Românii ar trebui să câștige, în medie, 1.000 de lei în plus, ca să aibă un trai decent. Până în 2024, România trebuie să implementeze Venitul Minim European Adecvat

Din cele mai recente date Eurostat cu privire la salariul minim lunar, reiese că România (cu puțin peste 600 de euro) se poziționează printre ultimele țări din UE, pe locul 20 din 22, doar înaintea Ungariei și Bulgariei, pe o scară a acestui indicator cuprinsă între 2.387 euro în Luxemburg și 399 euro în Bulgaria. Deși reprezintă o problemă stringentă doar pentru o parte dintre țările membre, tema venitului minim este poziționată în continuare cu prioritate pe agenda de lucru a instituţiilor europene.

Claudia Sofianu

Partener, lider Impozit pe venit şi contribuţii sociale @ EY România

Dan Răuţ

Manager, Impozit pe venit şi contribuţii sociale @ EY România

Un pas important a fost adoptarea de către Parlamentul European, în toamna anului trecut, a Directivei 2041/2022 privind salariul minim adecvat în UE. Din momentul intrării în vigoare (octombrie 2022), statele membre au la dispoziție doi ani ca să transpună prevederile acesteia în legislația locală.

Cum a apărut inițiativa și cum se concretizează?

Momentul “zero” al inițiativei a fost anul 2017, când întreg ansamblul instituțional al Uniunii Europene a proclamat Pilonul european al drepturilor sociale. Principiul nr. 6 al acestuia se referă la “salariul minim adecvat” (fair minimum wage), cu mențiunea expresă că în UE este nevoie de asigurarea unui venit decent tuturor lucrătorilor, fiindcă se consideră că salariile minime adecvate au un rol important în protejarea categoriilor vulnerabile.

Prin aceasta Directivă, se urmărește ca venitul minim să poată fi determinat transparent și previzibil de fiecare stat membru, în conformitate cu realitatea socială și în acord cu legislațiile naționale. Asta deoarece, în ciuda faptului că toate țările UE au o formă sau alta de asigurare a unor venituri minime prin diferite sisteme de protecție socială, în majoritatea cazurilor această remunerație nu acoperă toate costurile unui așa-zis trai decent.

Digitalizarea, noile forme de muncă atipice, globalizarea, alături de consumerismul exacerbat, au erodat și au remodelat piața muncii, generând discrepanțe mari între anumite domenii, atunci când este vorba despre venituri.

Rolul acestor praguri de venit minim devine și mai important în contextul economic și social actual, complicat și complex deopotrivă, după anii de pandemie, crize sanitare, de mobilitate și inflație în creștere, plus un război regional în Europa. Inițiativa este caracterizată de ambivalența dată în primul rând de necesitatea ameliorării condițiilor de trai și de muncă în UE, dar și de ideea de a asigura progresul economic și social în cadrul acesteia.

Foarte important de reținut e faptul că nu toate țările UE vor avea același venit minim adecvat! Fiecare stat va stabili nivelul acestuia în funcție de condițiile sociale și economice, puterea de cumpărare, nivelul productivității și evoluțiile indicatorilor macroeconomici la nivel național, însă având drept ghid tocmai prevederile directivei europene și principiile pe care ea le cuprinde.

Țările care deja au un salariu minim pe economie stabilit se angajează să-i modifice nivelul după o formulă care să asigure un trai decent, să fie în concordanță cu rata inflației și să poată acoperi coșul de cumpărături minim pentru bunuri și servicii necesare (fără a se limita doar la lista celor esențiale, ci să poată acoperi adițional și anumite cheltuieli dedicate bunăstării și derulării unor activități recreaționale, culturale, educaționale sau sociale).

Nu în ultimul rând, directiva precizează că statele care au deja implementate politici de protecție socială privind venitul minim garantat prin acorduri colective nu vor fi obligate să introducă acest nou set de reguli privind venitul minim adecvat european, cu condiția să aibă deja prevăzute, prin legislația națională, condiții şi standarde mai avantajoase decât ceea ce ar rezulta din implementarea acestui concept.

Pe de altă parte, se dorește încurajarea negocierilor colective asupra nivelului salariilor și monitorizarea condițiilor de muncă printr-un sistem de controale și inspecții pe teren, pentru a evita fie subcontractarea abuzivă, activitatea independentă fictivă ori nedeclararea orelor suplimentare. Se recomandă statelor membre să-și actualizeze salariile minime cel puțin o dată la doi ani, iar în țările care folosesc un mecanism de indexare automată, cel puțin o dată la patru ani.

Pentru calcularea corectă a acestui venit, oficialii europeni recomandă statelor membre să ia ca punct de pornire valoarea coșului de consum (așa cum este prevăzut de rapoartele statistice naționale), ori să seteze acest venit la 60 la sută din salariul median sau la 50 la sută din salariul mediu brut pe economie. Spre exemplu, un coș de consum pentru un trai decent poate fi compus din costuri pentru: alimentație, îmbrăcăminte și încălțăminte, asigurarea unei locuințe, dotarea și întreținerea acesteia, produse de uz casnic și igienă personală, servicii, educație și cultură, îngrijirea sănătății, recreere și vacanță, fond de economii.

Unde se situează România la ora actuală?

România face parte din grupul țărilor cu venituri minime statutare, adică în grupul majoritar al statelor cu venituri reglementate prin legi sau statute. Spre deosebire, veniturile minime negociate colectiv se găsesc în UE în doar șase țări: Austria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia și Suedia (unde sunt stabilite prin negocieri între sindicate și angajatori). Din păcate, România nu se situează pe o poziție avantajoasă când vorbim despre salariul minim garantat la nivel național, dar nici când vine vorba despre indicele nivelului prețurilor pentru consumul final al gospodăriilor – actualmente, 55 la sută este punctul la care se află țara noastră.

Cu privire la veniturile medii, țările din Europa de Est se regăsesc tot în jumătatea de jos a clasamentului. Unele au înregistrat creșteri semnificative în această direcție (de exemplu, Letonia, Slovacia, Bulgaria și Lituania), pe când România și Estonia prezintă evoluții mai lente, potrivit unui Raport Eurofound aferent anului 2021.

Este important să se țină cont de marile diferențe între economiile țărilor membre, pe indicatori esențiali, cum sunt produsul intern brut (PIB) și nivelul prețurilor de consum. În 2021, Irlanda a înregistrat cel mai ridicat nivel al prețurilor dintre statele membre, cu 44 la sută peste media UE (care a fost stabilită la 100 la sută). În România, nivelul prețurilor a fost cu 45 la sută sub media UE.

Separat, conform celor mai recente date statistice disponibile pentru 2022 în România, observăm următoarele serii de date relevante:

  1. Câștigul salarial mediu brut: 6.430 lei
  2. Câștigul salarial mediu net: 3.974 lei
  3. Valoarea coșului minim de consum pentru un trai decent pentru o persoană adultă singură: 2.708 lei pe lună (așa cum este prevăzut în Raportul Avocatului Poporului)
  4. Salariul lunar minim brut la nivel național (de la 1 ianuarie 2023): 3.000 lei (căruia îi revine, în funcție de deduceri, un net de circa 1.900 lei)

Remarcăm cum, în România de azi, salariul minim garantat este cu mult mai mic decât ar fi venitul minim necesar unui trai decent (așa cum prevede Directiva), iar discrepanțele pot fi subliniate astfel:

  • Făcând un exercițiu de imaginație, dacă astăzi s-ar determina în funcție de coșul de consum zilnic pentru un trai decent, atunci venitul (net) minim garantat în România ar trebui să fie mai mare cu cel puțin 800 de lei net.
  • Mai mult, dacă venitul minim garantat în România s-ar calcula având ca reper echivalentul a 50 la sută din câștigul mediu brut pe economieuna dintre alternativele de calcul propuse de Directivă – (i.e., 50 la sută din 6.430 lei = 3.215 lei), sesizăm că decalajul ar crește cu încă circa 500 de lei net și deci venitul minim garantat în România ar trebui să crească cu circa 1.300 de lei.
  • Astfel, putem considera că venitul minim încasat astăzi (i.e., 1.900 lei) de un român este cu 50 la sută mai mic (1.000 lei, în medie, în valori absolute) decât pragul care se presupune că îi asigură traiul decent.

Calculele de mai sus sunt exemple pentru o persoană adultă singură. Dacă am vorbi despre o familie mai numeroasă, care eventual include și copii și/ sau alte persoane în întreținere, discrepanțele devin cu atât mai mari și ne dăm seama că nivelul de trai din România (pentru o bună parte a populației) este departe de a fi “decent”.

Este vreuna dintre formulele de calcul “perfectă”, așa încât să asigure echitatea vizată? Greu de spus. Totuși, Statul va trebui să găsească (odată cu transpunerea Directivei) formula de calcul cea mai potrivită și adaptată realității cotidiene din România. Aparent, în orice ipoteză de calcul ne-am încadra (după cum ne arată și calculele simpliste de mai sus), salariatul român va avea doar de câștigat, fiindcă venitul său minim ar crește simțitor.

Impactul directivei va putea fi însă măsurat în ani buni de-acum încolo, după o perioadă de implementare, probabil graduală, din partea statelor membre. Speranțele sunt însă că acest act normativ UE va genera o mai mare transparență, certitudine, stabilitate și predictibilitate pe piața muncii, iar în vremuri de criză va deveni o ancoră pentru cetățenii vulnerabili din țările UE, implicit și pentru cei din România.

DESPRE EY

Este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 365.399 de angajați în peste 800 de birouri în 150 de țări. Prezentă în România din 1992, EY este liderul de pe piața serviciilor profesionale. Cei peste 800 de angajați din România și Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistență fiscală, juridică, strategie și tranzacții, consultanță către companii multinaționale și locale. Compania are birouri în București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași și Chișinău.

Articole din aceeași categorie
Total
0
Share