Ștefan Vâju (T@book): „Cine justifică situația educației noastre invocând sisteme sau politici e în zona de negare. Nimeni nu te oprește să deschizi o carte”

Foto: T@book

„Educația prin literație este un proces indispensabil”. Cu acest gând în minte a pornit aventura clujenilor care au lansat T@book, o platformă care și-a propus să devină – nici mai mult, nici mai puțin – cea mai mare bibliotecă din lume.

Pe Ștefan Vâju, co-fondator T@book, nu l-au speriat niciodată obiectivele ambițioase. A condus companii în domenii diverse – de la IT și telecomunicații la agrobusiness și automotive -, și-a testat abilitățile de antreprenor și a investit timp și energie în proiecte din zona educațională. Convins că o carte are puterea de a schimba lumea, mizează acum pe T@book ca să transforme cititul din hobby într-un obicei pentru cât mai mulți oameni.

AngajatorulMeu.ro: Ce înseamnă T@book? Cum s-a născut această idee și cum a evoluat platforma până acum?

ȘTEFAN VÂJU: Fără excepție, atunci când ne construim un CV, pe ultima pagină la secțiunea hobby-uri, fiecare dintre noi alege cititul/ lectura, pe lângă alte activități. Cititul nu este sau nu trebuie să fie un hobby, ci mai degrabă un obicei. T@book reprezintă catalizatorul acestui proces de transformare a cititului din hobby în obicei.

T@book s-a născut din presupunerea că oamenii doresc să schimbe cărți între ei. De aici și denumirea proiectului: Trade a Book. Spun presupunerea, deoarece sondajul efectuat a demonstrat, de fapt, că peste 85 la sută dintre oameni au o relație personală cu biblioteca și cărțile deținute, opțiunea unui împrumut fiind condiționată. A fost momentul în care am realizat că unele presupuneri făcute de noi pot fi anulate în aceeași măsură în care pot fi și transformate în certitudini.

Am decis să fim flexibili și deschiși la preferințele și opiniile user-ilor păstrând nealterată misiunea noastră, și anume de a crește semnificativ nivelul de literație în rândul oamenilor. T@book a evoluat astfel de la o simplă bibliotecă mimetică virtual (folosind T@book butterfly scan index), care te ajuta să redescoperi cărți ce te-au marcat sau te-au influențat în dezvoltarea ta, într-un ghid personal care te acompaniază în procesul de dezvoltare personală și profesională.

La început eram destul de rigizi în relație cu alternativele la cărțile fizice, însă am acceptat că e-book-urile și audio-book-urile pot fi instrumente suplimentare care pot servi obiectivului T@book. Am rămas loiali variantei tipărite, care este, fără îndoială, opțiunea principală atunci când e vorba despre lectură. Totuși, pentru  noile generații și, mai ales, pentru relația lor cu bibliografia obligatorie din școli, am optat pentru e-book-uri care au fost sau vor fi transformate în audio-book-uri folosind AI.

În aplicație, utilizatorii pot interacționa cu Buhu, Lulu, Athena și Orion, care sunt avatarii T@book, cu rolul de a ghida și de a răspunde la majoritatea întrebărilor legate de cărți. Book whisper este o altă funcționalitate unică a T@book, unde utilizatorii pot începe un dialog cu ce carte doresc, ca să afle răspunsuri de genul: „De ce să te citesc?”.

T@book își propune să devină cea mai mare bibliotecă digitală nu doar din România, ci chiar din lume. Cu cine vă „bateți ca să atingeți acest obiectiv ambițios? 

Cu riscul de a suna arogant, nu cred avem vreo bătălie. Am îndoieli mari că cineva și-a mai propus o astfel de țintă. Poate lumea se întreabă care este scopul acestei biblioteci? Sau care este De Ce-ul acestui proiect?

Fiecare fondator implicat în acest proiect este părinte și înțelege vulnerabilitatea societății actuale atunci când este vorba despre educație. În același timp, suntem și antreprenori, care, pe lângă poveștile legate de misiune, valori, căutăm succesul. Acesta are semnificații diferite pentru fiecare dintre noi, însă ca să-l atingem avem nevoie cu toții, indeferent de cultură, sex, educație, condiție socială, religie, de trei abilități ne-negociabile: abilitatea de a vorbi, abilitatea de a scrie și abilitatea de a crea idei memorabile. Singura modalitate de a le dobândi este prin citit.

Prin T@book, construim o alternativă la social media, o cultural media platform, la care să aibă acces oricine dorește, crede și nu doar visează să ajungă departe. Și unde este cel mai potrivit loc să găsești ce cauți decât în cea mai mare bibliotecă din lume?

Veniți din lumea corporațiilor, unde ați condus business-uri importante. Care au fost principalele borne ale carierei dvs. de până acum?

Prima bornă importantă am întâlnit-o chiar la primul interviu cu un director regional pe Europa Centrală și de Est, pentru primul job într-o companie internațională din biotehnologii în nutriție animală. A fost prima lecție în care am făcut diferența între aroganță și auto-încredere. Era, totuși, prea târziu. Picasem interviul.

Am avut noroc că pe același drum mai era o altă „bornă”, a doua șansă în aceeași companie, construită din încrederea unor oameni (Liviu, primul meu șef, și Any, soția mea), care au văzut în mine ceva ce eu am descoperit mai târziu. Am avut privilegiul să fac parte dintr-o echipă de tineri în care s-a investit enorm de mult ca educație și dezvoltare profesională și personală.

Un alt pas important a fost experiența acumulată în, probabil, cea mai mare companie de familie din agribusiness. Una dintre cele mai memorabile borne este legată de loialitate față de valorile dobândite din educația primită de la tatăl meu. Cu riscul de a pierde o funcție sau o poziție, luăm în viață decizii care, de multe ori, sunt înțelese doar de noi și judecate de alții. Să fie sănătoși. Cea mai importantă „bornă” din cariera mea o reprezintă familia. Ai mei sunt singurii care au ținut minte nopțile în care am lipsit de acasă iubindu-mă în absență.

Am fost spectator la multe drame și comedii născute din nevoile de educație, și de multe ori nu îmi înțelegeam soția. De ce se luptă pentru câteva cărți în plus sau pentru o cămăruță care juca rolul unei biblioteci?

Cum v-a ajutat experiența din companiile în care ați lucrat atunci când ați pornit pe cont propriu?

Viața sau activitatea într-o companie, cu un statut de angajat, este la polul opus față de activitatea pe cont propriu. Cred că experiența acumulată în companii are ecou abia după cinci ani de activitate antreprenorială. Confortul statutului de angajat, mai ales într-o poziție C-level, se transformă în miraj când pornești singur la drum și șansele să eșuezi sunt direct proporționale cu amânarea momentului de conștientizare sau, mai corect spus, de acceptare. Singurele atribute care m-au ajutat au fost curajul de a nu abandona – au fost momente, credeți-mă! – și încrederea că pot ajunge unde mi-am propus.

T@book nu este primul pas în zona antreprenoriatului. De unde vine preocuparea pentru educație – fie că este vorba despre copii sau despre adulți – și ce-i lipsește acum României ca să fie și mai… educată?

„Amintiri din copilărie”, așa s-a numit primul proiect educațional pornit alături de soția mea și cei trei copii. Câțiva ani am interacționat cu educația din mediul rural și am văzut copii din diverse medii sociale, care dormeau pe pământ, în grajd, sau care la prima interacțiune cu pasta de dinți au crezut că e ceva de mâncare. Dar s-au transformat după ce au descoperit universul cărților.

Am fost spectator la multe drame și comedii născute din nevoile de educație, și de multe ori nu îmi înțelegeam soția. De ce se luptă pentru câteva cărți în plus sau pentru o cămăruță care juca rolul unei biblioteci? Când am văzut rezultatele, am înțeles că educația prin literație este un proces indispensabil, iar mai târziu am realizat că este independentă de straturile sociale.

Cine justifică situația actuală a educației noastre invocând sisteme sau politici este încă în zona de negare. Nimeni nu te oprește să deschizi o carte și să te afunzi sau să evadezi din vortexul social. Dar ne lipsește curajul. Asta lipsește României de azi: CURAJUL.  

Iluziile unor venituri pasive sau nașterea unor unicorni nu sunt vise – sunt coșmaruri care nu lasă mulți antreprenori să doarmă.

Care sunt „mutările” corecte atunci când lansezi și conduci un startup? Care sunt cele mai mari provocări pe care trebuie să le depășească un antreprenor?

Înainte de orice „mutare”, trebuie să ai răspunsurile la două întrebări simple: Ce problemă rezolvi? și De ce TU? Lansarea unui startup este simplă din punct de vedere tehnic. Dar dacă nu ai răspunsurile la cele două întrebări, atunci mai caută. Zona de wishful thinking este o capcană în care mulți dintre noi cădem. 

Una dintre cele mai corecte mutări, dar și cea mai grea, este mutarea din ego. Atunci când începi un startup, ești și șofer, și vânzător, și contabil, și jurist, și finanțator, și încărcător-descărcător. Dacă ai impresia că ești atât de prețios pentru că ți se șifonează mânecile la cămașă când le sufleci… depune-ți CV-ul.

Un alt aspect important este legat de cifre, date și metricul modelului tău de business, unde intervine un alt set de întrebări la care un antreprenor trebuie să aibă răspunsurile și, în egală măsură, să fie alert la dinamica de pe piață.

Cred că există două categorii de provocări: de natură pragmatică și emoționale. Cele pragmatice fac referire la semnalele de pe piață, anticiparea, respectiv interpretarea lor, urmate de deciziile și acțiunile întreprinse. Cele emoționale sunt și cele care vulnerabilizează atât individul, cât și afacerea. E, de fapt, o bătălie în care va învinge cel mai mare, care, de obicei, este ego-ul, și perdanții sunt nimeni alții decât cei pentru care am început și lângă care am început (de multe ori, familia). Sună dramatic, dar uitați-vă în jur.

O altă provocare, mult mai toxică, este alegerea modelelor antreprenoriale. Iluziile unor venituri pasive sau nașterea unor unicorni nu sunt vise – sunt coșmaruri care nu lasă mulți antreprenori să doarmă. Există un singur adjectiv care rezidă de aici: superficial, și consecința unui astfel de comportament este ușor de anticipat.

Unde va fi T@book peste cinci ani?

Cel mai probabil vor fi începute demersurile pentru un IPO.

Articole din aceeași categorie
Total
0
Share