Oana Munteanu
Director, Workforce Services Leader @ PwC România
Aproximativ 39 la sută dintre competențele cerute pe piața muncii se vor schimba până în 2030, sub influența AI și a altor macro-tendințe. Mai mult, în ocupațiile cele mai expuse la AI, competențele necesare pentru rolurile de început de carieră se schimbă într-un ritm aproape dublu față de cele asociate pozițiilor ocupate de angajați cu experiență.
Cercetările citate în raport estimează că eliminarea nepotrivirii dintre educație și nevoile de competențe ar putea crește productivitatea țărilor OECD cu 3-4 la sută.
Nealinierea educației la cerințele pieței muncii devine o problemă macroeconomică
Tendința firească în această situație este să dăm vina pe inerția sistemelor educaționale, însă raportul arată un blocaj pe două paliere.
Pe de o parte, sistemele educaționale funcționează după reguli gândite pentru stabilitate, nu pentru viteză: curricula și acreditările se definesc cu ani înainte, ceea ce face aproape imposibilă adaptarea la o tehnologie care se reinventează la fiecare câteva luni.
Pe de altă parte, noutatea este că nici angajatorii nu știu încă ce să ceară, fiind în proces continuu de experimentare a AI, în paralel cu remodelarea modului de lucru.
Reprezentanții instituțiilor de învățământ intervievați pentru raport spun că nu există o definiție comună a ceea ce înseamnă „pregătit pentru AI”. Ca urmare, nu există niciun reper stabil pe care să poată fi construită o programă.
Primul pas necesar nu este introducerea unei materii noi, ci construirea unei infrastructuri bazate pe un limbaj comun al competențelor între școli, angajatori și stat.
Exemplul citat în raport este cel al Singapore, care a creat un ecosistem național ce reunește date actualizate constant despre piața muncii, cadre sectoriale de competențe, precum SkillsFuture, și platforme ce conectează candidații cu locurile de muncă în funcție de competențe, nu de titulatura posturilor. Toate acestea sunt folosite de universități, companii și persoane pentru a lua decizii adaptate nevoilor economiei.
Diploma nu mai este de ajuns
Diplomele rămân apreciate în multe domenii, dar tot mai mulți lideri le consideră insuficiente ca indicator al pregătirii pentru muncă. Angajatorii caută experiență aplicată, expunere la contexte reale de lucru și dovezi de adaptabilitate la transformarea impusă de tehnologie.
Spre exemplu, în SUA, în rolurile de debutanți cele mai afectate de AI, angajatorii cer astăzi cu aproximativ 40 la sută mai multe competențe noi decât în meseriile mai puțin afectate de AI.
Nici tinerii nu mai cred pe deplin în promisiunea diplomei, reiese dintr-un studiu Indeed citat în raport, care arată că 68 la sută dintre angajații din Generația Z sunt convinși că și-ar putea face meseria și fără studii.
Persoanele aflate la primul lor job sunt cele mai neîncrezătoare dintre toți angajații: mai mult de un sfert cred că, peste doar trei ani, cel mult jumătate din ce știu să facă astăzi le va mai fi de folos.
Cu alte cuvinte, oamenii pentru care școala ar trebui să conteze cel mai mult simt că ea nu-i mai pregătește pentru viitor, iar acesta este un semnal de alarmă pentru guverne, instituții de învățământ și angajatori.
Ce înseamnă adaptarea
Din raport se conturează patru direcții în care ar trebui să se îndrepte educația.
Învățare integrată în muncă, nu doar despre muncă. Multe instituții au început deja să se adapteze, integrând în programele de studii proiecte concrete, parteneriate cu angajatori și rezolvarea unor probleme din lumea reală, iar evaluarea s-a mutat de la lucrări scrise clasice la proiecte realizate cu sprijinul AI, completate de stagii și mentorat în industrie.
Parteneriate între companii și universități. Unul dintre modelele descrise în raport arată cum companiile pot defini competențele de care au nevoie, iar universitățile își pot adapta cursurile în funcție de aceste cerințe. Angajatorii se angajează apoi să recruteze un anumit număr de absolvenți care îndeplinesc standardele stabilite.
Astfel, studenții înțeleg mai bine legătura dintre ceea ce învață și oportunitățile profesionale, iar universitățile primesc mai repede semnale despre schimbările de pe piața muncii.
Accent pe competențele aplicate și centrate pe om. Cererea nu se îndreaptă doar spre competențe tehnice, ci și spre gândire critică, rezolvarea de probleme și capacitatea de a lucra eficient cu agenți AI. Sunt exact competențele cel mai greu de definit, evaluat și integrat în sistemele formale de calificare, un motiv în plus ca ele să devină nucleul, nu anexa programelor.
Pregătire pentru profesii care se schimbă, nu pentru posturi fixe. Raportul le recomandă profesorilor să nu îi mai pregătească pe tineri pentru o meserie sau profesie despre care presupunem că va rămâne neschimbată, ci pentru o piață a muncii în care rolurile se transformă permanent.
Asta înseamnă noi metode de evaluare, acces la instrumentele folosite în practică și, mai ales, dezvoltarea capacității de a învăța pe tot parcursul vieții.
Raportul concluzionează că efectele AI asupra tinerilor aflați la început de carieră vor depinde de deciziile luate de angajatori, profesori și autorități. În acest sens, Forumul Economic Mondial va lansa First-Mile Sandbox, un proiect-pilot în care profesorii și angajatorii vor construi împreună noi modele de pregătire pentru piața muncii.
Mesajul pentru sistemele de educație, inclusiv pentru cel românesc, este acela că primul loc de muncă nu este doar punctul de intrare, ci și locul în care tinerii continuă procesul de formare a competențelor și au acces la noi oportunități.