Aceasta este întrebarea pe care și-a pus-o, zilele trecute, expertul în securitate, Hari Bucur-Marcu. Fostul consilier în Ministerul Afacerilor Externe a încercat să(-și) dea câteva răspunsuri, într-o postare pe Facebook.
„Oricât de deștept aș fi eu, un lucru nu pot să îl pătrund cu mintea mea: cum Dracu’ și Mama Dracului a dispărut din România asta instituția rușinii? Când a dispărut, știu. Dar cum a dispărut chiar nu mă duce mintea.
Știți despre care vorbesc, nu-i așa? Vorbesc despre chestia aia care te făcea să îți pui ochii în pământ când erai prins că nu ai respectat o normă de conviețuire socială. Sau care te făcea să ți se urce sângele în obraji, la gândul că cineva care te cunoaște ar afla că ai greșit în comportamentul tău între oameni. Sau dorința de a intra în gaură de șarpe, mai degrabă decât să afle cei de pe stradă sau de pe uliță cu tine că ai ajuns de râsul lumii, pentru că nu știi să te porți în public.
Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele
Ca să nu mai vorbesc despre înfrânarea de la a face ceva de rușine, la gândul că ce-or să zică părinții tăi, sau copiii tăi. Acum sau peste ani.
Pe vremea când funcționa instituția asta a rușinii în România, abia dacă mai auzeam despre vreo chivuță care și-ar fi ridicat fustele, fără rușine, ca să își arate trecătorilor ce avea ea mai de preț pe lumea asta. Dar de văzut așa ceva nu am văzut niciodată.

Pe când, acum, când a dispărut rușinea din România, toată lumea umblă cu poalele în cap. La figurat, pentru că nu toată lumea se îmbracă cu poale, dar și la propriu, deoarece sunt multe dintre femeile cunoscute la nivel național, mai ales femei-ministru, pozate în atitudini nerușinate, pozele circulând liber în mediul virtual, fără ca vreuna dintre ele să aibă vreo problemă cu asta.
Revenind la ridicatul poalelor în cap la figurat, cea mai răspândită situație este cea în care nerușinatul sau nerușinata își arată nu părțile intime, ci slugărnicia deșănțată.
Sunt de fiecare dată oripilat când văd un militar, cum ar fi unul dintre jandarmii, sau un judecător de curte de apel, ori un procuror de parchet înalt, cât de bucuros își ridică el sau ea în public poalele indecenței sale, ca să vadă tot românul cât de vârât cu capul este el între fesele șefului politic, ca nu cumva să îi scape nici măcar o moleculă de mizerie pe care șeful o excretează. Asta, în condițiile în care șeful este un inadecvat, un subinteligent, un incult și un imoral notoriu.
Și mă întreb: slugoii ăștia chiar nu au familie? Sunt cu toții orfani și sterpi? De nu le pasă ce-or zice părinții sau copiii lor când îi văd în halul ăsta de nerușinați? Sau provin din părinți la fel de nerușinați ca ei și fac niște copiii pe care îi educă pe prinicipiul că nerușinarea este profitabilă?”.