În copilăria mea comunistă, publicitatea era aproape inexistentă. Îmi amintesc doar de celebra reclamă „Nici o masă fără pește” și de spoturile cenușii la Loto. După anii 90, reclamele TV ne-au invadat viața, iar copiii au devenit cei mai mari consumatori de publicitate.
Ovidiu Halunga
Contributor
Se spune că, pe la șase ani, ești cel mai mare devorator de reclame TV, interesul urmând să se mai reducă după zece ani. Fetița mea, în vârstă de șase ani, este un fan înrăit al spoturilor TV la jucării și al celor în care apar diverse animăluțe. Atât eu, cât și soția, avem numeroase discuții cu copilul, în care încercăm să-i explicăm că reclamele atrăgătoare pe care le vizionează sunt menite să-i vândă ceva. De cele mai multe ori, reușim să o convingem să renunțe la achiziționarea unei jucării ale cărei reclamă a acaparat-o, dar mai și batem magazinele în căutarea vreunui ponei celebru, pentru care nu am reușit să-i diminuăm interesul.
Ne străduim, în termeni mai simpli, să-i explicăm că scopul principal al unei reclame este vânzarea produsului prin transformarea acestuia în bani și, implicit, mai mult profit în buzunarele producătorului sau ale comerciantului și buzunare golite în cazul părinților. Degeaba ne chinuim să-i învățăm pe copii noțiuni de educație financiară, dacă scăpăm hățurile în fața efectelor publicității agresive ale cărei țintă este copilul. E ca o partidă de pescuit în care prinzi pește, dar ai juvelnicul găurit. Cred că educația financiară a tinerei generații este incompletă fără un pic de marketing. Uneori, ai nevoie de marketing și în relația cu cei mici.
Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele
Acum câteva seri, fetița mi-a cerut la cină brânză Feta, fiind mare fan al acestui produs. Când am deschis frigiderul, am realizat că stocul de Feta se epuizase. Întâmplarea face că, în ziua respectivă, cumpărasem niște caș de vacă foarte bun, de la un producător local, și îl pusesem într-un vas cu o saramură light, preparată de mine. Dacă îi spuneam că nu mai avem Feta, dar îi pot oferi un caș de vacă în saramură, eram refuzat categoric.
M-a lovit inspirația și i-am zis că nu mai avem Feta, dar avem Marieta. Am încercat să combin numele femeii care mi-a vândut brânză cu ceva care să rimeze cu Feta și a ieșit Marieta. Mi-a acceptat oferta și chiar a fost încântată de gust. Deoarece a învățat să citească, nu știu pe unde scot cămașa dacă îmi cere ambalajul de la Marieta.
