața în mai bine aici?”.

Nici măcar o persoană.

„Ți-am citit CV-ul, tu cum ai face X?”.

„Am fost impresionat de experiența ta, ce părere ai despre Y?”.

„Ce business-uri merg bine în străinătate, ce putem aduce și în România?”.

Întrebări neadresate.

De fapt, probabil ai bănuit, am întâlnit situația inversă: „ce, bă, vii tu să ne înveți pe noi?!”.

Mai târziu am înțeles că, sub această atitudine agresivă, se află imposibilitatea lor de a învăța. Da, pur și simplu ei nu au capacitatea mentală de a învață lucruri noi, iar atunci devin agresivi, pentru a distrage atenția și pentru a-și acoperi incompetența. Vei observa acest lucru și în comentariile de la articol, pe Facebook.

Pe scurt

Îmi place aventura, dar în IT-ul clujean nu a fost o plăcere. Avalanșa de bombe sexuale și manageri aroganți mi-a arătat încă o față urâtă a României. Milionarii se plâng la televizor că nu au forță de muncă, când oameni calificați nu pot să între în companie din cauza angajaților incompetenți. De asemenea, oamenii competenți părăsesc aceste companii.

Îți doresc să te gândești de două ori înainte să intri în acest mediu grav bolnav.

S-ar putea să-ţi placă

By 

Email Newsletter

Close