Modificările punctuale realizate în ultimul an și jumătate asupra unor dispoziții ale Codului de procedură fiscală și a actelor normative conexe au condus la situația în care o autoritate fără atribuții de administrare, control și stabilire a creanțelor fiscale, Direcția Generală Antifraudă Fiscală (DGAF), emite decizii de impunere, similar celor emise de ANAF la finalizarea inspecțiilor fiscale. Cu alte cuvinte, titluri de creanță, pentru care neplata la scadență înseamnă executare silită, cu toate consecințele pe care un asemenea proces le aduce persoanelor fizice și juridice în cauză.
Alex Slujitoru
Director @ Băncilă, Diaconu și Asociații
Ce era doar o posibilitate teoretică a devenit deja un modus operandi. În ultima jumătate de an, DGAF a „invitat” la sediul său un număr însemnat de persoane, preponderent persoane fizice – influenceri, vânzători-cumpărători prin platformele de social media, youtuberi -, pentru a fi supuse unei verificări documentare. În urma acestor verificări succinte, DGAF a stabilit taxe, impozite și contribuții dintre cele mai variate, având în vedere că legea nu prevede necesitatea existenței sau, mai bine zis, a pre-existenței unui obiect clar determinat pentru realizarea verificării documentare.
Această activitate, conform reglementării juridice sumare ce o vizează, ar trebui să reprezinte o analiză de coerenţă a situaţiei persoanei respective, realizată pe baza documentelor deja existente la dosarul fiscal şi pe baza oricăror informaţii şi documente relevante obținute de autoritate de la terți. De altfel, dispozițiile normative stabilesc că, în măsura în care se constată în această analiză că există diferențe faţă de creanţele fiscale, veniturile sau bunurile declarate, persoanei respective îi vor fi solicitate documente și informații edificatoare. Dacă și în urma analizei acestor informații situația nu este clarificată sau persoana nu furnizează documente, atunci fie se emite o decizie de impunere, fie o dispoziție de măsuri.
Decizia de impunere este emisă „sub rezerva verificării ulterioare”, ceea ce înseamnă că persoana în cauză poate fi (și ar trebui să fie) ulterior inspectată fiscal de ANAF, pentru a-i fi stabilite cu certitudine eventualele obligații fiscale pe care le-ar avea către Bugetul de stat. Totuși, până la acel moment (incert că va surveni, fiindcă ANAF nu mai are niciun stimul sau interes în a mai realiza inspecția fiscală, obligațiile fiind deja impuse la plată), persoana se confruntă cu o situație extrem de dificilă – pe de o parte, trebuie să plătească sumele stabilite prin titlul de creanță, indiferent dacă le contestă sau nu, iar pe de altă parte rămâne sub amenințarea perpetuă a unei inspecții fiscale viitoare.
Mai mult decât atât, trebuie subliniat faptul că verificării documentare îi lipsesc garanțiile procedurale, precum obiectul verificării (ce taxe și impozite sunt verificate?), obligațiile organului de control (ce analize și corelații de informații trebuie făcute?) și mijloacele de apărare ale contribuabilului (ce acțiuni pot îndeplini pentru a preîntâmpina un abuz?) ce au fost stabilite de legiuitor pentru procedura inspecției fiscale, singurul mijloc de a determina obligații suplimentare de plată, cel puțin până acum. Practic, prin verificarea documentară realizată de DGAF se utilizează mijloacele unui control antifraudă, care este aproape nereglementat în legislație, pentru a se atinge rezultatele unei inspecții fiscale.
Credem că prin modul în care verificarea documentară a fost reglementată și prin acordarea competenței de a emite titluri de creanță DGAF sunt încălcate dispoziții legale, constituționale și chiar comunitare. Practica ne arată că acest instrument este folosit abuziv, în scopul obținerii unor rezultate imediate, ce constau în impunerea și colectarea unor sume la buget, fiind evitate toate constrângerile și normele pe care un organ de control ar trebui să le respecte într-o activitate atât de importantă precum cea a stabilirii, controlului și colectării creanțelor fiscale.
Ce e de făcut? Toate aceste decizii de impunere trebuie contestate, însă nu va fi suficient, fiind necesar ca însăși reglementarea actuală să fie modificată de legiuitor, dacă nu benevol, atunci prin constrângerile Curții Constituționale sau a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
DESPRE BĂNCILĂ, DIACONU ŞI ASOCIAȚII SPRL
Ddenumită anterior Radu și Asociații SPRL, este o societate de avocați ce oferă servicii juridice complete, care includ servicii de consultanță juridică și asistență și reprezentare în fața instanțelor de judecată, având o practică importantă de controverse și dispute fiscale. Este membră a societăților din grupul Ernst & Young Global Ltd și face parte din rețeaua globală EY Law, aflată în plină expansiune, unde lucrează peste 2.400 de avocați în mai mult de 90 de jurisdicții. Experiența sa a fost recunoscută de piață și de publicații internaționale.
Chambers Global 2019 i-a recunoscut practica de Corporate/ M&A în timp ce Chambers Europe 2019, 2020 și 2021 au plasat practica de controverse și dispute fiscale pe banda 1. The Legal 500 Europe, Middle East and Africa 2019, 2020 și 2021 au premiat practica sa de drept comercial, drept societar și M&A, edițiile 2020 și 2021 plasând practica de Controverse și Dispute Fiscale pe poziția 1.