Măsurile de creștere a fiscalității din ordonanța „trenuleț” sunt, foarte probabil, doar un preambul al deciziilor de majorare a taxelor care se vor lua în 2025. Motivul este evident: deficitul bugetar trebuie să coboare cu două puncte procentuale din PIB față de nivelul înregistrat în 2024, ceea ce ar însemna cam 40 miliarde de lei, în condițiile în care deocamdată ordonanța controversată îngheață cheltuielile bugetare, face câteva reglaje ale acestora și majorează unele taxe.
Daniel Anghel
Country Managing Partner @ PwC România
Abia odată cu elaborarea bugetului pentru anul viitor se va putea vedea dacă și de unde se va tăia din cheltuieli și care vor fi sursele de finanțare. Este de așteptat, din păcate, ca politica fiscal-bugetară pe termen scurt să urmeze aceeași tradiție de a angaja cheltuieli care ulterior trebuie acoperite intempestiv prin taxe mai mari, într-un proces lipsit de transparență, predictibilitate și dialog real cu mediul de afaceri, care este pus mereu în fața faptului împlinit.
Prin urmare, la ce ne putem aștepta din perspectiva taxării? În principiu, la orice după se vede din decizia de a reinstitui taxa pe „stâlp”, care și-a arătat nocivitatea și a fost într-un final eliminată în 2017, sau la impozitul minim pe cifra de afaceri, care se află încă în vigoare, în ciuda promisiunilor că se va aplica temporar. Să nu subestimăm eventualele „inovații” fiscale care nici măcar nu-și ating scopul de a aduce noi încasări la buget, dar perturbă activitatea economică, punând frână unor investiții, și să analizăm planurile parțial făcute publice ale guvernului.
- Zentiva România primește certificarea Top Employer, pentru a patra oară consecutiv
- Dacia va avea un nou director de vânzări & marketing, din februarie
- ReSource by OLX Locuri de Muncă: Pe 5 februarie afli cum va arăta piața muncii din România în 2025 și ce își doresc candidații în contextul actual
Conform planului bugetar pe termen mediu, negociat cu Comisia Europeană, deficitul bugetar ar trebui să coboare la șapte la sută din PIB, în 2025, de la nouă la sută din PIB, în 2024. Pentru context, merită amintit că, în 2024, deficitul bugetar ar fi trebuit să fie de cinci la sută din PIB, potrivit legii bugetului votată de parlament. Anul electoral intens a atras cheltuieli foarte mari pe datorie și a vulnerabilizat finanțele publice și economia, în condițiile unor amenințări tot mai serioase, pe fondul încetinirii producției industriale în toată Uniunea Europeană și a tensiunilor comerciale.
Ce taxe urmează să crească?
În planul bugetar pe termen mediu, pe care l-am menționat, sunt preluate angajamentele din capitolele PNRR privind reforma fiscală și a administrării fiscale. În general, formulările din jaloanele care trebuie îndeplinite în următorii doi ani (pentru a debloca sumele din PNRR) sunt suficient de vagi ca să permită guvernului să facă modificări la aproape orice capitol al Codului fiscal.
Cuvântul-cheie din document, care se repetă de mai multe ori, este „revizuirea”. Revizuire poate însemna, desigur, și majorarea cotelor, dar și a bazei de impozitare. Documentul vorbește de „revizuirea”, „ajustarea”, „actualizarea”, în cazul prevederilor privind impozitul pe profit, impozitul pe venit, contribuțiile sociale obligatorii datorate de persoanele fizice, din domeniul TVA, din sistemul de accizare, a mecanismului de impozitare pentru clădiri și terenuri.
Documentul vizează echitatea sistemului de impozitare și, mai important, consolidarea fiscală, respectiv reducerea deficitului bugetar până la trei la sută din PIB, în următorii șapte ani, lăsând practic ușa deschisă pentru majorarea TVA sau introducerea unui sistem de cote progresive la impozitul pe venit, propuneri pe care le regăsim în analiza sistemului fiscal realizată de Banca Mondială ca parte a capitolului de reformă fiscală din PNRR.
În aceste condiții, cu un deficit excesiv, există toate premisele ca guvernul să ia decizii de majorare a impozitelor principale în a doua parte a anului. Acordul Comisiei Europene de a lăsa un răgaz mult mai mare pentru scăderea deficitului bugetar, pe durata a șapte ani, a avut un efect negativ nedorit în politica fiscal-bugetară în 2024, un an ”hiper” electoral, a condus la cheltuieli bugetare excesive, la întârzierea unor reforme necesare, și a generat riscuri mari pentru economie prin supraîndatorare și diminuarea posibilităților de finanțare la dobânzi accesibile. De altfel, perspectiva ratingului de țară a fost coborâtă de Fitch în decembrie și planează amenințarea unui downgrade care ar trimite România în categoria nerecomandată investițiilor, într-un moment în care necesarul de bani este foarte ridicat.
De ce ar crește taxele?
Creșterea taxelor este clar insuficientă pentru a acoperi nevoile bugetare. S-a observat acest fapt în 2024, când s-au colectat sumele aferente taxelor mărite la final de 2023 (eliminarea unor facilități la impozitul pe venit și contribuții de asigurări, a unor cote reduse de TVA, introducerea impozitului minim pe cifra de afaceri și altele). Statul și-a mărit încasările, ANAF și-a făcut planul, veniturile bugetului au crescut cu 13 la sută. Însă cheltuielile au crescut cu 21 la sută. În 2023, cheltuielile crescuseră cu 13 la sută, iar veniturile bugetare cu zece la sută.
Acest trend ne arată că apetitul statului este insațiabil și, oricât ar majora taxele, ele nu vor putea susține chetuielile, care mereu vor avea viteză mai mare. În același timp, ține de logica economică simplă că majorarea taxelor nu se reflectă identic în încasările bugetare. Există multe alte variabile ce trebuie luate în considerare. Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că fiscalitatea într-un stat modern nu trebuie să fie doar o modalitate de a strânge bani, ci și un sistem care să asigure, pe lângă echitate, dezvoltarea economică. Din păcate, aceste două principii nu s-au prea aflat pe agenda guvernelor.
Revenind la problema deficitului, așa cum arătam, de la o țintă programată inițial la cinci la sută din PIB s-a ajuns la nouă la sută. Oricât nu ar plăcea subiectul, e o realitate că nivelul salariilor și al pensiilor nu este sustenabil pentru buget. De exemplu, în primele zece luni din 2024, conform execuției bugetare, s-au alocat 320 miliarde de lei pentru cheltuielile de personal și asistență socială, iar veniturile fiscale (impozite și taxe) și contribuțiile sociale au fost în total de 400 miliarde lei. Înseamnă 80 la sută din tot ce colectează ANAF.
Colectarea este o altă provocare. Cea mai mare problemă continuă să fie TVA. România a înregistrat din nou cel mai mare decalaj de colectare a TVA în UE, estimat la 30,6 la sută, în scădere cu 4,2 puncte procentuale față de anul anterior, arată raportul publicat în decembrie de Comisia Europeană (CE) pe baza datelor pentru 2022. Decalajul TVA mediu în statele membre UE a fost de șapte la sută. Observăm totuși o ușoară ameliorare față de anii anteriori.
Într-adevăr, progresul este insuficient față de necesitatea de a spori capacitatea de colectare a taxelor existente. Mediul de afaceri a susținut în ultimii ani că există premisele unei colectări mai bune a taxelor, datorită măsurilor de digitalizare și reformei administrației fiscale. Raportul Comisiei constată că, în România, aceste măsuri dau rezultate mai lent decât în alte state membre și enumeră o serie de motive pe care și companiile le-au semnalat la momentul introducerii acestor măsuri. Am în vedere, în special, viteza cu care au fost implementate și care, implicit, nu a acordat timpul pentru remedierea unor erori de parcurs atât în administrație, cât și în rândul contribuabililor.
Totodată, raportul analizează decalajul de TVA la nivelul anului 2022, or știm că cele mai intense eforturi de digitalizare a administrației fiscale au avut loc în ultimii doi ani și impactul lor nu este cuprins încă în analiza CE. Consider că digitalizarea fiscală va aduce treptat efectele scontate, pe măsură ce companiile și administrația depășesc dificultățile inerente oricărui început și ar trebui să contribuie la identificarea zonelor de evaziune sau de neconformare la plata TVA și la o simplificare a raportărilor pentru contribuabili.
În concluzie, deficitul bugetar va rămâne o problemă serioasă de rezolvat în anii următori. Va fi nevoie de un mix de măsuri care să vizeze cheltuielile bugetare, reformele în administrația publică și sistemul fiscal, bazate însă pe voință politică, studii de impact și o cooperare strânsă cu mediul de afaceri. O consolidare fiscală credibilă poate crește veniturile bugetare, poate menține economia atractivă pentru investitori, iar însoțită de reforme administrative poate duce la o creștere economică sustenabilă. Rămâne să vedem ce măsuri va propune guvernul la elaborarea bugetului, ca să avem o imagine mai clară a ceea ce ne așteaptă în anul viitor.
