Dragoș Pîslaru, ministrul Muncii în guvernul Cioloș, avertizează că o creștere a salariilor, precum cea prevăzută în proiectul legii salarizării unitare, va crea o falie între public și privat, care riscă să ucidă piața muncii.
Potrivit fostului ministru, din propunerea Guvernului se pot desprinde două ipoteze. Prima: PSD vizează o accelerare a ritmului de creștere a salariului minim, chiar peste graficul promis în campania electorală, pentru a ajunge cu salariul minim – și în sectorul public, și în cel privat – la 2.500 lei, în 2020. A doua ipoteză, în opinia lui Dragoș Pîslaru, este că se va decupla nivelul salariului minim din sectorul public – oricum mai ridicat, conform statisticilor – de cel din sectorul privat.
“Prima ipoteză este catastrofală pentru o serie întreagă de sectoare intensive în muncă, cum ar fi textile/confecții, mobilă, turism, construcții etc. Cu toții ne dorim salarii mai mari în privat, dar realitatea arată că în privat contează productivitatea și competitivitatea, pentru ca firmele să își poată permite plata salariilor. Prin urmare, chiar dacă pe termen lung ne dorim o economie bazată pe inovare și tehnologie, nu putem condamna sectoare întregi de activitate și nu putem împinge abrupt restructurarea economică doar prin măsuri coercitive/administrative. A doua ipoteză, vehiculată deja de oficiali guvernamentali în discuțiile publice cu sindicatele, înseamnă recunoașterea de facto a abandonării tratamentului unitar al pieței muncii din perspectiva reglementării de politică publică, cu un salariu minim la stat mai mare decât cel din privat”, scrie Dragoș Pîslaru într-un editorial publicat pe contributors.ro.
Guvernul trebuie somat rapid să clarifice intențiile sale, întrucât în spatele unui gard vopsit estetic se poate ascunde o întreagă gradină zoologică, nu doar o pisică cu pete.
Dragoș Pîslaru a observat și că secțiunea impact financiar asupra bugetului nu este completată, iar asta ar însemna că “dăm bani, dar nu știm câți”. Conform programului de guvernare și comunicării publice, impactul bugetar ar fi de 32 de miliarde lei, ceea ce înseamnă că după implementarea legii, <plicul> salarial ar urma să ajungă de la 64 la 96 de miliarde de lei, o creștere medie de 50 la sută.
Estimarea lui Dragoș Pîslaru despre impactul propus este de circa 45-50 miliarde de lei. Cifra este apropiată de cea a Consiliului Fiscal, care evaluează impactul creșterilor propuse la 50-60 miliarde de lei și avertizează că măririle promise deja pentru 2018 ar duce la un deficit bugetar de 5,7 la sută din PIB. Impact ce nu ar putea fi compensat decât prin renunțarea la investiții și creșterea taxelor. Pentru a nu amaneta viitorul țării prin dezechilibru bugetar, nu este sustenabil să aloci până în 2022 mai mult de 19 miliarde, susține Dragoș Pîslaru.
“Se pune deci întrebarea – de unde această diferență semnficativă între propunerea de 32 miliarde de lei din programul de guvernare și impactul propunerii actuale? Există două explicații posibile: fie pur și simplu Ministerul Muncii nu a calculat corect impactul grilelor propuse, fie dorința este de a defila cu niște salarii la nivelul anului 2022, care să proiecteze politic imaginea unui proiect de salarizare generos și frumos împachetat”.
În loc să progresăm prin eficientizarea administrației și remunerarea adecvată, pe bază de performanță, a sectorului public, discutăm de fapt de o altă pomană grandioasă care să mai împingă presiunea sindicală câțiva ani.
Fostul ministru al Muncii este de acord că mulți angajați din sectorul public au venituri mici, neconforme cu statutul lor de reprezentanți ai statului și nemotivante. “Dar există și o mare risipă în acordarea de beneficii unor angajați la stat, care exploatează rețelele de putere din administrație și politică, și folosesc breșele unei legislații de salarizare mult prea complicate. Cât despre corelarea cu performanța și eficiența, cred că este evident că aceasta este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire”, atrage atenția Dragoș Pîslaru.
