A comunica înseamnă, implicit, a te comunica. Acest lucru este valabil și la nivel individual, și la nivel organizaţional. A ști să comunici este o chestiune de educaţie. Nimeni nu se naște un comunicator abil, ci devine, graţie mediului în care crește – mai ales cel spiritual, cultural, intelectual -, mentorilor și, nu în ultimul rând, propriei disponibilităţi și dorinţe de a fi tot mai bun.
Lector univ. dr. Minodora Sălcudean
Facultatea de Științe Socio-Umane @ Universitatea Lucian Blaga Sibiu
A ști să comunici eficient înseamnă nu să memorezi și să aplici anumite tehnici, nu să-ţi însușești reţetare și nici să adopţi comportamente standard de la cei pe care îi consideri buni comunicatori. Eficienţa în comunicare ţine, înainte de toate, de principii și valori asumate și profund interiorizate, cum ar fi: respectul, onestitatea, sinceritatea, grija faţă de celălalt, implicarea, toleranța etc. În egală măsură, bunii comunicatori îndeplinesc câteva condiţii esenţiale: sunt empatici, au o stimă de sine ridicată, dau dovadă de o bună autocunoaștere, își conștientizează, gestionează și valorizează corect propriile emoţii, stări și sentimente.
Comunicarea în mediile organizaţionale autohtone
Mulţi dintre noi, în experienţele cotidiene pe care le avem, fie cu angajaţi din instituţii publice, fie cu cei din organizaţii private, ne lovim, deseori, de aceeași barieră: comunicarea deficitară. Sunt aspecte pe care le percepem involuntar, care ne deranjează, ne frustrează și ne determină să reacţionăm. Nu de puţine ori, reacţiile noastre nu fac altceva decât să amplifice potenţialul conflictual, în loc să dezamorseze un context tensionat. De la salutul absent, grăbit sau plictisit, până la grimasa încordată, de la tonul iritat, până la cel didacticist, care ne ţine teorie, sau cel ironic, de atoateștiutor, de la strângerea de mână moale și rece, până la gesturile cu substrat agresiv, de la privirea absentă sau ezitantă, până la cea dominatoare, de la replicile maliţioase, până la monologurile interminabile ale celor cărora le face plăcere să se audă, avem de-a face cu mostre de Așa nu! în comunicarea organizaţională. Un detaliu, deseori ignorat, atunci când salutăm sau când facem cunoștinţă cu cineva, este zâmbetul. În alte culturi, în mediile organizaţionale, zâmbitul se educă și se exersează; el devine, astfel, expresia nonverbală a amabilităţii și invitaţia nerostită la dialog, la cooperare. Pare un amănunt nesemnificativ, dar modalitatea în care salutăm trădează apetenţa pentru comunicare, deschiderea către celălalt, siguranţa de sine, nivelul de educaţie, starea de spirit a momentului.
De ce ar trebui organizaţiile să investească în training-uri de comunicare pentru angajaţi?
Cu toate acestea, constatăm că la noi, mai ales pe plan local, destul de puţine organizaţii investesc în training-uri de comunicare pentru proprii angajaţi. Este o chestiune ce ţine de mentalitate, în primul rând, dar și de priorităţile financiare ale firmei. Există cel puţin patru avantaje mari pentru organizaţiile ai căror angajaţi sunt antrenaţi pentru a comunica mai bine la locul de muncă, indiferent dacă vorbim de comunicarea intra sau interorganizaţională:
Comunicarea eficientă edifică infrastructura relaţională într-o organizaţie
Angajaţii unei organizaţii, indiferent de ce tip, ar trebui să conştientizeze diferenţa dintre comunicarea socio-profesională şi cea privată, să distingă între nivelurile orizontal şi vertical al raporturilor colegiale, să evalueze contextul şi situaţia de comunicare şi să-şi adapteze stilul în funcţie de acestea. Dacă aceste lucruri ar fi înţelese, dinamica raporturilor interpersonale ar fi coerentă, bazată pe limite, dar și pe deschideri unanim înţelese şi acceptate.
Comunicarea eficientă înseamnă timp și resurse câștigate
A rezuma, a fi punctual în exprimare, a furniza argumente obiective, a întreba specific, a face precizări clare, sunt doar câteva exemple de cum putem să salvăm timp şi energie, atunci când comunicăm cu şefii, subalternii sau colegii. Clarificarea, confirmarea, diferitele tipuri de feedback, ca abilităţi de comunicare interpersonală în organizaţii, se dezvoltă prin exerciţiu conştient şi constant.
Comunicarea eficientă înseamnă armonie și climat de muncă sănătos
Situaţiile conflictuale reprezintă o problemă, în multe organizaţii. Ne macină nervii, ne copleșesc emoţional și ne scad productivitatea. Uneori, dificultatea de-a ne susţine punctul de vedere sau de a refuza cereri nefondate, venite din partea șefilor sau a colegilor, ne creează un stres suplimentar. În acest sens, asertivitatea, înţeleasă ca proces generator de atitudini, şi nu ca tehnică de enunţare, poate deveni cheia dezamorsării bombei cu ceas şi a recâştigării armoniei. În substraturile ei profunde, asertivitatea se poate învăţa din experienţe de comunicare eşuată, numai dacă vom conştientiza motivele pentru care lucrurile au scăpat de pub control. Ca să devenim asertivi, trebuie să ne antrenăm, iar aici disciplina mentală şi, implicit, atitudinală, sunt esenţiale.
Comunicarea eficientă intra și interorganizaţională îmbunătăţește imaginea organizaţiei
În interiorul organizaţiei, gradul de coeziune al echipei depinde, în primul rând, de calitatea comunicării, la toate nivelurile și în toate formele ei. Acest lucru se reflectă, desigur, și în raporturile exterioare ale organizației cu alte instituţii, clienţi, parteneri diverși sau mass-media. Gestionarea corectă a situaţiilor de criză, promovarea unei imagini credibile în presă, concordanţa între interior și exterior sunt, toate, faţete ale unei comunicări eficiente.
DESPRE MINODORA SĂLCUDEAN
Este lector univ. dr. la Facultatea de Știinţe Socio-Umane (Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu), Departamentul de Jurnalism, Relaţii Publice, Psihologie și Sociologie, și trainer experimentat în domeniul Comunicării. De-a lungul anilor, a susţinut training-uri pentru organizaţii publice sau private, pentru organizaţii politice și neguvernamentale. Printre temele abordate se numără: comunicarea interpersonală, leadership, comunicare mediatizată, public speaking.
