Având trei dulăi în curte, achiziția unui al patrulea patruped în viitorul apropiat este puțin probabilă. Totuși, la începutul acestui an, în timp ce mă uitam pe un site de vânzări, am dat peste un anunț al cărui titlu era „dau câine la schimb cu un alt câine”, și, oarecum curios de ce-și da omul câinele la schimb, am lecturat cele patru rânduri.
Ovidiu Halunga
Contributor
În primele trei rânduri, proprietarul își lăuda strașnic animalul: prietenos, de rasă, inteligent, bun de montă etc., iar în ultimul își motiva decizia cu un enunț sec: „Îl dau la schimb pentru că se bate cu celălalt câine”. Mărturisesc că, după lecturarea acestui anunț, prima dată gândul mi-a zburat către situația actuală din politica românească, unde ești foarte lăudat cât ești pe funcție și în grațiile stăpânului, dar din momentul în care te iei de cățelușii șefului, cam dispari din peisaj.
Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele
După câteva clipe, am realizat că în politică nu prea avem performeri, așa cum era descrisă biată potaie, iar mintea mea a intrat în lumea sporturilor de echipă. Aici, chiar dacă ai un talent remarcabil, dacă nu reușești să colaborezi cu membrii echipei, inclusiv cu antrenorul, viitorul nu sună prea grozav. Deoarece, la ora actuală, nu prea am treabă nici cu politică, nici cu sportul, am translatat chestiunea cu schimbul în domeniul HR.
Toți managerii visează să coordoneze echipe închegate și productive, dar, de multe ori, realitatea e diferită față de vise. Se întâmplă uneori că un salariat care a performat remarcabil o perioadă să devină o problemă pentru echipă. Oamenii au comportamente și percepții diferite, și este normal să se mai contrazică.
Ca manager, greșești dacă ignori un angajat care începe să dea rateuri pe task-uri și pune eșecul pe seama unei perioade mai proaste din viața lui. E recomandat să ai o atitudine deschisă și un dialog constructiv, să ataci problema, nu persoana, cu focalizare pe viitor.
A lucra cu un performer nu este tocmai o treabă ușoară, fiindcă apar orgoliile și ambițiile. Conflictul poate genera soluții și chiar poate contribui la soliditatea și performanță unei echipe. Punerea unui conflict sub preș e ca o bombă, care în fiecare zi mai primește o cantitate suplimentară de explozibil. Comportamentele dificile se pot manifesta sub diverse forme: ignorarea sarcinilor și a regulilor din organizație, munca în dorul lelii, răutăți față de colegi, hărțuire etc.
Ca manager, greșești dacă ignori un angajat care începe să dea rateuri pe task-uri și pune eșecul pe seama unei perioade mai proaste din viața lui. E recomandat să ai o atitudine deschisă și un dialog constructiv, să ataci problema, nu persoana, cu focalizare pe viitor. Uneori, un simplu și sincer „mulțumesc”, venit din partea șefului, poate aduce performerul rătăcit pe drumul cel bun. Dacă problema persistă și nu se rezolvă după discuții și evaluări nenumărate, pentru a nu avea un efect de domino în echipă, ia-ți rămas bun de la fostul performer.
Mulți performeri, mai ales în condițiile actuale de pe piața muncii, nu-și mai pun masca de angajat nemulțumit și, când se satură, te lasă baltă fără prea multe povești. Am avut și eu doi câini ciobănești de Bucovina, care se băteau de la mâncare – mai precis, câinele mai mare o căsăpea pe tânără cățelușă, când aceasta încerca să șterpelească câte un ciolan de la ăl bătrân.
În urma repetatelor mele intervenții în favoarea micuței, ăl bătrân a constatat că nu e prea productiv s-o muște și s-o mârâie pe tovarășa sa în prezența mea. După circa o lună, am observat că, la tentativa cățelușei de a înșfăca osul dulăului, acesta îi arăta doar dinții, ca într-o reclamă fără sonor la o pastă de dinți. În câteva luni, femela a preluat puterea în curte și îl mai altoia pe ăl bătrân, din când în când, mai ales dacă-l prindea că este implicat în vreo montă prin vecini. Nu am renunțat la acești doi câini grozavi. Ambii își dorm somnul de veci în spatele grădinii mele.