Mai rău de atât nu se poate. Să rămânem optimiști: ba se poate!

Sau momentul acela când ești dezamăgit că nu este aplicat programul de guvernare din scoarță-n scoarță, deși ai știut de la bun început că nu a existat niciodată unul.

Dan Mărginean

Publisher @ AngajatorulMeu.ro

Dintre toate tâmpeniile trimise în lumea largă, anul acesta, de guvernul Dragnea – Vâlcov, taxarea cifrei de afaceri pentru companii, în loc de cea a profitului, cu trei la sută, pare cea mai periculoasă. E momentul să vă dau vestea bună: nu se va întâmpla!

Este doar o perdea de fum – una dintre cele multe -, aruncată de amatorii din guvernul României. Liderul maxim a clocit o jumătate de gând, iar slujitorii lui s-au grăbit să-l spună cu voce tare. Paradoxal, acesta este marele avantaj al faptului că incompetența domnește la Palatul Victoria: nu avem de-a face cu niște ticăloși profesioniști, ci cu o gașcă de găinari. Săraci cu duhul, fuduli, lipsiți de simțul ridicolului și al realității, prost organizați, înnebuniți că pot să se audă vorbind, încântați că au primit niște titluri și – lucrul care le va fi fatal – mult prea lacomi. Vor dispărea așa cum au apărut: peste noapte. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, întrebați-l pe Sorin Grindeanu. Cum „care Sorin Grindeanu”?

Foto: guv.ro

Ce ar însemna impozitarea cifrei de afaceri? Moise Guran a făcut o socoteală simplă: la o cifră de afaceri de patru miliarde de euro, Dacia ar ajunge de la un impozit de 16 de milioane de euro la unul de 120 de milioane și ar trece pe minus. La finalul anului trecut, producătorul de automobile era al treilea cel mai mare angajator din România, cu peste 14.000 de salariați. Leafa medie primită de un operator la Dacia, în 2016, a fost de circa 5.000 de lei brut, comparabil cu nivelul salariilor medii din Cehia, Ungaria sau Slovacia, iar anul acesta a crescut din nou.

Este pregătit domnul Dragnea să-și asume o inevitabilă schimbare a planurilor Dacia în legătură cu România, dacă ar fi aplicată noua modalitate de impozitare? Dacă da, ce va face cu oamenii care ar fi disponibilizați de această companie? Dar cu celelalte alte zeci de mii, din firme din toată țara, care s-ar afla în aceeași situație? I-ar trimite pachet doamnei Olguța, să le dea  un „servici” bun la stat? Va găsi ministrul Muncii vreo soluție miraculoasă prin care să reorganizeze, peste noapte, le marș du tramvai? Sau i-ar trimite la cules de roșii românești ori în munți, la o stână, să îngrijească sfânta oaie, după ce ministrul Daea le va fi făcut instructajul? Îi va transforma pe toți în consultanți fiscali și le va da salariul de 10.000 de lei în avans, să aibă bani de un spriț? Îi va angaja la tăiat iarba pe moșia din Teleorman? Îi va trimite pe toți la cursuri de recalificare, să devină doctori, și îi va plăti regește, ca să repare genunchele unui ministru al Educației sinistru, care a urât școala la fel de mult ca și colegii săi?

În ciuda „calităților” enumerate mai sus, PSD – așa incompetent până și în hoție, cum e el –  rămâne periculos, o știm cu toții. Orice prost poate să-și otrăvească fântâna și să-și pârjolească ogorul. Chiar dacă nu va umbla la Codul fiscal, trupa de cascadorii râsu’-plânsului, pe care o conduce domnul Dragnea, poate să facă – și face deja – destul rău. La un moment dat, toate avantajele de care se bucură acum companiile mari de aici – cu capital românesc sau străin – ar putea să pălească în fața unui climat economic irespirabil, în fața șicanelor, amenințărilor și discursurilor tot mai agresive, ce vin din partea celor care ar trebui să le fie parteneri.

Ca să scape viu din toată povestea asta, PSD – cu Dragnea sau fără – are o singură șansă: să renunțe imediat la guvernare. Ar pierde lupta pentru „reformarea” justiției, dar, în felul acesta, ar avea o mică șansă să câștige alegerile prezidențiale, peste doi ani. Strategii Partidului ar trebui să știe că singurul lucru pe care PSD îl face profesionist e să-și tragă un glonț în picior. Dacă ar privi o clipă în istoria ultimilor 15 ani, ar băga de seamă că, măcar la prezidențiale, social-democrații au concurat de fiecare dată singuri și au ieșit pe locul doi. Dacă ar rămâne acum la putere, ca să se joace de-a guvernarea, în 2019 ar fi praf și pulbere. Iar asta – pentru un partid care visează să dețină puterea absolută – ar fi o tragedie. O întinare a nobilelor idealuri ale comunismului, trasate cu atâta sudoare de fondatorul PSD, domnul Nicolae Ceaușescu.

 

Cele mai importante noutăți din domeniul Resurselor Umane pot fi găsite și pe pagina noastră de Facebook.

S-ar putea să-ţi placă

By 

Email Newsletter