IT-leza sau „păsăreasca” tech

Se vorbeşte des în media despre limba de lemn a funcţionarilor europeni, bruxelleza. Anul acesta, prin demersurile mele de tech PR pentru jucători cheie din piaţa IT&C, m-am deprins şi jucat puţin cu jargonul programatorilor. Am încercat să-l traduc pe limba şi înţelesul omului de business, al specialistului de resurse umane, al clientului şi consumatorului obişnuit.

Mircea Mitruțiu

Expert comunicare corporate și de brand & specialist în content marketing

Am fost agile și mi-am făcut cam des neuronii scrum, trasând un roadmap printre apps și features, punându-mi în valoare skills-urile, pentru a dovedi a bias for action. Făcând slalom printre meetings, am lucrat la diverse piese de content, cufundându-mă în deep work pentru a înainta susţinut în direcţia bună, pentru a evolua cu ritmul dorit în privinţa my work in progress. Am avut grijă de aparenţe, user experience și estetică, lucrând la front-end, dar mi-am păzit şi spatele, acordând timp calităţii, documentării şi studiului în laboratorul de creaţie din back-end office.

Pentru că nu îmi plac abordările extreme, arderea etapelor şi stilul flamboaiant şi excesiv, am dezvoltat incremental relaţiile şi colaborările cu noii clienţi, la fel ca în extreme programming. Am intrat pe diverse user groups, pentru a le înţelege gândirea şi aşteptările celor pentru care scriu din umbră şi pentru a putea să creionez apoi un framework al tiparului în care li se încadrează gândirea şi li se cantonează preocupările şi interesele. Am urcat în cloud cu developerii software, pentru a coborî apoi repede cu picioarele pe pământ şi în ligheanul cu apă rece, motivat de dorinţa de a asigura o cât mai bună usability a rezultatelor livrate la beneficiar.

Mi-am făcut update la cunoştinţele de content marketing şi upgrade la abilităţile de implementare a strategiilor de PR şi comunicare în practică, pentru a livra cât mai multă hand-on experience în stare de flow, atunci când simt că sunt pe valul ce duce spre un anumit spike îndelung dorit. Am făcut şi switch între programări, atunci când a fost nevoie de mai multă flexibilitate, pentru a-mi scala business-ul, a-l marketiza şi monetiza aşa cum se cuvine. M-am deprins încet cu interviurile luate prin Skype şi cu discuţiile prin teleconferinţă – care erau pentru mine, la acel moment, un fel de cutting-edge and groundbreaking technologies – și mi-am dat seama că ceea ce fac este mai mult lifestyle business decât un start-up orientat spre disruptive innovation and continuous growth.

Mi-am dat seama că prefer stilul cald, personal, conversaţional şi plin de emoţii, al mărturiilor făcute de la om la om, mult mai mult decât modul automatizat şi rece al limbajului artificial produs de trendul machine to machine, gândită ucigător de tandru cu gândul la automate to eliminate people. Preocupat mai mult de the Internet of ideas and words decât de Internet of things, am căutat să înţeleg the global mindset al expertului, fără a-mi abandona însă limba preferată de exprimare (în care ştiu să vorbesc şi să scriu fluent) în favoarea celei globale, mai ofertante în comenzi cu drepturi de autor asociate, dar mai săracă pentru mine în metafore şi epitete.

Prefer să mă retrag în propria carapace, în scorbura de acasă, atunci când creez, decât să lucrez în co-working spaces, dar înţeleg mai bine acum nevoia de socializare între peers sau ce înseamnă să faci code and design review sau bug testing cu laptop-ul în faţă, într-o cafenea, oricând şi de oriunde, într-unul din marile hub-uri citadine ale lumii virtuale şi globale, conectate la reţeaua World Wide Web. Cred dintotdeauna în empowerment și networking, şi nu mă tem să mă implic în scurte, dar intense tour of duties pentru clienţii suficient de deschişi faţă de nou şi dispuşi la experimentare. Fac remote work pentru a evita blocajele şi timpii pierduţi în trafic şi sunt parte din the new alliance dintre clienţi şi freelancerii prestatori de servicii.

Am nevoie din când în când de câte un trigger pentru inspiraţie şi de direcţionare din afară pentru a nu mă îndepărta de exigentele style guideliness, dar mă străduiesc să livrez aşa cum promit, just in time și just in sequence, la fel ca în logistică. Am – ca orice profesionist – propriile mele rule of thumbs, care au devenit parcă built-in și embedded; una dintre ele este să îmi urmăresc priorităţile şi să nu uit de time tracking, pentru că, nu-i aşa, time is value and money. Resimt uneori lipsa unor buffere, unor pauze de respiro şi pentru a-mi încărca bateriile şi a-mi căuta muza.

Investind încă în my career and learning path, caut să îmi completez cum pot aşa-numitele resource gaps, deşi încă nu apelez prea des la premium apps și app stores, preferându-le motivat pe cele freemium. Apelez şi eu – tot ca orice profesionist – la refactoring și rework, atunci când simt că un articol trebuie rescris de mai multe ori pentru a prinde viaţă, şi mă simt prins câteodată de overflow, chiar dacă pentru mine surplusul de informaţii nu vine de pe stack overflow. Mereu vreau să aduc valoare clienţilor mei, aşa încât add-on a devenit un fel de slogan şi premisă.

Cât despre SaaS, PaaS, Unified Modeling Language, paywalls, load balancing, autoscaling, service deny, stand by, legacy product, whiteboards, drag down, threshold, digital nomad, career pivot, alignment, IT outsourcers, induction, buzz și Bootcamp, voi scrie poate altă dată, deoarece acum mi s-a terminat şi cerneala, şi pagina, şi inspiraţia.

S-ar putea să-ţi placă

By 

Email Newsletter