Timișoreanul John F. Farber, în topul miliardarilor din SUA

Născut la Timișoara, în 1925, Jancsi Färber, devenit între timp John F. Farber, este unul dintre cei 45 de miliardari americani născuți în alte țări. Principalul acționar al companiei Azur, din Timișoara, este într-o companie selectă, alături de Sergey Brin, co-fondator Google, George Soros, Elon Musk, sud-africanul de la Tesla, ori Jan Koum, originar din Ucraina, co-fondator al platformei WhatsApp.

Redactorii revistei Forbes estimează că averea lui John F. Farber trece de 1,5 miliarde de dolari. Clasamentul este condus de Sergey Brin (34,4 miliarde de dolari), născut în Rusia. Podiumul este completat de George Soros, născut la Budapesta (24,9 miliarde), și Len Blavatnik, venit din Ucraina (15,3 miliarde).

De meserie chimist, Farber este cel mai mare acționar la ICC Industries, la societatea israeliană Frutarom și la compania Azur, din orașul său natal. Potrivit www.bjt2006.org, site-ul comunității iudaice din Timișoara, părinții lui Farber frecventau Sinagoga din Cetate, din centrul orașului, iar bunicii pe cea din cartierul Fabric. Eugen Färber, tatăl lui John F., făcea comerț cu vopsele. În 1923, a început producţia pe malul Begăi și a înființat Fabrica Unită de Lacuri & Vopsele. Taussig, cumnatul său, a deschis o fabrică de solvenţi, care a devenit mai târziu întreprinderea Solventul.

Familia locuia într-o clădire din Piața Operei, lângă Lloyd, în centrul Timișoarei. Jancsi Färber a fost elev la Liceul Israelit. În anii războiului, a fost unul dintre conducătorii Cercului cultural de la Liceul Israelit, un refugiu pentru tineretul evreiesc, care nu avea acces la instituțiile de cultură. În 1943-1944, este trimis în detașamente de muncă obligatorie. A absolvit Facultatea de Chimie din Cluj-Napoca, iar în timpul studenției a lucrat ca laborant în fabrica tatălui. În 1948, fabrica a fost naţionalizată. Färber sr. este arestat și eliberat după ce semnează un document prin care recunoaște că este „exploatator”. Fuge peste graniţă întrun vagon cu fân, iar Jancsi, 23 de ani, sora lui, 20 de ani, şi mama lui trec frontiera noaptea, prin Carei. Din Ungaria, ajung la Viena. „A fost teribil. Am plecat fără nimic şi singura proprietate pe care o aveam erau reţetele de la fabrică, pe care le aveam în buzunar. Ăsta era singurul capital. Tata nu şi-a mai revenit niciodată. La Viena, mama a deschis, împreună cu mătuşa, un atelier de croitorie, ca să putem trăi”, declara John F. Farber, pentru Agenda, în 2001, în timpul uneia dintre puținele sale vizite în România.

De la Viena, după o „escală” în Israel, Farber s-a mutat la New York, unde a devenit doctor în chimie, la Polytechnic Institute of Brooklyn. S-a căsătorit cu o timișoreancă, Maya Kleyman. A lucrat la firma de textile a socrului său, care a înființat, în 1950, Leslie Kleyman Corporation. Doi ani mai târziu, John a dezvoltat, în cadrul firmei, departamentul de produse chimice. Compania și-a schimbat denumirea în ICC Industries și a devenit unul din cele mai mari conglomerate chimice din SUA. La sfârșitul anului fiscal 2014, înregistrase venituri de 2,5 miliarde de dolari și avea 1.980 de angajați. Firma are birouri și fabrici de produse chimice, farmaceutice şi de mase plastice, în SUA, Europa, Orientul Apropiat și Asia.

O altă companie controlată de Farber, Frutarom, este între primii zece producători de arome și ingrediente speciale, la nivel mondial. ICC Industries deține 37 la sută din Frutarom, care are sediul central în Israel și care distribuie peste 30.000 de produse, către 14.000 de clienți din 140 de țări. În 1999, ICC a cumpărat societatea Azur, din Timişoara, fabrica înființată de Eugen Färber. Compania exista din 1844, sub denumirea Fabricele Unite de Ulei și Săpun SA, și producea lumânări și săpun. În 1923, a apărut Fabrica Unită de Lacuri și Vopsele, moment ce a marcat începutul producției de vopsele. În 1942, a început producția de rășini sintetice, iar în 1948, fabrica a fost naționalizată și a intrat în proprietatea statului. În 1967, a fost dată în folosință secția Nitro, ca urmare a dezvoltării producției de mobilă din România. În 1980, a fost inaugurată noua platformă de producție din Calea Buziașului, ce asigura capacități sporite de producție și spații noi de depozitare.

În 1988, în cadrul Azur a apărut o nouă secție, pentru produse destinate exportului. Fabrica a fost privatizată 11 ani mai târziu, când ICC Industries Inc. New York a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni. În 2008, Azur și-a împărțit afacerea în două divizii: Divizia Vopsele, Rășini și Divizia Compozite. Un an mai târziu, a fost inaugurată o nouă linie tehnologică automată, pentru produse pe bază de apă. La finalul anului 2014, încheiat cu o cifră de afaceri netă de 128,5 milioane de lei și un profit de două milioane de lei, Azur SA avea 303 salariați.

PĂCĂLIT DE STATUL ROMÂN, JEFUIT DE ANGAJAȚI

Potrivit ziarului timișorean Agenda, achiziția fabricii Azur nu a fost lipsită de peripețiile specifice veșnicei tranziții românești. ICC Industries a fost respinsă la două licitații, deşi era singurul investitor ce întrunea condiţiile de participare. La a treia licitaţie, a reuşit să cumpere 51 la sută din acţiuni şi a încheiat un contract prin care se angaja să investească cinci milioane de dolari în retehnologizare. În 1998, în momentul încheierii contractului, echipamentele destinate retehnologizării erau scutite de taxe vamale. Privatizarea s-a tărăgănat, așa că atunci când Farber a preluat cu adevărat fabrica, îi mai rămăseseră doar câteva clădiri dărăpănate și puține utilaje. Celelalte fuseseră „mutate” de foști angajați, care și-au deschis propriile mini-fabrici de vopsele. Mai mult decât atât, și legile se schimbaseră, iar Farber a trebuit să plătească și taxe de un milion de dolari, pentru echipamentele aduse din Germania.

S-ar putea să-ţi placă

By 

Email Newsletter