Noul Proiect de lege privind reglementarea burnout-ului (epuizării profesionale) în România, care a fost recent înregistrat la Senat, aduce schimbări semnificative pentru angajatori și are ca scop final protejarea sănătății mentale a salariaților în contextul relațiilor de muncă.
Dan Dascălu
Partener @ D&B David și Baias
Sonia Bălănescu
Avocat senior coordonator @ D&B David și Baias
Cosmina Mieilă
Avocat colaborator @ D&B David și Baias
În România, epuizarea profesională a fost până acum reglementată doar indirect sau implicit, însă angajatorii au încercat să se alinieze treptat cu realitățile și au luat unele măsuri pentru combaterea ei. Cele mai populare au fost posibilitatea de lucru flexibil și de la distanță și acordarea unui număr de zile de concediu peste minimul legal.
Proiectul de lege este binevenit, ținând cont că subiectul epuizării profesionale a căpătat o incidență tot mai mare. Totuși, este necesară o analiză riguroasă a tuturor consecințelor pe care le pot avea noile prevederi, astfel încât reglementarea să aibă un impact pozitiv în relațiile de muncă și să nu conducă la dezechilibre de ordin organizațional și financiar.
- Zentiva România primește certificarea Top Employer, pentru a patra oară consecutiv
- Dacia va avea un nou director de vânzări & marketing, din februarie
- ReSource by OLX Locuri de Muncă: Pe 5 februarie afli cum va arăta piața muncii din România în 2025 și ce își doresc candidații în contextul actual
Limitele conceptului de epuizare profesională. Sindromul de burnout (epuizare profesională), așa cum a fost definit în Proiectul de lege, reprezintă o stare de epuizare fizică și psihică, cauzată de stresul cronic generat de condițiile de muncă. Se manifestă prin distanțare mentală față de activitatea profesională și scăderea eficienței în îndeplinirea sarcinilor.
Este important de subliniat că nu orice nivel de stres și oboseală intră în categoria epuizării profesionale, deoarece aceste simptome pot să apară temporar, la un nivel scăzut, mediu și chiar ridicat, pentru oricare salariat, prin desfășurarea sarcinilor rezonabile de serviciu. Astfel, stresul și epuizarea fizică și mintală reprezintă epuizare profesională doar atât timp cât se manifestă la un nivel de intensitate foarte ridicat, o perioadă îndelungată, ca urmare a unor solicitări nerezonabil de dificile și repetate venite din partea angajatorului.
Evaluările periodice și sesiunile de informare. Proiectul de lege propune introducerea unor evaluări periodice ale stării de sănătate mintală a lucrătorilor expuși riscului de epuizare profesională, realizate de medicul de medicina muncii. Totuși, criteriile pe baza cărora angajatorul trebuie să stabilească care sunt salariații expuși acestui tip de risc nu sunt clar definite, ceea ce ar putea conduce la eventuale acuzații de discriminare.
În plus, proiectul prevede obligația angajatorului de a organiza anual sesiuni de informare și conștientizare pentru toți lucrătorii, cu privire la semnele și simptomele epuizării profesionale și măsurile de prevenție. Din punctul nostru de vedere, este necesară armonizarea acestor prevederi, astfel încât atât evaluările periodice, cât și sesiunile de informare să fie aplicabile tuturor salariaților, fără diferențieri.
Cheltuielile cu consilierea psihologică. Proiectul de lege prevede că cheltuielile aferente serviciilor de consiliere psihologică pentru epuizare profesională sunt decontate fie de angajator, fie prin asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale.
Totuși, nu este clar cine decide necesitatea consilierii psihologice și cine suportă aceste cheltuieli, respectiv din ce moment ar deveni angajatorul responsabil de plată. Este esențial ca legiuitorul să clarifice aceste aspecte ca să respecte principiul accesibilității și previzibilității legii.
Indemnizația de incapacitate temporară de muncă. Proiectul de lege modifică, printre altele, art. 34 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, și se adăugă precizarea că pentru epuizarea profesională se poate acorda indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă.
Aceasta este suportată în primele trei zile de incapacitate de angajator, iar din a patra zi angajatorul poate recupera sumele plătite salariatului de la casele teritoriale de pensii. Această prevedere aduce sarcini financiare suplimentare semnificative pentru angajatori.
Schimbarea locului de muncă și reducerea timpului de muncă. Proiectul de lege prevede că salariatul care, din cauza epuizării profesionale, nu își mai poate desfășura activitatea la locul de muncă anterior, poate trece temporar în alt loc de muncă. De asemenea, cel care nu mai poate realiza durata normală de muncă ca urmare a epuizării profesionale ar putea primi o indemnizație pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime din durata normală.
Aceste măsuri pot crea dificultăți în organizarea mediului de lucru al angajatorului și pot conduce la epuizarea profesională a altor salariați, creându-se astfel un cerc vicios.
Impactul financiar și social al măsurilor. Decontarea cheltuielilor de consiliere psihologică și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă ar avea un impact financiar semnificativ atât pentru angajatori, cât și pentru bugetul de stat. Stabilirea unor astfel de obligații legale fără a impune limitări și reguli stricte poate avea un efect dăunător din punct de vedere financiar.
În plus, aceste modificări pot conduce la un impact social negativ și pot genera nemulțumiri din partea angajatorilor și a salariaților. Pe de o parte, angajatorii ar putea fi nemulțumiți de împovărarea cu obligații suplimentare semnificative. Pe de altă parte, angajatorii și salariații ar putea fi nemulțumiți de creșterea inevitabilă a taxelor pe care va trebuie să le plătească ca să acopere aceste măsuri pentru combaterea epuizării profesionale. Aceste nemulțumiri pot conduce în final la proteste sau chiar greve.
Indiferent de forma finală a Proiectului de lege, având în vedere complexitatea potențialului impact, dar și faptul că, finalmente, acordarea unei atenții mărite încă de acum nu poate decât să le profite nu doar pe termen scurt, ci și mediu și lung, recomandăm ca angajatorii să fie proactivi, să efectueze o analiză atentă și o pregătire temeinică în prealabil intrării în vigoare a acestuia, pentru a nu fi luați prin surprindere de noile prevederi legislative.
Recomandăm măsuri precum: efectuarea unui audit intern în materie de securitate și sănătate în muncă, cu accent pe evaluările de risc și planurile de prevenire și protecție, efectuarea unei analize financiare cu privire la impactul pe care noile măsuri, negocierea unor polițe de asigurare care să includă și riscurile legate de epuizarea profesională, promovarea wellbeing-ului la toate nivelurile companiei.
Astfel, noile prevederi legislative vor putea fi implementate asigurând protejarea sănătății mentale a salariaților fără a crea dezechilibre organizaționale și financiare.
