Niciodată nu am auzit-o pe mama să își programeze un consult de rutină la ginecolog. Probabil nici nu ar fi trebuit să aud eu acest detaliu când eram copil sau chiar adolescent, dar nu era nimic de auzit, de fapt.

Ștefan Vâju
Transforming Education in LEGACY
De altfel, expresii de genul recurență nici nu făceau parte din rutina de prevenție. Când a decis să facă totuși o mamografie, era prea târziu. Ne consolăm cu replici triviale de genul: așa e viața, regretându-ne mamele, soțiile, bunicile și poate cel mai tragic chiar fiicele.
Era o femeie educată. Așa cum sunt multe femei din România. Într-adevăr, stăm destul de rău statistic la procentul de femei care au studii terțiare, însă în ultimii ani procentul de femei care au accesat acest gen de studii a depășit semnificativ media din UE.
- Diploma universitară nu mai garantează angajarea. Doar 58,2 la sută dintre absolvenții de licență au un loc de muncă după un an
- O clinică din București lansează o platformă digitală pentru sănătatea emoțională a angajaților
- De la școală la locul de muncă: lideri din educație și business dezbat viitorul învățării și transformarea pieței muncii, la conferința ForwardEdu
Ironia este că, deși nivelul de educație ridicat crește probabilitatea de prevenție, totuși, la noi, poziționarea față de prevenție este superficială. Am ales să mă uit la cancerul de col uterin, pentru că România are cea mai mare incidență și mortalitate din UE și nu înțelegeam de ce.
La prima încercare de a înțelege premisele acestei tragedii, am fost ușor păcălit de prejudecățile actuale scoietale. Pentru a evita adjective sau epitete nepotrivite, am tradus în câteva ecuații aceste preconcepții de… primate: XX+XY = 1 (ipoteza este logică doar că este alterată de XY pentru că el vrea să fie 1 și atunci XX=0, iar XY vrea să demonstreze permanent acest fapt). XX nu se lasă și atunci XX+XY = 2, ceea ce, de multe ori, duce la XX-XY = 0.
Există o diferență uriașă între aspirațiile unei femei comparativ cu cele ale unui bărbat. Într-o cheie mai filosofică, sindromul hibrisului nu cred să-l fi identificat până acum în vreo femeie. În aceeași notă filosofică, există totuși o contradicție socratică în comportamentul ei, între a ști și a face.
Pare o definiție a superficialității sau indolenței, la prima vedere, dar poate fi și a altruismului. Pentru că această contradicție se aplică doar la nivel personal. Adică, știe ce are de făcut, dar nu o face pentru că nu este acum momentul și sunt mai importanți cei din casă sau din jur – oricum, ei nu are cum să i se întâmple. L-am denumit Paradoxul Tragediei Altruismului Lucid.
Toată libertatea câștigată prin educație și carieră, inclusiv, se tranformă paradoxal într-o formă de neglijență de sine, întreținută iluzoriu de puterea de negociere asupra timpului. Într-o societate în care cultura sacrificiului de sine este codată în ADN pe fondul fricii unui diagnostic presupus, absența unui program de screening la nivel național devine eșafod.
Sunt soț și tată de fetiță și vreau să ajungem bunici.
#4ni9luni
