Trebuie să vă spun de la început că eu nu sunt om de HR, dar am făcut ceva recrutări la viața mea. Asta ca să vă explicați cum de-mi permit să dau sfaturi.
Robert Stănciulescu
Owner at Logistic Specialist
Ideea mi-a venit de la o postare pe LinkedIn, a unui tip care zicea că a dat 400 de euro pe anunțuri, pe un site de recrutare. Și, în final, lipsă candidați la interviu. Adică a cam aruncat 400 de euro pe fereastră. Dacă citești până la final, o să afli niște chestii interesante despre:
• de ce dracu’ nu vin candidații și ce-i influențează pe ei;
• cum să faci tu, om de HR, să-ți aduci mai mulți candidați la interviu.
Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele
De ce dracu’ nu vin candidații și ce-i influențează pe ei?
Asta e o întrebare idioată, pentru că răspunsul simplu ar putea fi: ăștia sunt oamenii de acum – neserioși. Sau, dacă te întreabă CEO-ul, îi poți spune că nu vin, tu ce dracu’ să faci?
Ăsta e răspunsul care, dacă eu aș fi CEO și mi l–ai servi mie, te-aș trimite să faci hârtii de salarii, și nu recrutare (poate că faci și asta acum, iar recrutarea e un fel de chestie extra neplătită). 🙂
Hai s-o luăm cu începutul: dacă tu, azi, în 2019, când există LinkedIn și Facebook, mai dai bani pe anunțuri la site-urile de recrutare, ești un pic… bătrân (ca să fiu elegant). E ca acum 20 de ani, când existau anunțurile de angajare din ziare și apăruse primul site de recrutare în România. Vorba unui client de-al meu: aia fac grătare pe lună și noi tot cu pixul și hârtia?
Nu am nimic cu site-urile de recrutare, dar nu mai prea dau rezultate pe anumite poziții, de ceva ani.
Hai să o luăm sistematic și să vedem procesul, în stilul meu. 🙂
Pasul 1: caut candidat și mă apuc să fac anunțul
Aici e prima greșeală: anunțul. Nu știu să-l fac și o să copiez unul de la alții și îl modific, sau unul pe care îl am de ceva ani. În lumea asta superconectată și bombardată de informație, dacă vii cu un clișeu, nu mai atragi pe nimeni. Oamenii din ziua de azi vor să le atragi atenția cu ceva și de acolo să-i duci într-o zonă confortabilă lor, unde să vadă că nu ești scorțos și plictisitor.
Trebuie să te gândești că omul are are și el prieteni, și el ar vrea să se laude la prietenii lui cu jobul lui cool (apropo, pozele de la party-ul din decembrie și de la teambuilding-ul la care toată lumea s-a distrat sunt cool, să știi. Aaaaa, păi care party și care teambuilding?). Dacă tu, compania, nu ești cool, fă măcar ca jobul să arate cool. Ce înseamnă cool? Caută pe Google. Dacă ai dat să cauți pe Google, e grav, să știi. 🙂
Pe un site de joburi, un om care intră acolo deja aplică mecanic – se uită la titlul postului, crede că-i pentru el și aplică. Alții mai și citesc ce e în descriere și, dacă e prea lungă, trec mai departe. Dacă mai ai și întrebări suplimentare sau îl direcționezi în site-ul tău de companie, unde trebuie să se înregistreze, să-și completeze CV-ul la tine pe site… deja nu mai ești cool. Cum să mă pui acum, când ăia fac grătare pe lună, să stau două ore să completez CV-ul la tine pe site?
Ca să ai posibili candidați, trebuie să ieși din tipare, trebuie să te duci în locul unde oamenii aia sunt și unde petrec mult timp, și le place să stea acolo. Oamenilor nu le place să stea pe site-urile de joburi și să citească același descrieri plictisitoare.
Deci, anunțuri cool, scurte și, de preferat, acolo unde sunt oamenii prezenți și unde le place să stea.
Pasul 2: cum îl fac să aplice
Dacă îi place anunțul și mai și știe niște lucruri cool despre companie, dinainte, o să vrea măcar să stea de vorbă și să vină să vadă cum e. Am asistat, la un moment dat, la o discuție între doi tineri, în care unul din ei avea un job cool și celălalt voia și el jobul ăla cool, iar asta cu jobul necool îl întreba pe celălalt: că skill-uri îmi trebuie că să pot avea și eu jobul asta?
Asta spune al dracului de mult! Deci, ei nu caută să vadă descrierea joburilor, ci mai degrabă vor să vadă niște abilități și cunoștințe care le trebuie pentru ca să poată evalua rapid dacă au șanse sau nu și să aplice.
Chiar dacă vi se pare că ei habar n-au pe ce lume trăiesc, ei se gândesc în viitor. Se gândesc ce perspectivă le oferă compania aia, în ce postură îi pune pe ei jobul ăla și care e statutul pe care îl vor avea în gașca lor, dacă iau jobul ăla. Dacă gașca zice că ești cool, banii contează mai puțin, cel puțin o perioadă. Asta nu înseamnă că îl poți plăti mai puțin decât pe piață.
Șansele de aplicare cresc în momentul în care au mai interacționat cu compania înainte, în momentul în care știu despre companie, știu produse etc. Unde să interacționeze? Pe rețele sociale ar fi bine, pentru că ai acolo văd chestiile mișto. Aici am ajuns în zona nasoală, pentru că multe companii nu există pe rețelele sociale, multe își blochează angajații să acceseze rețelele sociale la job, pentru că au treabă, nu pot sta pe Facebook. Prietenul celui care lucrează la o astfel de companie o să zică pe Messenger: voiam să vorbesc cu tine, dar acum mi-am dat seama că ești la job și… Cât de cool e asta? El știe că, dacă va veni acolo, nu va mai putea vorbi pe Facebook. Asta e chiar atractiv pentru el!
Pasul 3: îl suni să-l chemi la interviu
Când suni tu, răspunde la telefon și habar nu are de la ce companie ești, nici nu mai știe că a aplicat. Asta e senzația pe care ți-o lasă și e realitatea crudă în 99 la sută din cazuri. Tu mergi mai departe și îi pui scriptul: Am vrea să te invităm joi, la ora 15, la interviu. Poți să vii? / Da, vin.
Nu mă doare gura să zic că vin. Și tu îți blochezi 30-60 de minute în calendar pentru el. Tu, recruiter, faci asta. El – nimic, nici nu știe ce e ăla calendar și cum e să faci o programare în calendar. În mod cert, va uita, dacă nu-l mai suni în ziua aia.
Asta pentru că a aplicat mecanic, la grămadă, la 50 de firme, în aceeași zi, a stat și a dat 100 de click-uri în 1,5 ore, pe site-ul de joburi. Totul e impersonal, nu are o relație personală cu tine, nu te știe, nu ești în cercul lui de prieteni de pe Facebook sau LinkedIn. Nu-ți datorează nimic, nici măcar respect, și dacă nu vine nu e nici o problemă. Sigur că dacă nu vine e o problemă pentru tine, dar nu pentru el. Oare dacă ai fi prieten cu el pe o rețea socială și ați fi interacționat înainte și ați creat o legătură, nu va avea mai multe șanse să vină? Oare dacă a văzut pe LinkedIn niște postări de-ale tale, niște postări deștepte, și ar vrea să vină să te cunoască și personal, la o cafea, nu ar schimbă lucrurile? Poate că da, dar nu vei ști asta dacă stai în umbră pe LinkedIn și Facebook și nu zici nimic – nici tu, nici compania.
Cum să pierzi sau să nu pierzi bătălia
Și dacă nu îl chemi la interviu, ci la o discuție amicală, afară din birou, la cafeneaua cool de lângă birou, cum ar fi? Desigur, trebuie să plătească cineva cafeaua și pentru tine, și pentru el, dar în mod cert 15 cafele nu vor costa 400 de euro. Nu spun că merge asta 100 la sută, dar sigur vei avea alte șanse. Iar asta are și alte avantaje: e relaxat, poți afla alte lucruri interesante dintr-o discuție informală, la sfârșit îl poți invita în companie, să-i arăți cam cum e pe acolo, dacă vezi că intră pe lista scurtă, și vezi cum reacționează și cum pune problema, ce întrebări pune când face vizita asta, etc.
Trebuie să mai reții un lucru: oamenii vor acum informații și, dacă tu ești ascuns (mă refer aici la tine și la compania pe care o reprezinți), și ei nu găsesc rapid informații despre tine, sigur nu vor veni la inteviu. Search-ul ăsta al lor se desfășoară simplu: ia să văd, frate, cine sunt ăștia? După ce a terminat de vorbit la telefon, dă un Google după numele companiei. Băi, da’ cum dracu’ îi cheamă pe ăștia? Dacă numele companiei nu i-a rămas în minte, ca să caute informații despre ea, bătălia asta cu recrutarea e pierdută. Dacă, totuși, i-a rămas în minte numele, dar nu găsește compania pe Google, iarăși ai pierdut bătălia. Ai pierdut bătălia și dacă găsește un site anost, nașpa, prăfuit și uitat în timp.
Toate astea contează și sunt importante dacă vrei că omul să facă efortul să vină la interviu, pentru ca tu să poți să discuți cu el. Sunt multe, iar unele dintre chestiile de mai sus nu se rezolvă peste noapte și e foarte posibil să fi ieșit din joc de mult timp, dar abia acum să afli asta.
Sper să te fi ajutat articolul asta despre recrutare și să mai citești și altul, pe care ți-l recomand: Career path-evoluția în carieră.
