Uniunea Editorilor din România (UER) și Asociația Editorilor din România (AER) consideră că decizia ministrului Pop de a transfera sarcina editării de manuale unei singure edituri, de stat, întoarce democrația din România în urmă cu peste 25 de ani.
Reprezentanții celor două organizații au constatat că, „într-o lume în care inovația, înnoirea tehnologică, libertatea de mișcare și de expresie sunt valori la care aderă tot mai multe societăți”, Ministerul Educației Naționale readuce procesul de învățământ din România într-o epocă pe care o considerau de mult timp apusă. În plus, ministrul își fundamentează deciziile pe argumente mincinoase și denigratoare la adresa unor companii private, pentru a ascunde incompetența echipei sale și incapacitatea funcționarilor ministerului pe care îl coordonează de a găsi soluții juste, progresiste, la o situație incorect gestionată de el și de predecesorii săi.
„Domnul ministru susține că măsura de instituire a monopolului de stat este o metodă de <a diminua unul dintre riscurile identificate în Strategia Națională de Apărare a Țării, și anume cel al deficiențelor din sistemul național de educație>. Îl rugăm pe ministrul Educației Naționale să ne spună: în care dintre domeniile strategice, sănătate, apărare și securitate națională, s-a mai adoptat o măsură de instituire a monopolului statului asupra unui serviciu? Are domnia sa știință despre introducerea unui singur furnizor de medicamente în sistemul național de sănătate sau despre existența unui singur furnizor, monopol de stat, în domeniul tehnicii militare? Potrivit aceleiași Strategii Naționale de Apărare a Țării, securitatea nu mai poate fi gândită în afara unui mediu economic competitiv, a unei stabilități financiar-bugetare. Îl rugăm pe domnul ministru să ne arate cum contribuie monopolul statului asupra cărții școlare la întărirea mediului economic competitiv”, transmit UER și AER.
Editorii îi reamintesc domnului ministru că, de mulți ani, învățământul este subfinanțat (la cel mai scăzut nivel din Uniunea Europeană) și că, în realitate, editorii au subvenționat manualele în România. Ei susțin că au participat la licitații care nu le asigurau, uneori, nici măcar amortizarea costurilor de producție a manualelor. Din cauza algoritmului de alegere a câștigătorilor licitațiilor, editorii au fost obligați să vină cu prețuri de aproape zece ori mai mici decât cele practicate în alte țări, de aproximativ 1-1,2 euro pentru un manual (tipărit + variantă digitală). „L-am auzit pe domnul ministru vorbind despre <baronii manualelor>. Îl rugăm pe domnul ministru să calculeze și să ne spună care este profitul realizat de un editor care cheltuiește 40.000 de euro pentru realizarea unui tiraj de 40.000 de manuale, la care se adaugă și costul de dezvoltare a variantei digitale, de 8.000-10.000 euro, și pe care le vinde, în final, statului, cu un euro”.
UER și AER cer Consiliului Concurenței să respingă proiectul de Ordonanță de Urgență privind organizarea Societății Editura Didactică și Pedagogică SA, ca fiind o măsură anti-concurențială, îi solicită lui Pop să retragă Ordonanța de Urgență privind organizarea Societății Editura Didactică și Pedagogică SA și să invite asociațiile editorilor și editurile neafiliate la o dezbatere adevărată pe marginea Legii Manualului școlar, pus în procedură de transparență, și contează pe poziția de mediator a președintelui Klaus Iohannis, în dezbaterea privind viitorul educației de calitate în România.