La bordul Airbusului A310 Zero G, Andreea Paul a experimentat gravitația zero și microgravitația lunară alături de personalități care au marcat explorarea spațiului: Charles „Charlie” Duke, astronaut Apollo 16, al zecelea om care a pășit pe Lună și unul dintre cei patru astronauți care au mers pe Lună și sunt încă în viață; Nicole Stott, astronaută NASA, ingineră și fostă membră a echipajului Stației Spațiale Internaționale; Sara Sabry, prima femeie egipteană, arabă și africană, ajunsă în spațiu; Jean-François Clervoy, astronaut ESA, veteran al trei misiuni spațiale și unul dintre inițiatorii programului european de zboruri parabolice.

Zborul a reunit participanți din SUA, Olanda, Danemarca, Marea Britanie, Franța, Macedonia, Elveția, România, Turcia, Costa Rica, Puerto Rico, Kenya și Egipt. Prin succesiunea traiectoriilor parabolice, ei au experimentat gravitația lunară și imponderabilitatea – aceeași stare de plutire trăită de astronauți în spațiu.

Andreea Paul: „Să plutesc în imponderabilitate alături de oameni care au pășit pe Lună la propriu, este o întâlnire cu viitorul, dar și o lecție profundă de modestie. Pentru câteva secunde, dispar greutatea și limitele cu care suntem obișnuiți pe Pământ sau pe care ni le autoimpunem. Rămân curiozitatea, curajul și puterea minții umane de a merge mai departe.

Astăzi am trecut de la apăsarea intensă a forței de 2G la libertatea absolută a imponderabilității spațiale. La zero G, corpul devine ușor, timpul pare să se oprească. E o experiență care îți schimbă perspectiva, la propriu și la figurat. Mă întorc din acest zbor cu o convingere și mai puternică: România poate să intre cu mai multă ambiție în noua economie spațială, prin educație, cercetare, tehnologie și antreprenoriat. Pregătiți-vă, îndrăzniți și ocupați-vă locul în meseriile viitorului. Cerul este doar începutul”.

Andreea Paul în imponderabilitate spațială, la bordul Airbusului A310 Zero G, în Bordeaux.

De la experiența Zero G la economia spațială

Zborurile parabolice reprezintă una dintre porțile de acces către economia spațială. Sunt folosite pentru cercetare medicală, testarea tehnologiilor, studierea comportamentului oamenilor și materialelor în microgravitație, pregătirea astronauților. Prin zborurile deschise publicului, ele dezvoltă și o nouă dimensiune a turismului experiențial și spațial.

Economia spațială înseamnă mai mult decât rachete și astronauți: comunicații prin satelit, robotică, AI, securitate cibernetică, medicină, noi materiale, analiza datelor și protejarea mediului. Sunt domenii care generează deja investiții, companii și profesii noi.

Experiența Andreei Paul continuă activitatea sa în domeniul educației pentru viitor. În calitate de coordonatoare a „Ghidului meseriilor viitorului” și inițiatoare a programului Smart Lab, aceasta promovează accesul copiilor la robotică, realitate virtuală, imprimare 3D, AI și educație digitală aplicată.

Andreea Paul: „Un asemenea zbor devine cu adevărat valoros când experiența personală se transformă în inspirație și oportunități pentru ceilalți. Mi-aș dori ca tot mai mulți investitori și tineri din România să cunoască oportunitățile oferite de ingineria aerospațială, cercetarea, robotica, medicina spațială și antreprenoriatul tehnologic”.

Novespace este o companie franceză înființată în 1986 și controlată majoritar de CNES – Agenția Spațială Franceză. Compania deține și operează Airbusul A310 Zero G de la baza sa din Bordeaux-Mérignac. Desfășoară campanii de cercetare în microgravitație pentru CNES, Agenția Spațială Europeană – ESA, Centrul Aerospațial German – DLR și alte organizații internaționale. Prin Air Zero G, oferă și publicului posibilitatea de a trăi imponderabilitatea reală în zborurile parabolice.

DESPRE ANDREEA PAUL

Este economistă, conferențiar universitar doctor la ASE București și președinta Asociației INACO – Inițiativa pentru Competitivitate, autoare a unicei tetralogii dedicate româncelor contemporane, în patru volume publicate la Editura Polirom: Forța politică, economică, civică și sportivă a femeilor.

A coordonat „Ghidul meseriilor viitorului” în șase ediții accesibile gratuit online și a inițiat programul Smart Lab INACO, un model românesc de laborator educațional inteligent, scalat la nivel național prin PNRR. Activitatea sa este dedicată competitivității economice, educației, noilor tehnologii, implicării civice și promovării femeilor în economie, politică, societatea civilă și sport.

Post-ul Andreea Paul, prima româncă din societatea civilă care trăiește imponderabilitatea spațială într-un zbor Zero G apare prima dată în AngajatorulMeu.ro.

Într-un mesaj postat pe LinkedIn, managerul german a vorbit despre primul său loc de muncă la Lidl, în Germania, și despre parcursul care l-a adus la conducerea operațiunilor Kaufland din România și Republica Moldova. „Acum exact 20 de ani, am intrat în prima mea tură la Lidl, în Grossbeeren, Germania”.

Marco Hößl nu a uitat că, la acea vreme, internetul era lent, telefoanele Nokia dominau piața, iar platforme precum LinkedIn, Instagram, Uber sau Netflix nici nu existau.

La 30 de ani, Marco Hößl și-a început cariera cu activități de bază într-un magazin Lidl. A spălat podele și a aprovizionat rafturile după încheierea programului de lucru. „Atunci nu înțelegeam pe deplin ce aveau să mă învețe acei ani. Astăzi, știu că începutul în magazin m-a învățat că nicio afacere, indiferent cât de mare ajunge, nu poate merge înainte fără oamenii care fac munca de zi cu zi. 20 de ani mai târziu sunt încă curios, încă învăț și încă sunt recunoscător”.

Marco Hößl conduce Kaufland România și Moldova din noiembrie 2014. În cei 20 de ani petrecuți în Grupul Schwarz, a ocupat funcții de conducere în cinci țări: Germania, Austria, Cehia, România și Republica Moldova. A fost director regional de vânzări la Lidl Germania și Lidl Austria, Sales Team Leader la Lidl International, director Vânzări și Logistică la Lidl România, director executiv de vânzări la Kaufland Germania și CEO interimar la Kaufland Cehia.

Post-ul Șeful Kaufland România marchează 20 de ani în Grupul Schwarz. „Am început spălând podele și aranjând marfa pe rafturi” apare prima dată în AngajatorulMeu.ro.

Despre acest sat se pot spune multe, de la cele trei biserici ridicate după rânduiala evanghelică, ortodoxă și greco-catolică, continuând cu cei care au pierit pentru făurirea României Mari și ajungând, în zilele noastre, la grupul de voluntari care, cu trudă și multă inspirație, i-au redat sufletul.

Pe cei din urmă i-am descoperit într-o casă veche de 200 de ani, zugrăvită într-un albastru împrumutat din cer. „Aici a fost cârciumă și adăpost pentru ciurdarii satului”, spune Anca Groza, o fostă contabilă care a abandonat orașul ca să se întoarcă în satul natal. A renunțat la calculator și a pus mâna pe lopată. „Atunci am aflat și ce este un cancioc. Am făcut multă muncă brută, de salahor”, rememorează cea care a aprins scânteia voluntariatului în sat.

Era anul 2015 când Anca Groza s-a înfățișat în biroul primarului din Avrig pentru a-i solicita vechea clădire a crâșmei din satul aparținător Săcădate. „Era o ruină, o pată nedorită pe obrazul comunității. Îmi amintesc munții de gunoaie și animalele îngropate prin curte”.

Pe șantierul viitorului muzeu s-a muncit din greu, cu sufletul ușor.

Așa a luat ființă Asociația Vatra Satului – Săcădate, la care avea să adere o lume pestriță, de la avocați, elevi, studenți și economiști de bancă până la informaticieni sau muncitori. Cu toții au pus mâna ca să transforme clădirea din centru într-un muzeu al satului. „În ultimii ani fusese locuită de ciurdari, iar înăuntru era un miros insuportabil. A trebuit să dăm jos inclusiv tencuiala pentru a ne putea bucura de aer curat”.

Pe șantierul viitorului muzeu s-a muncit din greu, cu sufletul ușor. „Vecina venea cu câte un castron de gogoși sau cu câte o ladă cu mere. La părinții mei ne așezam câte 10-15 persoane în jurul mesei după o zi de muncă. Fiecare a ajutat cum a putut”, își amintește Anca, incluzând în aducerile-aminte pe Claudia, o voluntară care a descărcat țiglă și cărămidă în timp ce se pregătea să devină mamă.

Au fost necesari mai bine de doi ani pentru ca dărăpănătura să devină un briliant. „Oamenii s-au convins că avem un proiect serios, că muzeul va fi al comunității. Au început să aducă obiecte vechi din casele lor, de la costume populare și broderii la unelte sau fotografii de epocă. Fiecare ce a avut”.

Decizia Ancăi de a reveni în sat nu a fost pe placul tuturor. „Atât părinții mei, cât și cei ai soțului, ne-au spus: <Măi, copii, ne-am muncit o viață să ajungeți domni la oraș, iar voi tot la țară vreți să trăiți?>. Doar că da, aici, la țară, simțim că trăim cu adevărat”.

Muzeul nu a fost singurul proiect al asociației nou înființate. Așa au apărut terenul multifuncțional de sport, biblioteca și parcul, iar monumentul eroilor a fost reabilitat. „Cel mai mult m-a impresionat unitatea acestor oameni, care mi-a reamintit de spiritul de solidaritate existent în sat pe vremea când eram copil. Aici nu contează cine ești, ce funcții ai, ci doar dacă ești om cu adevărat”.

Anca Groza a absolvit Științele Economice la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și a deținut propria firmă de contabilitate. Are o soră, pe Simona, avocat, atinsă și ea de virusul voluntariatului. „Este nedrept să vorbesc doar eu despre proiectele asociației. Suntem mult mai mulți care am muncit, iar meritul este al tuturor”.

Sute de ochi au venit să cerceteze comoara din centrul satului Săcădate.

Weekendul trecut i-am întâlnit pe majoritatea, într-o seară specială, când se aniversau 200 de ani de existență ai clădirii devenite muzeu. Erau sute de ochi veniți să cerceteze comoara din centrul satului.

În fosta cârciumă au descoperit straiele de sărbătoare ale bunicilor, așteptând parcă să fie scoase la joc, la vreo nuntă, sau la închinare, la slujba de duminică. Ba chiar, acolo sunt și secerile acoperite de sudoarea palmelor aspre ale celor duși la Domnul, cu care și-au hrănit pruncii, crescându-i oameni de nădejde.

Unii dintre ei au revenit acasă și au reaprins focul în vatra din Săcădate, sat din județul Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!

Post-ul Isprava unei foste contabile: a transformat crâșma devenită adăpost pentru ciurdari în muzeul satului apare prima dată în AngajatorulMeu.ro.

Johann Jungwirth a plecat în Germania imediat după Revoluție, împreună cu părinții. A studiat inginerie electrică la Stuttgart, după care a lucrat aproape 20 de ani la Daimler și Mercedes-Benz, dintre care ultimii cinci ca CEO al Mercedes-Benz R&D North America, în Silicon Valley.

În SUA s-a remarcat prin rezultate care au făcut ocolul lumii, inclusiv prin inovațiile aduse modelului Mercedes-Benz F 015 concept car și tehnologiei din S-Class Bertha Benz.

În 2014, a fost cooptat în echipa Apple, ca director la Mac Systems Engineering. Apple construia la acel moment o echipă de peste 1.000 de persoane pentru un proiect auto secret, iar Jungwirth era unul dintre primele nume cu greutate recrutate.

După puțin peste un an la Apple, a plecat la Volkswagen, unde a preluat funcția de Head of Digital Transformation.

Mobileye și drumul spre mașina fără șofer

În august 2019, Jungwirth s-a alăturat Mobileye, compania israeliană înființată la Ierusalim, în 1999. Chipurile EyeQ, procesoarele pe care Mobileye le proiectează intern, sunt montate în zeci de milioane de mașini din toată lumea și reprezintă fundația pe care se construiesc toate produsele companiei, de la asistența de bază până la robotaxi.

JJ conduce grupul de vehicule autonome și răspunde de dezvoltarea și lansarea produselor Mobileye SuperVision, Mobileye Chauffeur și Mobileye Drive, dar și de strategia globală de Mobility-as-a-Service, inclusiv programele de vehicule, flotele și platforma de mobilitate.

Produsele acoperă întreg spectrul autonomiei, măsurat pe o scară de la 0 la 5 stabilită de SAE International. Mobileye SuperVision permite conducerea cu mâinile libere de pe volan, dar cu ochii pe drum – șoferul rămâne responsabil. Mobileye Chauffeur vizează nivelul L3 – mașina se descurcă singură în condiții predefinite, fără ca șoferul să fie solicitat permanent.

Mobileye Drive este platforma pentru robotaxi: vehiculul conduce complet autonom într-o zonă delimitată și, dacă întâlnește o situație pe care nu o poate gestiona, se oprește singur. Nivelul L5, autonomia completă în orice condiții, rămâne un obiectiv de perspectivă pentru întreaga industrie.

Johann Jungwirth a plecat în Germania imediat după Revoluție, împreună cu părinții. A studiat inginerie electrică la Stuttgart.

Argumentul central al lui Jungwirth nu este doar tehnologic, ci și statistic. „Astăzi, 94 de procente dintre toate accidentele sunt cauzate de erori umane – neatenție, oboseală, alcool sau droguri la volan. Cu robotaxi, toate aceste cauze de accident sunt eliminate. Esențial este că nu apar cauze noi din pricina tehnologiei. Totul se reduce la testare.

Prin urmare, sarcina principală pentru anii următori este: testare, testare, testare. În special acele cazuri rare și neprevăzute, pe care le numim corner cases. Acesta este domeniul în care se poate demonstra că mașina conduce mai sigur decât un om. Mai întâi de două ori mai sigur, apoi de zece ori, și în cele din urmă de 100 de ori”.

Cea mai lungă cursă autonomă pe care Jungwirth a efectuat-o personal a fost de două ore și jumătate, de la Ierusalim la Haifa, prin Tel Aviv. În weekenduri, circulă aproape complet autonom până la Marea Moartă și înapoi.

În 2025, Volkswagen a prezentat versiunea autonomă a modelului ID.Buzz, iar Mobileye a anunțat că primele curse complet fără șofer în SUA sunt programate în 2026, printr-un parteneriat cu Uber. La începutul acestui an, peste 100 de vehicule ID.Buzz cu tehnologie Mobileye Drive erau pe drumurile publice din șase orașe: Los Angeles, Austin, Orlando, München, Berlin și Hamburg.

Anul trecut, veniturile Mobileye au crescut cu 15 la sută, la 1,894 miliarde de dolari. Portofoliul de venituri auto viitoare pe opt ani a ajuns la 24,5 miliarde de dolari la sfârșitul lui 2025, o creștere de 42 la sută față de 2022.

De la Liceul Industrial Nr. 6 din Sibiu, la Wharton

JJ Jungwirth a urmat programe de leadership executiv la Wharton School, în colaborare cu Massachusetts Institute of Technology și International Institute for Management Development din Lausanne, Elveția. Însă primii doi ani de liceu i-a absolvit la Liceul Industrial Nr. 6, din Sibiu. Tatăl său era electrician la ferma zootehnică din Miercurea Sibiului, iar mama casnică.

Lucian Radu, fostul prefect al județului Sibiu și prieten din copilărie, îl descrie ca pe o persoană pasionată de tehnică. „Am mers la licee diferite, dar ne întâlneam în vacanțe în sat. Schimbam cărți, povesteam, el era pasionat deja de tehnică. Îmi aduc aminte că aveam un calculator de buzunar defect și l-a luat și l-a reparat singur. Ne mai plimbam cu bicicletele, ieșeam prin pădure, mâncam un măr, un fruct de pe marginea drumului și mai venea pe la mine pe acasă. Aveam o viață tihnită”, a povestit Lucian Radu, cu ani în urmă, într-u  interviu pentru Turnul Sfatului.

Jungwirth locuiește în Ierusalim cu soția și cei patru copii. Este pasionat de călătorii și snorkeling.

Post-ul „Auto-Guru”: JJ, românul care dă ora exactă în mobilitatea autonomă – a trecut pe la Apple și Volkswagen, iar acum construiește mașina fără șofer apare prima dată în AngajatorulMeu.ro.

Într-un astfel de context, momentele cu greutate emoțională devin unul dintre puținele instrumente reale prin care oamenii se pot reconecta la locul lor de muncă. Thomas Gilovich, profesor de psihologie la Cornell University, a studiat, timp de mai multe decenii, diferența dintre achizițiile materiale și cele experiențiale. Concluzia: experiențele aduc o satisfacție mai mare și mai de durată decât lucrurile, pentru că rămân parte din identitatea noastră, nu se uzează și nu se compară cu ale altora la fel de ușor.

Un mecanism-cheie este că experiențele se povestesc. Oamenii vorbesc despre ele mult mai mult decât despre posesiunile materiale, iar tocmai această repovestire le adâncește și mai mult satisfacția, arată cercetările lui Gilovich.

Aplicat în context corporate: un eveniment aniversar care oferă ceva de trăit și de povestit a doua zi la birou are o valoare incomparabil mai mare decât unul care bifează logistica.

Un tort nu e o amintire

Poți să organizezi o petrecere cu catering, baloane și un tort cu numărul companiei, iar oamenii să plece acasă fără să rețină nimic din seara aceea. Nu pentru că a fost urât, ci pentru că nu s-a întâmplat nimic cu adevărat.

Oana Pascu, fondatoarea Complice.ro, pune degetul exact pe diferență: „Există câteva ingrediente care fac diferența între un moment care se uită și unul care rămâne. Emoție intensă, pentru că ținem minte ce ne-a mișcat, nu ce a fost confortabil. Noutate, pentru că prima dată când trăiești ceva rămâne cu tine mult mai mult decât a zecea oară.

Prezență reală, pentru că poți fi în cel mai frumos loc din lume și să nu reții nimic dacă erai cu gândul în altă parte. Semnificație, pentru că un moment devine memorabil când simți că e despre tine. Și poveste, pentru că rămân cu noi momentele pe care le putem spune altcuiva. Experiențele bifează toate astea prin natura lor. Te pun în situații noi, te scot din rolul de spectator, îți dau ceva de trăit și de povestit după. O petrecere cu pizza poate fi plăcută, dar o experiență gândită pentru echipă devine o amintire frumoasă. Și amintirile acelea construiesc, în timp, cultura unei companii”.

30 de ani în mijlocul pădurii

Iată cum arată asta în practică.

Oana Pascu: „Pentru o companie care împlinea 30 de ani, am ales o locație în mijlocul pădurii. Un contrast față de tot ce înseamnă trei decenii de tech și business. Au venit oamenii de azi, dar și cei care fuseseră acolo la început și între timp plecaseră în alte locuri. Pe un ecran a rulat toată seara un film cu fotografii de la primii ani ai companiei și cu fotografii făcute cu câteva minute înainte, în seara aceea.

Oamenii se recunoșteau în amândouă. Am vrut să simtă că fac parte dintr-o poveste care continuă. Au plecat acasă cu trofee sub formă de diamant din materiale sustenabile, ceva care să le amintească de seara aceea. Nu de companie, ci de cum s-au simțit în companie”.

Trei lucruri din povestea asta merită atenție. Contrastul intenționat, pădurea față de tech, care produce fix noutatea despre care vorbea Oana. Filmul care rulează trecut și prezent simultan, fără discurs și fără PowerPoint. Și trofeul care amintește nu de un logo, ci de o stare, o diferență mică de formulare, dar pe care oamenii o simt.

De ce au altă greutate momentele rotunde

Psihologia arată că aniversările provoacă răspunsuri emoționale amplificate față de datele obișnuite. Reperele temporale funcționează ca declanșatori ai reflecției și nostalgiei, ceea ce înseamnă că oamenii sunt mai receptivi și mai dispuși să se conecteze emoțional tocmai în aceste momente.

Companiile care înțeleg asta nu tratează aniversarea ca pe o petrecere de o seară, o tratează ca pe o fereastră, deschisă poate o dată la cinci ani, în care cultura se poate consolida și oamenii pot simți că fac parte dintr-o poveste mai mare decât taskurile lor zilnice.

Aniversările permit organizației să facă bilanțul trecutului și să construiască o viziune comună pentru viitor. Spre deosebire de alte programe interne, au o unicitate care le conferă greutate.

Iar bugetul contează mai puțin decât intenția. Înainte să înceapă orice eveniment, merită câteva întrebări simple: Ce vrem să simtă oamenii la final? Ce poveste spunem despre drumul parcurs? Cum facem ca fiecare persoană din sală să simtă că face parte din ea? Răspunsurile vin  rareori din lista de furnizori de catering.

Post-ul Câți oameni din echipă își mai amintesc ultima aniversare a companiei? apare prima dată în AngajatorulMeu.ro.

Povestea lui Hasan Diab în România a început în 2013, într-un mod complet neașteptat. „Cu România a fost, așa, mai spontan. Eu nici nu aveam în plan să vin aici”, spune el.

A ajuns la Ambasada României din Liban în timp ce-și însoțea un prieten la Ambasada Italiei. Pe poarta ambasadei române a observat un anunț despre burse pentru studenți la medicină și a decis să încerce.

„Am făcut poză cu cererea și m-am dus acasă. Am zis: hai să pregătesc, poate, poate… dar nu aveam speranță”, își amintește Hasan.

După aproximativ o lună și jumătate a venit și răspunsul: fusese acceptat. Pentru el, șansa de a studia medicina printr-o bursă a însemnat foarte mult. „La noi, medicina costă foarte mult și nu oricine poate s-o facă”, explică el.

A urmat anul pregătitor la București, unde a învățat limba română, apoi a început Facultatea de Medicină Generală. Adaptarea în România a fost mai ușoară decât se aștepta. „N-am avut probleme. Dacă nu vorbeam bine, oamenii mă ajutau, mă înțelegeau”, spune Hasan.

Consideră că deschiderea românilor a contat enorm în procesul său de integrare. „Fiecare român pe care l-am întâlnit era sociabil și curios. Intram foarte ușor în discuții și asta m-a ajutat să învăț limba și să mă simt bine aici”.

După terminarea facultății, în 2020, a trebuit să mai aștepte înainte să poată intra la rezidențiat, din cauza procedurilor administrative pentru studenții străini. A urmat, între timp, un an de pregătire în cardiologie, iar în 2023 a ales să înceapă rezidențiatul în Anestezie și Terapie Intensivă la Sibiu.

„Am zis că poate am nevoie de puțină liniște după București”, spune Hasan. După anii petrecuți în Capitală, aglomerația și timpul pierdut în trafic deveniseră obositoare. „În București pierdeam și două ore pe zi în trafic. Aici ajung repede la muncă și am timp și pentru mine, și pentru studiu”.

Ideea de a alege ATI a apărut în perioada stagiului de cardiologie. „Doctorița de acolo mi-a zis să pun în calcul ATI, că a observat că mi se potrivește stilul acesta de muncă”, povestește el. A început să citească despre specializare și să o privească altfel. În plus, Sibiu i s-a părut un loc bun pentru formare profesională. „Am auzit că aici sunt mai puțini rezidenți și faci mai multe lucruri practic. Și chiar așa a fost”, spune Hasan.

Ce l-a impresionat cel mai mult a fost relația cu medicii și colegii din Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu. „Nu mă așteptam să fie atât de bine. M-au primit de la început și nu m-au judecat că nu știam tot sau că nu vorbeam perfect româna”.

Diferența față de experiențele din București a fost evidentă încă din primele luni. „Aici, medicii specialiști stăteau cu noi, ne explicau totul de la A la Z, ne arătau fiecare manevră. Nu exista distanța aceea între medici și rezidenți”, spune Hasan.

Crede că acest tip de relație îi ajută mult pe tinerii medici să învețe mai repede și să capete încredere. „Aveam curaj să întrebăm și astfel aveam și mai mult chef să învățăm”. Despre ATI vorbește acum cu convingere. „Mi-am dat seama că îmi place specializarea asta. Vin la muncă și nici nu mă uit la ceas să văd când trebuie să plec acasă”, spune el.

Ce l-a impresionat cel mai mult pe Hasan a fost relația cu medicii și colegii din Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu.

Consideră că mediul din Sibiu și sprijinul primit din partea colegilor au contat mult în felul în care privește profesia. „Când cineva îți explică și te învață, nu te mai sperie ce vezi în ATI. Înțelegi că poți să ajuți și că poți să tratezi. Le mulțumesc în special Conf. Dr. Alina Bereanu și Conf. Dr. Mihai Sava, care sunt coordonatorii rezidenților și care au avut răbdare și mi-au oferit sprijin în această perioadă”.

Deși mulți medici aleg să plece în alte țări europene, Hasan nu își mai dorește acest lucru. „Și eu am avut un gând să mă duc în Germania sau în altă țară, dar acum nu cred că mai vreau”.

A discutat cu foști colegi care au plecat și spune că mulți dintre ei regretă decizia. „Poate sunt salarii mai mari, dar aici am văzut medici care explică, te învață și te ajută. Pentru mine, asta contează foarte mult”, spune Hasan. În plus, în România nu s-a simțit marginalizat. „M-am simțit tratat ca Hasan, nu ca un străin sau ca un libanez”.

Hasan are și un “of” care îl afectează cel mai profund: războiul din Liban. Familia sa este încă acolo, iar conflictul i-a schimbat complet viața. „Casa mea a fost distrusă și acum membri familie mele sunt refugiați într-o altă zonă. Acolo, oamenii nu se mai gândesc la viitor. Se gândesc doar dacă trăiesc sau nu mâine”, spune Hasan despre părinții și frații săi.

Urmărește permanent veștile din Orientul Mijlociu și îl întristează veștile despre victimele civile ale conflictului. „Până la urmă, concluzia unui război e aceeași: mor oameni nevinovați”.

În contrast cu nesiguranța din țara natală, România și Sibiul au devenit pentru Hasan locul în care și-a găsit echilibrul. Aici și-a găsit liniștea. E un loc în care și-a construit nu doar o carieră, ci și sentimentul că aparține unei comunități.

“Dr. Hasan Diab s-a remarcat constant prin seriozitate profesională, implicare activă și interes. Pe parcursul stagiilor desfășurate în Clinica ATI a SCJU Sibiu, a demonstrat responsabilitate, capacitate de integrare în echipa medicală și o preocupare continuă pentru aprofundarea cunoștințelor teoretice și perfecționarea abilităților clinice specifice specialității.

Împreună cu colegii mei de la disciplina ATI, Conf. Dr. Mihai Sava și Șef lucr. Dr. Bogdan Vintilă încurajăm constant participarea activă a medicilor rezidenți la activitățile educaționale și academice organizate la nivel local, în Clinica ATI, la Centrul de Simulare al Facultății de Medicină a ULBS, și la nivel național”, spune, despre Hasan, medicul șef de secție ATI, Conf. Dr. Alina Bereanu.

Unul dintre cele mai recente proiecte educaționale organizate în Centrul de Simulare al Facultății de Medicină a ULBS a fost simpozionul cu workshop „Provocări și strategii în ventilația mecanică în UPU și ATI” organizat împreună cu Dr. Bogdan Csillag, medic șef UPU-SMURD, și adresat în principal medicilor rezidenți din specialitățile Anestezie și Terapie Intensivă și Medicină de Urgență, dar și medicilor specialiști. Evenimentul a inclus sesiuni teoretice și activități de simulare medicală.

“Ne bucurăm să avem alături de noi rezidenți implicați, serioși și dornici să se dezvolte profesional, care participă activ atât la activitatea clinică din ATI, cât și la cursurile, workshopurile și sesiunile de simulare organizate. Astfel de activități contribuie la formarea unei noi generații de medici bine pregătiți și implicați în îngrijirea pacientului critic”, conchide Conf. Dr. Alina Bereanu.

Post-ul Drumul unui medic din Liban către ATI, în România: „Aici m-am simțit tratat ca Hasan, nu ca un străin” apare prima dată în AngajatorulMeu.ro.

Ulrich Prediger lucra, în 2008, la o companie de tehnologie medicală din zona Freiburg și avea o mașină de serviciu. Aceasta stătea mai mult nefolosită, deoarece tânărul, care tocmai trecuse de 30 de ani, prefera să meargă la muncă pe bicicletă. Nu doar că era mai rapid, dar ajungea la birou mai relaxat și mai motivat.

„De ce există mașină de serviciu, dar nu și bicicletă de serviciu?”, l-a întrebat Ulrich Prediger pe angajatorul său. Răspunsul a fost un ridicat din umeri: nu este posibil.

Ulrich nu s-a mulțumit cu acest răspuns. Alături de soția sa, Sandra, a înființat o firmă care umplea acest vid. 18 ani mai târziu, JobRad este liderul pieței de leasing pentru biciclete de companie.

• 5.000 de oportunități de carieră și 80 de companii la Angajatori de TOP
• 200 de oameni și o echipă în creștere: Systematic își extinde biroul din București cu un nou etaj
• Primul întrebat la muncă este AI-ul: un angajat din cinci îl alege înaintea colegilor sau a managerului

În competiția pentru cei mai buni specialiști, peste 70.000 de angajatori oferă acest beneficiu care promovează sănătatea pentru mai mult de cinci milioane de angajați – inclusiv Bosch, SAP, Deutsche Bahn și mai multe landuri germane.

JobRad folosește o soluție digitală pentru ca procesele de leasing să fie rapide și simple. Dacă un angajator a încheiat un contract cu JobRad, angajații pot obține cu ușurință bicicleta de serviciu – fie ea bicicletă de oraș, cargo bike sau pedelec.

Angajatul o folosește atât în scop profesional, cât și personal. Datorită avantajelor fiscale obținute chiar de JobRad din partea statului, leasingul este semnificativ mai ieftin decât achiziția directă.

Și angajatorii economisesc bani: cei care merg cu bicicleta la birou nu mai au nevoie de un loc de parcare scump și sunt mai sănătoși. Și, împreună, toți contribuie la protecția climei și la creșterea calității vieții, notează portalul business.freiburg.de.

Ulrich Prediger a observat că mașinile de serviciu sunt atât de populare în Germania deoarece oferă avantaje financiare și sunt subvenționate de stat. Asta i-a dat ideea de a aplica acest principiu și bicicletelor. El lucrează și la nivel politic ca să facă ciclismul și mai atractiv pentru germani.

„În Germania, mai mult de jumătate dintre toate deplasările sunt pe distanțe care pot fi parcurse cu bicicleta. Mersul pe bicicletă oferă avantaje pentru toată lumea: este mai sănătos și mult mai ieftin decât majoritatea mijloacelor de transport, iar în oraș, de cele mai multe ori, ajungi mai repede la destinație. Ciclismul este, prin urmare, esențial pentru o revoluție a transportului prietenos cu clima.

În plus, bicicletele ocupă foarte puțin spațiu: într-un singur loc de parcare pentru mașini încap până la zece biciclete. În același timp, mașinile nu sunt folosite, în medie, aproximativ 90 la sută din timp, iar a doua mașină a unei familii chiar 97 la sută din timp. Este incredibil”, explică omul de afaceri pe site-ul companiei sale.

Cum funcționează conceptul JobRad? Compania organizează într-un mod simplu și eficient leasingul bicicletelor de serviciu de la angajatori către angajați printr-un portal digital ușor de utilizat. Angajații își aleg bicicleta dorită de la un dealer specializat sau online. Au de ales între orice marcă sau producător.

Angajatorul închiriază apoi bicicleta și o pune la dispoziția angajatului pentru uz profesional și personal. Dacă acesta vrea să o cumpere, o poate face prin conversie salarială și poate beneficia de un avantaj fiscal („regula de 0,25 la sută”) și va economisi până la 40 la sută din costul unei achiziții obișnuite. O bicicletă JobRad finanțată de angajator este scutită de taxe pentru angajat.

“Finalist” în Europa League

Din sezonul 2023/24, JobRad este sponsor principal al clubului din Bundesliga, SC Freiburg. Liderul pieței de leasing pentru biciclete de companie a devenit partener exclusiv de mobilitate al lui SC Freiburg în vara lui 2022, însă, după doar jumătate de an de colaborare, ambele părți au decis să-și extindă semnificativ cooperarea. Pe lângă echipa de seniori, JobRad susține astăzi și echipa U23 din Freiburg și echipa feminină SC Freiburg.

Cu JobRad pe tricouri, SC Freiburg a scris istorie în acest sezon de Europa League. În 20 mai, la Istanbul, va juca prima sa finală europeană, la 121 de ani de la înființare. După ce a trecut, în rundele eliminatorii, de belgienii de la Genk, spaniolii de la Celta Vigo și portughezii de la Braga, îi va întâlni, în ultimul act al competiției, pe englezii de la Aston Villa.

Post-ul Ulrich Prediger, medieșeanul care a declanșat o „revoluție” în transportul din Germania: 70.000 de angajatori au înlocuit mașinile de serviciu pentru salariați cu bicicletele apare prima dată în AngajatorulMeu.ro.

Născut în îndepărtata Indie, Sree T. Murugan a crescut între munte și mare. „Sunt din Kerala, o zonă cu munți și junglă, nu departe de malul mării. Până acum câțiva ani era imposibil să faci o drumeție prin pădure, întrucât nu existau poteci și ghizi”, spune Sree.

Are doi frați și provine dintr-o familie de condiție medie, iar după terminarea liceului s-a angajat pe un șantier naval. „Am lucrat ca operator CNC, mai întâi în India, apoi în Oman. Făceam diferite piese din metal, ocupație pe care o am și acum”.

În România a văzut pentru prima oară zăpadă. „Acasă, iarna sunt cam 20 de grade, iar vara temperaturile trec ușor peste 40 de grade. În 2019, am ajuns în Cluj-Napoca și atunci am ținut în mână zăpadă pentru prima oară în viața mea. Nu voi uita acel moment”.

• 5.000 de oportunități de carieră și 80 de companii la Angajatori de TOP
• 200 de oameni și o echipă în creștere: Systematic își extinde biroul din București cu un nou etaj
• Primul întrebat la muncă este AI-ul: un angajat din cinci îl alege înaintea colegilor sau a managerului

În 2021, tânărul indian, acum în vârstă de 34 de ani, ajunge la Sibiu și se confruntă cu o problemă pe care o au aproape toți imigranții din afara UE. „Cel mai greu este să închiriezi un apartament cu contract înregistrat la autorități. Sibienii au o oarecare reticență să închirieze apartamente celor veniți din afara Uniunii Europene. Ce-i drept, când ajung să ne cunoască, acea reținere dispare”.

De cinci ani, Sree lucrează ca operator CNC și a produs diverse componente metalice pentru industria auto sau pentru instalații frigorifice industriale. Atunci când nu este la firmă, în Zona Industrială Vest, aleargă prin munți. „Cea mai frumoasă zonă este, în opinia mea, creasta Făgărașilor, pe porțiunea dintre Bâlea Lac și Negoiu. Sunt peisaje superbe, natură diversificată și multă liniște. Este o lume aparte”.

Nu s-a mărginit doar la munții Sibiului, ci a explorat România în căutarea frumosului. „Pe locul doi în preferințele mele se află Piatra Craiului. Și acolo merg cu mare bucurie”.

Despre felul în care s-a adaptat la stilul de viață al sibienilor, Sree spune că a fost ajutat de munte și de oamenii de aici. „Am fost printre primii care au descoperit muntele prin programul Anii Drumeției. Până în 2021, nu am mers pe munte, deși iubesc natura. Cu ajutorul ghizilor și al celorlalți colegi de drumeție am descoperit o pasiune pe care nu o bănuiam, dar și că am putere și rezistență când vine vorba de alergarea pe poteci”.

Recent, Sree a alergat la Urme pe Play și a parcurs 54 de kilometri în nouă ore. „După 30 de minute încep să gândesc clar. E greu atunci când ești pe urcare, când te întrebi dacă vei trece de acel deal, de acea stâncă sau de acel vârf. Îmi spun că urmează o vale și atunci va fi mai ușor. Așa și este: la coborâre simt că zbor și atunci mă pregătesc mental pentru următoarea urcare”.

Într-un fel, Sree își rezumă parcursul vieții, cu suișuri și coborâșuri, cu reușite care aparțin celor care au încredere în forțele lor și știu negreșit că, după cei mai negri nori, soarele strălucește mai puternic ca niciodată.

În India, aflată la peste 6.000 de kilometri, ajunge destul de rar. „Doar drumul costă în jur de 1.000 de euro. Țin legătura cu familia mea și chiar luna aceasta merg la nunta fratelui meu. M-am obișnuit aici, în Sibiu, unde simt că este casa mea”.

Sree are un fel plăcut de a fi. Vorbește fluent limba română și are o sclipire în ochi atunci când îți oferă argumente pentru o nouă viață dusă în Sibiu, departe de India natală. „Oamenii sunt prietenoși și niciodată nu am simțit că cineva mă judecă după locul de unde provin. Și eu mănânc mămăligă cu brânză, sarmale, tochitură de porc și merg la biserică, indiferent că este ortodoxă sau catolică. Sunt hindus, noi ne rugăm la multe zeități, însă cred că binele este doar unul singur. Spre el trebuie să tindem, indiferent de religia pe care o avem”.

În 2027, Sree va susține la București un examen ca să obțină cetățenia română. Atunci va trebui să demonstreze că stăpânește limba și că are cunoștințe despre istoria și geografia țării de adopție. „Îmi doresc mult să devin cetățean al României. Multă lume îmi spune că, într-o viață anterioară, am fost român, că știu prea multe despre această țară, care acum mi-a devenit casă”.

Pe potecile munților Sibiului, un tânăr indian aleargă alături de noii săi colegi din Clubul Sportiv Montan sau descoperă natura prin Anii Drumeției, prima sa dragoste. La fel ca-n viață, știe că fiecare suiș este urmat de o coborâre, de-a lungul căreia își va recăpăta suflul și își va aduna puterea necesară ca să meargă mai departe.

Și, cu fiecare povârniș cucerit, demonstrează că județul Sibiu are oameni și locuri de poveste.

Post-ul Indianul din munții Sibiului. „Mi se spune că am fost român într-o altă viață” apare prima dată în AngajatorulMeu.ro.

Otilia Ropotică, CSR Manager Renault Group România, povestește cum a apărut campania, care au fost tacticile acesteia până acum, ce rezultate are până în acest moment, dar și ce pregătește anul acesta.

Cum s-a conturat campania Primul Pas Contează?

OTILIA ROPOTICĂ: Campania Primul Pas Contează, dedicată siguranței rutiere, este nu doar oportună, ci esențială în contextul actual din România. Proiectul a apărut din dorința noastră de a contribui la schimbarea, pe termen lung, a statisticilor care mențin România în topul țărilor cu cel mai mare număr de decese provocate de accidentele rutiere. 

Sunt zece ani de când România se luptă cu Bulgaria pentru primul loc în Europa al topul țărilor care înregistrează cele mai multe accidente grave. În jurul acestui concept de Prim Pas, care este important în orice decizie, am conturat campania noastră de siguranță rutieră. 

• 5.000 de oportunități de carieră și 80 de companii la Angajatori de TOP
• 200 de oameni și o echipă în creștere: Systematic își extinde biroul din București cu un nou etaj
• Primul întrebat la muncă este AI-ul: un angajat din cinci îl alege înaintea colegilor sau a managerului

Cum ai explica acest oncept unei persoane care nu a auzit niciodată de ea?

Conceptul e unul simplu, așa cum spune și numele campaniei – Primul Pas Contează. Primul pas contează în absolut orice: în momentul în care pășești într-o încăpere și îți dorești să faci o primă bună impresie, atunci când faci primul pas și decizi să aplici pentru jobul la care visezi sau când decizi să-i scrii fetei sau băiatului pe care i-ai văzut și ți-au plăcut.

Revenind la campania noastră, Primul Pas Contează în momentul în care pășești pe stradă. Contează să te asiguri că ești în siguranță, că respecți normele rutiere și că poți traversa prin locul respectiv.

Cum vezi evoluția acestei campanii în următorii ani?

Campania nu poate decât să devină din ce în ce mai mare. Până acum, a evoluat și a progresat în fiecare an și consider că va crește și în următorii ani, dar, evident, doar timpul o poate demonstra.

Am lansat Primul Pas Contează în 2024. Campania a început cu un studiu, prin care am analizat care sunt principalele motive pentru care românii traversează neregulamentar și situațiile în care aleg să facă acest lucru, iar ulterior ne-am concentrat pe tactici prin care am comunicat rezultatele studiului la scară largă și am tras semnale de alarmă cu privire la comportamentele nesigure pe care oamenii le au atunci când traversează.

Ulterior, am implicat mai mulți oameni și comunități care au atras atenția asupra importanței educației rutiere și au amplificat și mai mult mesajul. Anul acesta, avem noi moduri prin care contribuim la educația rutieră a celor mai mici pietoni prin intermediul familiei și educatorilor sau învățătorilor.

Ne propunem să avem alături parteneri noi, instituții, societăți comerciale sau persoane fizice. Vrem să construim o comunitate tot mai mare, care să aibă o voce comună și tot mai puternică de la un an la altul.

Cum te poți asigura că mesajul campaniei este relevant pe termen lung?

Din păcate, nu cred că temele pe care le abordăm în campanie, așa cum sunt accidentele rutiere și nevoia educației rutiere, vor dispărea foarte rapid, sau cel puțin nu foarte ușor. Cred că vor mai fi accidente grave care se vor întâmpla până când vom începe să conștientizăm că ne putem afla în pericol la fiecare pas dacă nu avem grijă de noi, dacă nu respectăm normele rutiere și nu ținem cont de ceilalți participanți la trafic.

Cum reacționezi când o parte a campaniei nu funcționează cum ai planificat?

Stau un pic jos, mă scutur și încerc să găsesc soluții.

Cu ce speri să rămână oamenii după această campanie?

Campania noastră este gândită pe termen lung. După ce intră în contact cu un mesaj al campaniei sau cu o persoană care vorbește despre ea, sperăm ca oamenilor să le rămână în minte grija pe care trebuie să o aibă în momentul în care sunt pe stradă și participă la trafic, fie ca pietoni, fie ca șoferi. Ne dorim să înțeleagă că fiecare pas contează și apoi, fiecare va acționa în consecință.

Ce rezultate are campania până în acest moment?

Rezultatele concrete se văd în oamenii care s-au alăturat campaniei, fie că au dat like, au comentat, au distribuit mesajul sau au povestit experiența lor. Am avut persoane care ne-au întrebat cum se pot implica, persoane care au alergat pentru această cauză și oameni care s-au alăturat campaniei noastre din dorința de a susține mesajul.

În același timp, evaluarea campaniei confirmă un efect puternic și de durată, pentru că am combinat un mesaj motivațional și centrat pe oameni cu o componentă educațională și cu elemente interactive. 

În primul an de campanie, când am lansat studiul, creatorii de conținut au amplificat mesajul în comunitățile lor, iar expunerea media a fost una extinsă. Campania a ajuns la peste opt milioane de oameni în 2024 și în prima jumătate anului 2025. A fost susținută de apariții în media importante și pe multe canale de social media.

Un alt rezultat important vine din campania Alergado din 2025, ale cărei mesaje au ajuns la peste două milioane de oameni pe canalele Alergado și KilometrulBine. Comunitatea care s-a alăturat campaniei a alergat și a mers peste 519.000 de kilometri în doar două luni, și a stabilit un nou record pentru aplicație.

Toate aceste elemente demonstrează utilitatea campaniei așa cum reiese din reacțiile oamenilor și din amploarea pe care mesajul a reușit să o aibă.

Ce ne așteaptă în 2026? Care sunt planurile?

În 2026, continuam proiectul, dezvoltăm materiale educaționale, ne implicăm în evenimente care să ne aducă mai aproape de oameni și continuăm să construim comunitatea celor care cred în puterea primilor pași și vor să ducă mai departe mesajele de educație pentru siguranță rutieră. 

Unde putem afla mai multe informații despre campanie?

Cei care vor să afle mai multe detalii despre campanie ne pot urmări pe kilometrulbine.ro, platforma de responsabilitate socială a mărcii Dacia care reunește toate inițiativele de CSR. Suntem prezenți și pe Social Media, avem pagina de Facebook KilometrulBine, unde postam în timp real informații despre inițiativele noastre de responsabilitate socială, iar pe canalul de YouTube Renault Group România  postăm materialele video ale proiectelor. 

În final, am vrea să știm ce te motivează pe tine, Otilia, să lucrezi la o campanie cu impact social?

Să lucrez în CSR este my dream job. Am început încă de când eram mică, cu activități de voluntariat. Eram în clasa a IX‑a când am început să fac voluntariat. Am continuat până când am terminat facultatea, iar ulterior m-am angajat și timpul nu mi-a mai permis să mă dedic acestor activități.

Încă de atunci mă gândeam cât de minunat poate fi să poți fi tu la cârma acestor proiecte cu impact social. Ani mai târziu, când am trecut de la Comunicare la CSR, am fost încântată să trăiesc și această experiență, să fiu chiar eu persoana care gândește și implementează campanii cu impact în comunitate și care pot schimba în bine viețile celor din jur.

Post-ul „Primul Pas Contează”: Otilia Ropotică, CSR Manager Renault Group România, despre campania de responsabilitate socială a mărcii Dacia apare prima dată în AngajatorulMeu.ro.

Complice.ro, curator și furnizor de experiențe pentru persoane fizice și companii, indică, pe baza proiectelor dezvoltate pentru companii din industrii diferite, o orientare clară către inițiative care susțin colaborarea și coeziunea.

Ziua Internațională a Fericirii, marcată anual pe 20 martie, readuce în prim-plan această schimbare de perspectivă, într-un context în care calitatea relațiilor din echipe influențează direct starea de bine a angajaților.

Fericirea la locul de muncă începe în echipă

Fericirea, atât în viața personală, cât și la locul de muncă, este strâns legată de calitatea relațiilor. Studii de referință, precum Harvard Study of Adult Development sau analizele Gallup despre mediul de lucru, arată constant că relațiile de încredere și sentimentul de apartenență influențează direct starea de bine și performanța.

În organizații, acest lucru se reflectă în modul în care funcționează echipele: colaborarea, încrederea și interacțiunile dintre colegi devin factori esențiali pentru energie, implicare și rezultate.

Pe acest fond, relațiile din echipe devin un reper tot mai relevant pentru organizații, iar modul în care oamenii colaborează zi de zi influențează direct stabilitatea și performanța echipelor. Astfel, fericirea la locul de muncă începe să fie analizată în legătură directă cu calitatea colaborării și a relațiilor dintre colegi.

• 5.000 de oportunități de carieră și 80 de companii la Angajatori de TOP
• 200 de oameni și o echipă în creștere: Systematic își extinde biroul din București cu un nou etaj
• Primul întrebat la muncă este AI-ul: un angajat din cinci îl alege înaintea colegilor sau a managerului

Oana Pascu, fondatoarea Complice.ro: „În multe organizații, performanța echipelor este analizată dintr-o perspectivă mai amplă decât în trecut. Indicatorii operaționali rămân esențiali, însă tot mai multe companii urmăresc și dinamica internă a echipelor: modul în care oamenii colaborează, nivelul de încredere dintre colegi și capacitatea echipelor de a funcționa eficient în perioade de presiune sau schimbare.

Vedem tot mai clar că aceste lucruri nu se construiesc doar în jurul activității curente, ci și în contexte diferite, în care oamenii interacționează altfel. De aceea, experiențele de echipă devin relevante pentru companii, pentru că scot la suprafață dinamica reală dintre colegi”.

Contextul în care relațiile din echipe devin vizibile: experiențele împreună

Tot mai multe organizații introduc experiențele participative în programele interne dedicate angajaților, pe măsură ce caută soluții pentru a stimula colaborarea și relațiile dintre colegi. Echipele trebuie să ia decizii împreună, să își distribuie rolurile și să rezolve provocări comune, ceea ce scoate rapid la iveală modul real în care funcționează colaborarea dintre colegi.

Pe baza proiectelor dezvoltate pentru companii din industrii diferite, Complice.ro observă că organizațiile aleg tot mai des formate care implică participare activă și colaborare directă. Printre cele mai solicitate se regăsesc treasure hunt-urile urbane sau competițiile strategice de tip team challenge sau survival, în care echipele trebuie să rezolve provocări, să își coordoneze deciziile și să își împartă rolurile într-un timp limitat.

Și experiențele culinare sunt utilizate frecvent de companii pentru evenimente interne. În cooking challenge-uri sau ateliere gastronomice, echipele trebuie să gătească împreună și să-și organizeze activitatea exact ca într-un proiect, de la planificare până la execuție. În aceeași categorie se regăsesc și experiențe inedite, precum „Cina pe nevăzute”, în care participanții mănâncă fără să vadă preparatele. Acest format schimbă complet modul în care oamenii interacționează și comunică.

În paralel, organizațiile introduc în programele dedicate angajaților și experiențe orientate spre creativitate sau descoperirea unor abilități diferite de cele utilizate în activitatea profesională. Atelierele olfactive, cursurile de barista sau mixologie sunt utilizate pentru a crea contexte memorabile, în care colegii interacționează diferit față de mediul de lucru obișnuit.

Activitățile sportive și competițiile de echipă sunt integrate tot mai des în programele interne ale companiilor, pe fondul beneficiilor recunoscute ale mișcării asupra stării de bine. Studiile arată că activitatea fizică contribuie la reducerea stresului și la creșterea nivelului de energie și satisfacție, iar organizațiile încep să valorifice aceste efecte în contexte de echipă.

Formate precum competițiile de tip olimpiadă, probele sportive sau experiențele de tip airsoft, creează contexte în care dinamica echipei devine vizibilă rapid, prin modul în care participanții colaborează, își asumă roluri și gestionează situațiile de competiție.

Aceste experiențe aduc un nivel diferit de energie și implicare, iar interacțiunile dintre colegi se desfășoară într-un cadru mai puțin formal, în care reacțiile sunt spontane și autentice. În acest fel, organizațiile pot observa mai clar mecanismele de colaborare și coeziune din echipe.

Oana Pascu: „În activitatea de zi cu zi, colaborarea dintre colegi se întâmplă în jurul proiectelor și obiectivelor de business. Experiențele de echipă creează un tip diferit de interacțiune: oamenii trebuie să ia decizii împreună, să își împartă rolurile și să rezolve provocări într-un context nou. În astfel de situații se vede foarte clar cum funcționează o echipă”.

Se conturează, astfel, o orientare tot mai clară către calitatea relațiilor dintre colegi, pe măsură ce organizațiile analizează, dincolo de indicatorii tradiționali, modul în care funcționează echipele în practică. Interacțiunile de zi cu zi, nivelul de încredere și capacitatea de a colabora eficient în contexte diferite devin repere relevante pentru coeziunea și stabilitatea echipelor.

În acest context, experiențele de echipă sunt utilizate pentru a crea cadre în care aceste relații se dezvoltă în mod natural și contribuie direct la modul în care funcționează și performează echipele.

DESPRE COMPLICE.RO

Este curator de experiențe care creează contexte pentru ca fiecare dintre noi să ne bucurăm de viață experimentând activități inedite sau aprofundând pasiuni mai vechi.

Pachetele de experiențe sunt orientate atât către zona de business, cu soluții alternative de reward, recognition și incentive pentru angajați, clienți și parteneri de afaceri, dar și soluții creative pentru evenimente corporate, cât și către zona B2C, pentru cei care își doresc să adune și să ofere de-a lungul vieții amintiri, nu obiecte.

În cei peste zece ani de activitate, a livrat mai mult de 10.000 de experiențe pentru peste 5.500 de clienți din segmentele B2B și B2C, dintr-un portofoliu care include peste 350 de experiențe curatoriate și peste 200 de parteneri din România și din străinătate.

Post-ul Fericirea la locul de muncă, analizată tot mai frecvent ca indicator al sănătății organizaționale. Calitatea relațiilor din echipe influențează direct starea de bine a angajaților apare prima dată în AngajatorulMeu.ro.