“Dom’le, micii sunt ca angajații: ca să scoți ce-i mai bun din ei, trebuie învârtiți tot timpul”.

Dan Mărginean

Publisher @ AngajatorullMeu.ro

N-am aflat niciodată de unde și-a luat diploma de speaker motivațional nea Puiu, CEO-ul celei mai de succes tarabe de mititei din târgul de vechituri al Sibiului, dar vorbele sale găseau întotdeauna ascultători. E drept, nu aveau de ales, pentru că erau obligați să stea minute bune la coada mereu lungă, dar tot ascultători se cheamă că sunt. Cam cum se întâmplă la multe evenimente la care trebuie să stai până la final, pentru că ai plătit un bilet.

Pentru multe companii, criza economică prin care trecem este o șansă nesperată. În lumea asta care gonește spre nicăieri, se întâmplă rar să primești o ocazie să respiri, să vezi ce ai făcut bine, ce poți face mai bine, să te așezi în fața oglinzii, ca să vezi unde ai greșit și cum poți repara ce ai stricat. Să-ți “miști” angajații, ca să afli cine se poate adapta vremurilor noi, cine-și merită slujba și cine nu.

În ciuda aparențelor, nici din partea cealaltă a baricadei nu ar trebui să se vadă totul într-o notă mai dramatică decât este. Rar ai șansa să vezi cum se comportă angajatorul tău – sau compania pentru care ți-ai fi dorit să lucrezi – într-o situație de criză. Rămâne alături de tine în momentele grele sau te sacrifică, fără jenă, la primul hop important?

Nu-i o vorbă-n vânt: sub presiune, se văd adevăratele caractere. Unele companii au ales să-și concedieze angajații de care n-au mai avut nevoie printr-o conferință pe Zoom, în trei minute, iar apoi le-au blocat accesul. Altele au găsit rapid soluții pentru a le asigura tot confortul din “biroul” de acasă ori s-au asigurat că sunt în siguranță atunci când se întorc la muncă, și nu puține au sărit, din prima clipă, în ajutorul celor din linia întâi.

Când lucrurile se vor liniști, toate astea vor conta. Felul în care ți-ai concediat angajații de care ai fost nevoit să te desparți, atenția pe care ai acordat-o comunității în care activezi, înțelegerea pe care le-ai arătat-o oamenilor care au lucrat de acasă, legătura pe care ai păstrat-o cu candidații pe care a trebuit sa-i pui pe linia de așteptare, în ultimele două luni, comunicarea cu cei din companie și din afara ei – toate se vor contabiliza. Brandul de (bun) angajator se construiește greu, în ani, și se poate nărui într-o singură zi.

E adevărat, roata s-a întors peste noapte – nu mai sunt companiile cele care “vânează” candidați. Acum e invers. Totuși, make no mistake about it, cum ar zice omul momentului, Bill Gates: vremurile în care teancul de CV-uri de pe biroul recrutorului se va subția se vor întoarce. Iar atunci, prima întrebare a oricărui candidat s-ar putea să fie: “Tu, angajatorule, cum ți-ai tratat angajații și candidații în timpul crizei?”.

Pesimiștilor le zic că, dacă am învățat ceva, în cei 15 ani de când am pornit pe cont propriu, a fost că nu-i timp de bocit, atunci când te dai cu fundul de pământ – ca antreprenor, sunt șanse mari să descoperi și senzația asta. N-ai de ales: trebuie să te ridici, să te scuturi de praf și s-o iei de la capăt, după cum ideal ar fi să nu te grăbești să deschizi șampania, atunci când drumul pare lin.

M-am luat cu vorba și am uitat de ce am venit. Voiam doar să vă spun că, în limba chineză, există un cuvânt -危机 – care înseamnă, în același timp, “criză” și “oportunitate”. Să uităm, o clipă, de criză, și să fim recunoscători că am primit oportunitatea de a fi un angajator mai bun, un angajat mai sârguincios sau un antreprenor mai curajos.

128 comments

Comments are closed.

Abonează-te la newsletter

Cele mai proaspete știri de pe AngajatorulMeu.ro, direct pe adresa ta de mail.

S-ar putea să-ți placă

IT-iștii: cine sunt, cu ce se “mănâncă” și cum îi recrutezi

Lucrez în resurse umane de o veșnicie – cred că peste 12…

Cum am devenit “neangajabilă”​

În primul rând, termenul de “neangajabil” nu există în limba română. O…

Oamenii își părăsesc managerii, nu companiile

În zece ani de lucrat în IT în străinătate, am navigat de…