Viaţa cu diplomă

În ultimii zece ani, am avut şansa să fac parte din mediul neguvernamental, guvernamental şi privat. Aceste experienţe au fost definitorii atât pentru formarea mea, cât şi pentru crearea unei viziuni ample asupra societăţii noastre.

Elena Lotrean

Trainer @ Future Capital

În fiecare mediu am observat accentul care se pune pe studiile universitare. Experienţa mea din cele trei medii atât de diferite şi, totuşi, atât de asemănătoare, cuplată cu interesul şi respectul pe care-l am pentru educaţie, în orice formă a sa, m-au determinat să cercetez mai îndeaproape motivele pentru care o diplomă universitară este atât de importantă. În acest articol, veţi descoperi câteva dintre motivele pentru care tinerii, şi nu numai, îşi doresc să primească o diplomă, şi la ce le foloseşte ea în mod real. Pentru simplitate, voi face o scurtă trecere în revistă a motivaţiilor personale de a avea o diplomă, voi arăta ce se întâmplă în viaţa reală, pe piaţa muncii şi care sunt efectele pe care o diplomă le are asupra vieţii posesorului.

Aceste consideraţii sunt utile atât tinerilor la început de drum, cât și companiilor care caută angajaţi cu diplomă, pentru a şti care sunt implicaţiile atât la nivel concret – productivitate, motivaţie – cât şi la nivel emoţional, atunci când vă aflaţi la un loc de muncă. În ultimii trei ani, în lume au absolvit o facultate mai mulţi studenţi decât în întreaga istorie a umanităţii, ceea ce înseamnă că, global, avem în momentul de faţă cea mai mare populaţie cu studii universitare din istorie, oameni cu diplomă!

De ce mă refer la studii ca diplomă? Pentru că am văzut că nu mai contează cunoştinţele, abilităţile sau atitudinile pe care le obţii în facultate, contează diploma. Nu contează notele, contează diploma. Nu contează că nu-ţi place facultatea pe care ai făcut-o, ai o diplomă. Încă mai există mentalitatea că o diplomă îţi aduce, automat, un loc de muncă. Perpetuată de părinţi şi transmisă către copii, o diplomă este calea către succes. Da, aşa era, pentru că în ziua de astăzi avem mii de şomeri cu diplomă. Ea nu mai garantează nimic, doar că ai absolvit o facultate.

Astfel, în cei aproape cinci ani de lucru în resurse umane şi recrutare, alături de Adecco Resurse Umane, am văzut sute de oameni, de diverse vârste, frustraţi peste măsură că nimeni nu le acordă importanţa şi respectul cuvenit pentru că au o diplomă de drept, economie, litere, inginerie etc., şi lucrează ca şi casier la supermarket, sau gestionar la magazin, sau muncitor în producţie, sau în alt domeniu decât în cel absolvit. Şi exemplele pot continua. Deci ce am rezolvat? O viaţă întreagă ne vom gândi că nu suntem apreciaţi, că nu facem ceea ce ne place, că suntem nedreptăţiţi de viaţă şi de societate. Rezultatul? Ne facem treaba de mântuială, fără tragere de inimă – deci productivitate şi motivaţie scăzută, servicii proaste către angajator şi clienţi – şi aşteptăm mereu ceva mai bun, fără să ne concentrăm pe ceea ce avem, sau aşteptăm pensia. Şi uite-aşa ne petrecem viaţa fără să trăim, stăm doar cu gândul la un viitor care nu se arată favorabil.

Ce putem învăţa din toate astea? În primul rând, să identificăm foarte clar ceea ce dorim să facem în viaţa noastră productivă. La urma urmei, ne petrecem cel puţin o treime (1/3!!!) din viaţa adultă la locul de muncă. Ar fi foarte bine, în primul rând pentru noi înşine şi apoi pentru familie, angajator şi societate, să ne placă într-adevăr ceea ce facem şi să ştim s-o facem cât mai bine. Chiar dacă nu mai suntem la început de drum, ci în floarea vârstei, este momentul să spunem time out şi să ne clarificăm ce căutăm noi în viaţa noastră şi ce dorim să facem cu ea. Cum? Putem să lucrăm noi cu noi pe cont propriu, căutând prin miile de cărţi de dezvoltare personală, sau să mergem la un training care să ne ajute atât cu informaţii, cât şi cu elemente de practică, sau apelăm la ajutorul unui coach.

Şi atunci ce facem cu diploma? Ei bine, îi dăm Cezarului ce-i al Cezarului şi o valorificăm la adevărata ei valoare – accea de certificare a unor studii sau competenţe obţinute – şi nu o considerăm motorul care ar trebui să ne pună în funcţiune barca. Noi suntem motorul, diploma este doar vântul bun care te poate ajuta, şi nu garantul ajungerii la ţărm. Pentru cei care doresc o privire ştiinţifică asupra acestui subiect, vă provoc să vedeţi discursul lui Sir Ken Robinson despre schimbarea paradigmelor în educaţie.

S-ar putea să-ţi placă

By 

Email Newsletter