Te simți singur când ești în vârf. Te simți chiar mai singur când ești antreprenor. Dar nu trebuie să treci singur prin această luptă.
Reid Hoffman
Antreprenor, Fondator @ LinkedIn & PayPal
În acest articol, care se bazează pe un podcast de pe Greymatter, înregistrat împreună cu co-autorul meu de la Blitzscaling, Chris Yeh, vorbesc despre lucrurile care te fac să te simți atât de singur ca antreprenor, despre felul în care am abordat această provocare folosindu-mi atât succesul (LinkedIn), cât și eșecul (SocialNet), și despre modul în care antreprenorii pot găsi aliați și ajutor în lupta lor împotriva singurătății. Puteți asculta podcast-ul aici.
De ce te simți atât de singur ca antreprenor
Ai convins o întreagă comunitate să sară de pe stâncă împreună cu tine.
Oamenii confundă deseori singurătatea de a fi CEO cu singurătatea de a fi antreprenor. Chiar dacă ambele sunt călătorii solitare, călătoria antreprenorului este chiar mai singuratică decât cea a CEO-ului.
Ca CEO, te simți singur. Trebuie să iei și să-ți asumi responsabilitatea pentru cele mai grele decizii, iar fiindcă ești șef e greu să fii prieten cu ceilalți din organizație. Acesta este unul dintre motivele pentru care există grupuri destinate oamenilor care îndeplinesc rolul de CEO, precum YPO – pentru a le oferi un grup social format din colegi care le înțeleg provocările.
Dar e chiar mai singuratic să fii antreprenor. Călătoria unui fondator este și mai intensă și mai provocatoare. Spun adesea că înființarea unei companii este ca și cum te-ai arunca de pe o stâncă și ai încerca să asamblezi un avion la coborâre. Sună terifiant. Dar și mai înspăimântător este faptul că ai convins o întreagă comunitate de oameni la care ții să se arunce de pe stâncă împreună cu tine. Aici sunt incluse persoanele care aleg să sară, precum co-fondatorii, angajații sau investitorii tăi, dar și cele pe care le tragi după tine în această aventură, cum ar fi familia ta și familiile angajaților tăi.
Și, în timp ce sunteți cu toții în cădere liberă, iar pietrele se zăresc dedesubt, toți se uită la tine și îți spun: „M-ai convins că e o idee bună și că va funcționa, așa că suntem aici cu tine”. Între timp, indiferent cât de încrezător ai fi, știi, la un anumit nivel, și că marea majoritate a startup-urilor eșuează și că rezultatul implicit este că tu și toți oamenii care au avut încredere în tine veți ajunge să vă loviți de pământ.
Ouch!
Lucrurile vor deveni stresante și te vei găsi în valea umbrelor morții, întrebându-te dacă vei supraviețui. Orice persoană rațională, aflată în această poziție, ar simți frică, incertitudine și îndoială, dar fondatorii nu-și pot permite să răspândească aceste sentimente în rândul celorlalți oameni din companie. Chiar dacă ai co-fondatori cu care să împarți povara, este totuși una grea.
Am ajuns să petrec mult timp și energie emoțională încercând să conving oamenii să mi se alăture, iar apoi, odată ce mi s-au alăturat, să-i conving să nu plece.
Față în față cu singurătatea, la SocialNet
Primul meu startup, SocialNet, a fost o călătorie solitară și stresantă, și simt și acum unele dintre efectele sale. Încă urmez o dietă ca să pierd din greutatea pe care am „câștigat-o” ca antreprenor. Cred că am fost unul dintre acei antreprenori pentru care mâncarea a fost un refugiu împotriva stresului (Faptul că mesele fac adesea parte din recrutare și din vânzări, astfel că mâncam trei mese pe zi, n-a ajutat deloc).
Unul dintre principalii factori care mi-au făcut călătoria cu SocialNet atât de provocatoare a fost că atât de multe aspecte diferite ale acesteia erau noi și necunoscute, de la categoria de produs (la vremea respectivă, rețelele de socializare nu existau) până la faptul că era primul startup pentru mulți dintre membrii echipei, inclusiv pentru mine. Drept urmare, am ajuns să petrec mult timp și energie emoțională încercând să conving oamenii să mi se alăture, iar apoi, odată ce mi s-au alăturat, să-i conving să nu plece.
În fiecare zi, mă confruntam cu provocarea de a nu ști nici măcar care va fi motivul de stres de a doua zi. Mi-a afectat restul vieții și sentimentul meu de singurătate s-a adâncit atunci când m-am despărțit de prietena mea de la acea vreme.
În cele din urmă, compania a eșuat. Am încercat să învăț ce pot din acea experiență și să fac lucrurile mai bine data viitoare.
LinkedIn: lecții de gestionare a singurătății
A doua companie pe care am înființat-o a fost LinkedIn. Experiența mea cu LinkedIn a fost substanțial mai bună decât cea cu SocialNet. Am lansat compania cu câțiva oameni de la SocialNet și câțiva de la PayPal (companie unde am făcut parte din echipa fondatoare și pe care am ajutat-o să devină publică și să fie achiziționată de eBay). Aveam mult mai multă experiență în startup-uri și am înțeles din timp că călătoria va fi una dificilă și că ne va purta pe terenuri denivelate. Iar din perspectivă emoțională, am înțeles că furnizarea de energie pozitivă unul altuia, pe parcurs, va fi un factor-cheie în drumul spre reușită.
Unul dintre modurile prin care am reușit să fac față singurătății antreprenoriatului a fost să găsesc parteneri mai bine pregătiți pentru această călătorie. Știam cu toții că sărim de pe o stâncă împreună și, spre deosebire de SocialNet, echipa avea așteptări realiste cu privire la riscurile pe care și le asumă, în loc să spună, pur și simplu: „Sună bine, Reid!”.
Totuși, chiar și la LinkedIn, am avut acele momente în care ne-am trezit în valea umbrei morții și când ne-am gândit: „Oare de ce am crezut că va funcționa vreodată?”. La un moment dat, mă îndreptam spre aeroport, pentru a reprezenta LinkedIn la o conferință importantă, când unul dintre directorii mei cheie m-a sunat și mi-a spus: „E prea stresant, renunț”. A fost un moment singuratic și stresant pentru mine, fiindcă nu puteam cere altcuiva să rezolve problema. Așa că i-am spus managerului respectiv: „N-o să urc în avion. Mă întorc, vin la tine acasă și vom vorbi despre asta”.
Te vei simți singur, zi de zi. Foarte, foarte singur. Oamenii tăi nu vor să le spui povestea despre investiții echilibrate, să le prezinți strategia ta și să explici modul în care gestionezi factorii de risc. Vor doar să spui: „Vom câștiga”.
Acest gen de lucruri se întâmplă la 99 la sută dintre startup-uri și se pot întâmpla chiar și după ce compania ta are „succes”. Airbnb tocmai a organizat un IPO de mare succes, dar, după cum a povestit Brian Chesky (CEO-ul Airbnb, n.n.), la începutul pandemiei Covid-19, a crezut că aceasta ar putea distruge întreaga industrie a călătoriilor, inclusiv compania sa. Din fericire, el și restul echipei și-au dat seama că aveau angajați nemaipomeniți și o comunitate extraordinară de gazde, și au găsit o modalitate prin care să pivoteze afacerea cu succes.
Când te confrunți cu o situație precum cea a lui Brian sau chiar cu cea cu care m-am confruntat eu, cu managerul meu capricios, nu ai în fața cui să faci o criză de nervi și să zici: „Gata, plec!”. Ca antreprenor și lider, trebuie să absorbi impactul.
Și te vei simți singur, zi de zi. Foarte, foarte singur. Oamenii tăi nu vor să le spui povestea despre investiții echilibrate, să le prezinți strategia ta și să explici modul în care gestionezi factorii de risc. Vor doar să spui: „Vom câștiga”.
Mi-am făcut de multe ori griji că, dacă îmi mărturisesc frica, incertitudinea și îndoiala, îmi voi diminua șansele de succes. La urma urmei, nu toată lumea glorifică virtuțile curajului, ale perseverenței și ale faptului că nu renunți niciodată?
De fapt, nu. Există oameni care se pot ridica din haos și pot face față incertitudinii, care înțeleg că poți avea îndoieli rezonabile, dar totuși te angajezi la un lucru. O lecție pe care am învățat-o a fost să mă înconjur de oameni cu care aș putea vorbi sincer despre provocările călătoriei, inclusiv despre singurătate și frică, fără ca ei să interpreteze candoarea mea ca o lipsă de curaj sau convingeri.
Viața este un sport de echipă, nu unul individual. Dacă poți aduce la bord echipa potrivită, nu trebuie să câștigi meciul de unul singur.
Nu vrei să te înconjori nici de oameni care să nu se teamă de nimic, nici de optimiști orbi. Te confrunți cu o provocare descurajantă și ai nevoie să ai de partea ta realiști. Dar ai nevoie de realiști care sunt încrezători că au capacitatea de a naviga prin acea provocare și care se vor alătura călătoriei știind că eșecul este posibil.
Antreprenorii ar trebui să construiască în mod proactiv punți de încredere cu oameni (inclusiv investitori și membri ai consiliului de administrație) care se vor alătura acestei călătorii cu ochii larg deschiși, care te ajută să fii atent la obstacole, în loc să închidă ochii de frică și să se bazeze că tu vei veghea asupra afacerii de unul singur. Ei pot contribui cu o parte din perseverența și îndrăzneala de care are nevoie ca de aer organizația ta. Așa cum spunea Daniel Lubetzky, fondatorul KIND, în Masters of Scale (podcast-ul găzduit de Reid Hoffman – n.n.), ai nevoie de curaj și inteligență, astfel încât să nu te dai cu capul de pereți, gândindu-te că, dacă asta suficient de mult, succesul e asigurat.
Viața este un sport de echipă, nu unul individual. Dacă poți aduce la bord echipa potrivită, nu trebuie să câștigi meciul de unul singur.
Prietenii și familia
Ai nevoie de sprijinul prietenilor și familiei, dar, pentru majoritatea antreprenorilor, prietenii contează mai mult. Câțiva norocoși ar putea proveni dintr-o familie de antreprenori, dar noi, ceilalți, trebuie să ne bazăm pe prietenii-antreprenori pentru sprijin. Cei dragi te vor sprijini, dar dacă nu au nici o idee despre cum e să conduci un startup și nu înțeleg prin ce treci, înțelegerea lor va avea o limită.
Unul dintre lucrurile pe care, probabil, ar fi trebuit să le fac mai mult înainte de călătoria mea antreprenorială ar fi fost să petrec mai mult timp cu prietenii mei care erau antreprenori. Asta este o zonă în care am colaborat cu Peter Thiel. Vorbeam cu el de aproape doi ani despre experiențele mele la SocialNet. La sfârșitul multor zile și la sfârșitul fiecărei săptămâni, îi povesteam despre nebunia de a fi antreprenor și despre toate lucrurile pe care mi-aș fi dorit să le știu mai devreme. Când el și Max Levchin au decis să lanseze compania (Fieldlink!) care a devenit, în cele din urmă, PayPal, și el, și Max, s-au dus la cel mai bun prieten antreprenor și i-au cerut să se alăture board-ului. Peter mi-a cerut mie, iar Max i-a cerut lui Scott Banister (co-fondatorul IronPort, n.n.).
Uneori, aud antreprenori care refuză să caute ajutor, pentru că „nu vor să fie o povară”. Căutarea ajutorului nu înseamnă că-ți descarci povara asupra altcuiva (cu excepția cazului în care faci asta constant și fără să-și asumi responsabilitatea). Să ceri ajutorul cuiva poate fi, de fapt, un cadou; îi arăți acelei persoane că ai suficientă încredere în ea pentru a-ți arăta vulnerabilitatea.
O altă abordare ar fi să te alături unei comunități precum Endeavor sau Entrepreneurs’ Organization, unde poți învăța de la colegii tăi. Una dintre regulile clasice contraintuitive ale antreprenorilor de la Blitzscaling este „Lasă focul să ardă”. Startup-urile au întotdeauna mai multe probleme decât timpul și resursele pentru a le rezolva. Dacă încerci să stingi toate focurile, vei eșua și, în plus, te vei arde. Secretul este să lași să ardă focurile mai puțin importante și să le stingi, în același timp, pe cele care reprezintă o amenințare imediată și mortală. Dar de unde știi că dai prioritate focurilor potrivite? Când faci parte dintr-un grup antreprenorial, îți poți întreba colegii: „Prioritizez focurile potrivite? Există o succesiune mai bună de operații pe care ar trebui să le urmez?”.
Acesta nu este genul de întrebări pe care majoritatea dintre noi le putem adresa părinților sau altor persoane dragi. Părintele tău îți poate spune: „Îți ofer dragostea mea și încrederea necondiționată”, dar de ce ai nevoie cu adevărat este să primești sfaturi cu privire la termenii și condițiile pe care să le alegi.
Cum să cauți ajutor
Nu ezita să privești în afara organizației tale, ca să obții ajutor pentru gestionarea singurătății antreprenoriatului. Dacă te simți deprimat, caută ajutorul profesioniștilor din domeniul sănătății mintale. Dacă simți, pur și simplu, nevoia de sprijin moral, apelează la liderii tăi spirituali sau la mentorii tăi. Uneori, aud antreprenori care refuză să caute ajutor, pentru că „nu vor să fie o povară”. Căutarea ajutorului nu înseamnă că-ți descarci povara asupra altcuiva (cu excepția cazului în care faci asta constant și fără să-și asumi responsabilitatea). Să ceri ajutorul cuiva poate fi, de fapt, un cadou; îi arăți acelei persoane că ai suficientă încredere în ea pentru a-ți arăta vulnerabilitatea. Discută cu oameni care sunt surse de înțelepciune, putere și perspectivă.
De asemenea, cred că una dintre tehnicile care sunt prea puțin utilizate în Silicon Valley este angajarea unui team coach. Coaching-ul executiv este important și valoros, dar companiile reușesc sau eșuează ca echipă, nu ca persoane. Unul dintre lucrurile pe care le-am învățat din Trillion Dollar Coach, cartea scrisă de Eric Schmidt, Jonathan Rosenberg și Alan Eagle, despre marele Bill Campbell, este cât de mare este puterea unui coach care lucrează cu toată echipa executivă.
N-am avut niciodată ocazia să lucrez cu regretatul Bill Campbell (fostul coach al lui Larry Page, Sergey Brin, Eric Schmidt, Jonathan Rosenberg și Sundar Pichai, la Google, Susan Wojcicki, la YouTube, Steve Jobs, la Apple, Jeff Bezos, la Amazon, Jack Dorsey și Dick Costolo, la Twitter, sau Sheryl Sandberg, la Facebook – n.n.), deși l-am întâlnit de câteva ori. Dar am avut ocazia să lucrez pe larg cu Fred Kofman, ale cărui cărți, Conscious Business și The Meaning Revolution, au făcut parte din drumul meu antreprenorial.
Uneori, îl descriu pe Fred ca pe un preot din „Avuția Națiunilor”, cartea lui Adam Smith (considerată cea mai bună carte de economie politică scrisă vreodată – n.n.), deoarece se concentrează pe sens și aduce spiritualitate capitalismului. La fel ca în coaching-ul de echipă, focus-ul pe sens ajută întreaga echipă să se susțină emoțional prin provocările antreprenoriatului.
Antreprenorii trebuie să audă că „da, pot”, că speranța este rațională, că aventura eroului lor poate avea un final fericit și că succesul lor poate fi marea lor contribuție pentru această lume.
Un alt loc unde poți găsi ajutor poate fi conținutul editorial, cum sunt cărțile enumerate mai sus. Mulți oameni se gândesc la conținutul editorial pentru antreprenori în termeni de hard skills și strategie. „Cum ajung la o creștere virală?”. „Care este secretul unui SEO mai bun?”. Aceste abilități sunt importante, dar antreprenorii pot beneficia și de modalități de învățare mai ușoare.
De exemplu, unul dintre lucrurile pe care am început să le apreciez de când găzduiesc podcast-ul Masters of Scale este că o conexiune emoțională poate fi la fel de importantă precum competențele profesionale. Puterea formatului de podcasting stă în capacitatea de a oferi hrană emoțională atât de multor ascultători prin conexiunea intimă a auzirii unei voci ce vorbește despre aceleași tipuri de provocări și probleme cu care se confruntă ei, în viața lor, cu un mesaj de optimism de la cei care au reușit să treacă prin provocări similare.
Antreprenorii trebuie să audă că „da, pot”, că speranța este rațională, că aventura eroului lor poate avea un final fericit și că succesul lor poate fi marea lor contribuție pentru această lume. Trebuie să înțeleagă că eforturile lor perseverente sunt nobile, nu prostești, și că există și alții care încearcă să construiască un viitor mai bun împreună cu ei.
Concluzie
2020 nu este un an fără precedent în atât de multe moduri. Am avut dezastre fizice, precum pandemia Covid-19 și incendiile devastatoare, și am avut „incendii” politice în toată lumea. Aceste vremuri dificile de stres, frică, îndoială, suferință – și da, singurătate -, fac călătoria antreprenorială incredibil de provocatoare. Dar acele vremuri dificile sunt și o șansă să-ți arăți eroismul.
Chiar dacă treci prin momente grele, așa cum este cazul celor mai mulți dintre noi, îți poți arăta ție însuți, echipei tale și restului lumii: „Da, trec cu bine prin aceste provocări. Da, mă ridic după lovitura devastatoare a Covid-19 și după shutdown-ul economic. Da, și tu poți trece cu bine peste momentul ăsta”.
Una dintre cele mai bune metafore pentru antreprenoriat este pionieratul. Dar pionieratul nu înseamnă să pleci singur în pustie. Înseamnă să urci oamenii în același tren, să vă ajutați reciproc la început și să vă sprijiniți pe parcursul călătoriei lungi și dificile.
Datorită miracolului științei și colaborării globale, avem mai multe vaccinuri Covid-19 care se dezvoltă în întreaga lume. Noua provocare cu care ne confruntăm în 2021 este recuperarea și reconstrucția după dezastrele din 2020, iar o parte a noii realități va fi nevoia disperată de antreprenoriat și antreprenori care să construiască noi industrii și să creeze noi locuri de muncă.
Dacă ești unul dintre acești antreprenori, asta-i șansa ta să-ți exprimi abilitățile de leadership și eroismul. Dar nu poți și nu trebuie să treci singur prin asta. Bazează-te pe aliații tăi, bazează-te pe prietenii tăi, bazează-te pe colegi, pe mentorii tăi și pe oamenii care îți sunt apropiați. Antreprenoriatul este un sport de echipă; haideți să facem din 2021 un an câștigător!
Acest articol a fost publicat inițial pe Greylock.com.
Despre Reid Hoffman
Este co-fondatorul LinkedIn și Paypal și partener în firma de venture capital Greylock Partners. În 2016, a vândut LinkedIn către Microsoft, pentru 26,2 miliarde de dolari, și s-a alăturat board-ului Microsoft. eBay a achiziționat PayPal, în 2002, cu 1,5 miliarde de dolari. Înainte de PayPal, a creat site-ul SocialNet, considerat prima rețea de socializare online. Nu a funcționat. În 2012, Forbes l-a numit „cel mai bine conectat om din Silicon Valley”.
