Noi, românii, avem un talent înnăscut la limbi străine. Probabil pentru că am fost întotdeauna la răscruce, am fost cotropiţi și asimilaţi, am fost sub influenţa romană, otomană, grecească, austro-ungară sau rusă, dar am rămas aici și ne-am adaptat. Cunoașterea mai multor limbi a jucat, probabil, un rol important în această adaptare.
Adrian Chira
Director Marketing și Identitate Corporatistă @ Banca Comercială Carpatica
După ’90, am învăţat și alte “limbi străine”. Am învăţat să programăm, și România a devenit un succes în IT. Am învăţat management. L-am asimilat, atât ca termen, așa cum este el în limba engleză, cât și ca știinţă. Am învăţat să conducem proiecte, să fim corporatiști, să facem banking, să construim website-uri, să externalizăm servicii sau să construim mașini. Am asimilat cunoștinţe și ne-am dezvoltat, am devenit mai bogaţi, atât pe plan personal, cât și ca naţie.
Acum, avem nevoie, din nou, de translatori, care să traducă semnele unei boli într-un diagnostic, să transforme ţintele unei organizaţii în obiective, pentru fiecare angajat, să traducă nevoile mele ca utilizator în cerinţe pentru programatori sau să transforme o plângere într-o oportunitate de a duce la creșterea eficienţei operaţionale. Astfel, apar noi meserii, cum sunt cele de business analyst, manager de proiect, și poziţii noi în cadrul companiilor. Unele dintre acestea au devenit atât de importante, încât și-au făcut loc chiar în directoratele de la vârful companiilor. Fie că este vorba de Chief Happiness Officer, fie de Chief People Officer, rolul lor este același, de a traduce obiectivele de business ale companiei în realitate, cu ajutorul oamenilor și pentru oameni.
articol publicat în sb.business – ediţia de primăvară 2014
