Trei sferturi dintre companiile din România intenționează să angajeze personal non-UE, în ciuda valului de prudență ce plutește asupra economiei locale.
Angajatorii au nevoie de personal ca să acopere joburi în producţie, IT, HoReCa, agricultură sau construcţii, iar pentru aceste roluri pot utiliza forţă de muncă din ţări non-UE. Procesul prin care aceşti oameni sunt aduşi în ţară este însă unul anevoios din cauza piedicilor şi barierelor administrative. Acestea sunt concluziile studiului HR Insights, realizat de Asociația Furnizorilor de Servicii de Resurse Umane (AFSRU), în legătură cu tendințele în angajarea de personal non-UE.
Planurile companiilor pentru anul în curs sunt optimiste: 46 la sută dintre respondenți estimează o ușoară creștere a numărului de angajați, șase la sută se așteaptă ca numărul de angajați să înregistreze creșteri considerabile, iar 31 la sută spun că se va menține cel puțin la același nivel. Având în vedere penuria de candidați cu care companiile se confruntă în ultima perioadă, tot mai mulți angajatori iau în considerare aducerea de angajați din state non-UE.
- Simona Paraschiv (Asociația InspirAction): „Suntem liantul dintre mediul academic și cel de business, formând tinerii de care companiile au mare nevoie”
- [People&Culture in Tech]: Inovație în stilul Silicon Valley – Andrei Bumbu, Engineering Manager, Creative Cloud, despre Garage Week la Adobe
- HR-ul în 2025: ce va rămâne la fel și ce se va schimba
„Trendul este clar: majoritatea companiilor intenţionează să recruteze personal non-UE. Studiul nostru relevă că 70 la sută dintre respondenţi intenţionează să angajeze personal non-UE, iar companiile care spun acest lucru intenţionează să recruteze între unu şi 50 de astfel de angajaţi”, declară Sorina Donisa, președinte AFSRU și CEO Prohuman România.
83 la sută dintre participanții la studiu, care au recrutat personal din statele non-UE, consideră cadrul legislativ birocratic și descurajant cel mai mare obstacol în demersul lor. Costul total de aducere și menținere a forței de muncă este un impediment resimțit de 57 la sută dintre ei, iar imposibilitatea verificării procedurilor de recrutare a agenției de recrutare din țara de origine este văzută ca un obstacol în angajarea de personal non-UE de 17 la sută dintre respondenți. Dificultățile apar și în integrarea acestor angajați, în special din cauza diferențelor culturale, dar și fiindcă multe dintre certificările din țara de origine nu sunt recunoscute aici.
”Nu este o surpriză că birocrația s-a situat pe prima poziție. Încă mai avem de lucrat, ca țară, la birocrație, și nu mă refer doar la acte, ci și la perioada în care putem aduce personal non-UE. Noi, ca agent de muncă temporară, nu-i putem aduce direct din afară, dar îi putem angaja pe cei care au permis de reședință valid în România. Sper că acest lucru se va schimba. O a doua provocare este costul forței de muncă, iar aici nu mă refer doar la costul cu documentele, permise, taxe, vize, ci și la transport și la taxele de recrutare, care pot face ca acest cost să fie semnificativ”, explică Sorina Donisa.
Candidații din Nepal și Sri Lanka se află în topul preferințelor angajatorilor din România. 48 la sută dintre aceștia și-au manifestat intenția de a angaja personal non-UE din Nepal, iar 26 la sută din Sri Lanka. Angajarea de personal non-UE se concentrează mai ales în zona de producție, IT, logistică, HoReCa și curierat. Printre țările din care angajatorii le vizează pentru aducerea de lucrători pentru proiectele în derulare se numără India, Ucraina, Filipine, Pakistan, Bangladesh, Vietnam, dar și Turcia, Indonezia, Brazilia, Mexic și Emiratele Arabe Unite.
Contingentul de personal non-UE a crescut susținut în ultimii ani și a ajuns, de la 5.500, în 2015-2016, la 100.000 în 2023. Potrivit studiului AFSRU, un angajat non-UE stă sub un an la același loc de muncă în România. Legislația românească nu permite agențiilor de muncă temporară să angajeze personal non-UE direct, în baza unui contract de muncă temporară, dacă acești cetățeni nu au stabilit domiciliul sau reședința în România. „Restricția de la art. 2 alin. 2 din HG 1256/2011 arată că pot fi încadrați la un angajator agent de muncă temporară și cetățenii străini sau apatrizii, cu domiciliul ori reședința în România, în baza autorizației de muncă sau a permisului de ședere în scop de muncă eliberată/ eliberat potrivit legii”, precizează Narcis Bucilă, avocat AFSRU.
Cercetarea AFSRU a fost realizată în august-septembrie, pe un eșantion de 160 de respondenți, companii din sectorul privat ce folosesc sau ar putea folosi muncă temporară. 40 la sută dintre ei ocupă roluri de top management, 32 la sută middle management, iar 28 la sută sunt specialiști HR.
DESPRE AFSRU
Este o organizație non-profit, înființată în iunie 2010 de cei mai mari jucători de pe piața serviciilor de resurse umane. Își propune stabilirea unor standarde de calitate ale industriei sincronizate cu bunele practici la nivel european, flexibilizarea condițiilor de acces pe piața muncii și crearea de noi locuri de muncă. Cele 14 companii membre, agenți de muncă temporară autorizați, sunt Adecco, Agenția Professional, Best Personal Services, Gi Group, IHM Total Consult, Humangest, Human Solutions, HRS – Human Resources Specialists, Lugera, The People Republic, ManpowerGroup, Prohuman, Smartemp, Takt Recruitment și Work Support Agency (WSA).
