78 de motive pentru care nu ar trebui “să te faci” farmacist

Câteva zeci de farmaciști care fac parte din grupul #SuntFarmacist, de pe Facebook, au întocmit o listă în care apar motivele pentru care alegerea acestei cariere nu este întotdeauna o idee grozavă.

Lista a fost susținută de peste 70 farmaciști și votată de peste 200 de persoane, membre ale grupului dedicat exclusiv farmaciștilor.

  1. Facultatea de Farmacie este grea.
  2. Multe dintre materiile predate nu își găsesc utilitate în practica de zi cu zi.
  3. Mulți clienți cer antibiotice și alte medicamente în lipsa unei rețete și se ceartă până obțin ce doresc, iar uneori apelează la superiorii farmacistului.
  4. Salariul pe care îl primești nu este suficient pentru a întreține o familie.
  5. Timpul liber este aproape inexistent.
  6. Farmacistul lucrează în weekend și de sărbători, pentru a-și păstra jobul.
  7. Imposibilitatea înființării unei farmacii în mediul urban (LEGEA NU PERMITE).

    Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele

  8. Populația nu este informată în legătură cu nivelul de studii pe care îl are un farmacist, așa că acesta este adesea privit/ tratat ca un vânzător.
  9. Respectul este necesar în absolut toate interacțiunile sociale. Nu te aștepta să fii respectat nici de angajator sau de șef, nici de pacient – ești doar un farmacist.
  10. Locuri de muncă există destule, condiții de muncă decente – mai rar.
  11. Specializările de la rezidențiat nu oferă o gamă diversificată de opțiuni.
  12. Lipsește cu desăvârșire statutul de farmacist clinician și integrarea acestuia în echipa medicală.
  13. Farmaciștii nu sunt prea căutați în instituțiile cu specific medical.
  14. Dacă ești farmacist, ține minte, alții iau decizia pentru tine. Modificările legislative se fac fără consultarea farmaciștilor.
  15. Facultatea de Farmacie necesită fonduri consistente, în special dacă nu ai reușit să intri la buget.
  16. Farmaciile din mediul rural nu sunt sprijinite de stat sau de altcineva, fiindcă nu aduc profit consistent.
  17. Să lucrezi cu oamenii este cel mai greu. Munca farmacistului presupune mult stres, deși nu pare că depune un efort mare. Farmacistul e supus unui risc ridicat de îmbolnăvire cauzată de stres.
  18. Ca farmacist într-o farmacie, ai șefi/ șefuți care, de multe ori, te umilesc din cauza poziției pe care o au în firmă.
  19. O problemă delicată o reprezintă și legislația (incompletă sau interpretabilă) aplicată diferit de la farmacist la farmacist și de la farmacie la farmacie, care aduce multe nemulțumiri în rândul pacienților și nu numai (inclusiv în rândul patronilor, farmaciștilor etc.).
  20. Lipsa educației medicale ale pacienților conduce frecvent către discuții mai delicate, iar farmacistul trebuie să joace și rolul de profesor psiholog (GRATIS).
  21. Recomandările farmacistului nu sunt validate de pacient (acesta deține informația absolută: Google).
  22. Dacă vorbim despre drepturi, printre altele, ai dreptul și ești, uneori, obligat (de situație sau de șef – după caz) să faci curățenie în locul femeii de serviciu.
  23. Concurența salariilor nu este slăbită în farmacie. Farmaciștii concurează cot la cot cu salariile asistenților de farmacie sau chiar cu cel al femeii de serviciu.
  24. Comparativ cu alte profesii, precum cea de medic, IT-ist etc, farmacistul are un salariu minuscul.
  25. La absolvirea celor cinci ani de facultate, ai speranța că vei lucra într-o farmacie curată, care se respectă, și îți dorești să le oferi pacienților tot ce e mai bun, așa că vei fi obligat să le oferi cadouri (condimente, tigăi, vestuțe de ploaie, umbreluțe și alte chestiuțe folositoare pentru pacienți).
  26. Afaceri la sigur nu există, însă concurență neloială îți provoacă insomnii.
  27. Afacerile ți le impune statul, fiindcă medicamentele au prețuri maximale impuse.
  28. Înainte de toate, statul are pretenția la plată unor taxe majore.
  29. Cursurile de educație farmaceutică continuă nu sunt întotdeauna cele mai reușite. Acestea te îndrumă în direcții greșite și, de multe ori, contra unor sume de bani.
  30. Ești confundat cu asistentul de farmacie din cauza încălcării legislației și a halatului sau lipsei ecusonului.
  31. Patronul este perceput de pacient ca fiind persoană cu drept de decizie în ceea ce privește alegerea tratamentului optim, nicidecum farmacistul.
  32. Putem spune că sistemul farmaceutic (marile lanțuri de farmacii) este furat de oameni cu legături ascunse prin securitate, cu buzunarul plin, cu sprijin politic, dar mai puțin cu diplomă de farmacist. Aceștia au cumpărat farmaciile statului de la revoluție încoace și au transformat farmaciștii în sclavi.
  33. Cunoștințele din domeniul IT sunt indispensabile farmacistului. Aplicarea acestora în farmacie nu este remunerată (un IT-ist de ce nu face și muncă unui farmacist, chiar dacă nu are acest lucru trecut în fișa postului?!).
  34. Medicamentele sunt eliberate deseori de asistent, iar farmacistul este invizibil din cauza politicii firmelor care acceptă așa ceva.
  35. Riscurile la care este supus farmacistul (pacienții contagioși, cu care intră în contact, pacienții cu boli psihice, cărora trebuie să le explice tratamentul, privitul la monitor ore întregi/ zi, statul în picioare, inhalarea unor substanțe toxice s.a.m.d.) nu sunt recunoscute. În consecință, nu sunt plătite și nimeni nu ia măsuri în această privință.
  36. Comparativ cu răspunderea de care farmacistul “beneficiază” (grija stocurilor din farmacie, eliberarea tratamentului corespunzător, confidențialitatea politicii firmei etc), veniturile sunt limitate.
  37. Exprimarea liberă după absolvire poate deveni o necunoscută din pricina colegilor, șefilor etc.
  38. Apariția sindromul burnout (sindromul epuizării profesionale) este foarte probabilă.
  39. Totuși, încă ești mândru de tine, te apreciez! Acum ești farmacist și ai ajutat o mulțime de pacienți, plătești toate serviciile medicale și medicația aproape ca oricine, însă există persoane care sunt protejate prin lege să nu plătească nimic și să beneficieze de servicii medicale gratuite (inclusiv medicamente). Acum, că ți-am zis, te simți la fel de mândru?
  40. Definiția serviciului farmaceutic este ascunsă într-o bibliotecă secretă sau nu există, deci nu ai cum să ceri să-ți fie răsplătite serviciile depuse, iar dacă vei cere, s-ar putea ca bănuții să nu ajungă la tine.
  41. Riscul de a rămâne sărac toată viața, fără a beneficia de un trăi decent, este inevitabil.
  42. Salariul este mic pe cartea de muncă și perioadele în care treceau minimul sau cu PFA (cine apucă să iasă la pensie de la farmacie? Felicitările mele!) nu au trecut.
  43. Locul de muncă nu este stabil niciodată. Întotdeauna vei putea fi înlocuit/ dat la o parte.
  44. Deprofesionalizarea forțată și împingerea farmacistului către prostituție profesională și intelectuală. Obrazul “subțire” cu ticăloșie se ține, pare deviza capitalismului de tip nou. Dar “toate-s vechi și nouă toate”. Globalizarea prostiei și ticăloșiei este un fenomen deosebit de virulent. Societatea deschisă nu are doar avantaje, ci are și foarte multe dezavantaje, ce trebuie corectate din mers. Primul pas spre însănătoșire este mărturisirea. De acolo plecând, vedem ce se poate face.
  45. Instituțiile de “manevră și control” există în sistem, deci nu te aștepta la înțelegere prea multă.
  46. Votul farmaciștilor este foarte important doar la alegeri pentru funcții în Colegii. Votul acestora lipsește cu desăvârșire, deoarece nu se prezintă și nu se implică. Votul electronic ar putea fi o soluție pentru această problemă.
  47. Fericit, domnu’ farmacist? Fericit, acum orice patron (cu sau FĂRĂ STUDII în Farmacie) mă poate evalua!
  48. Noi suntem farmaciști, nu avem nimic cu nimeni, dar contează unde ai absolvit facultatea. Discriminarea e la ea acasă.
  49. Rezidențiatul nu e de mare ajutor.
  50. Schimbările din punct de vedere legislativ se fac mai degrabă politic.
  51. Șansele de a găsi un job aproape de casă, care să fie aproape să aducă un venit decent, sunt mici.
  52. Veniturile depind de target (legal, dar imoral, target impus de patroni încă de la angajare), sponsorizat prin bonusări, și de orele suplimentare (weekend și sărbători), iar salariul nu prea are importanță. Uită de weekend-uri libere, zile libere legale, iar dacă ți-a trecut cumva prin cap ideea nebună că vrei concediu, trebuie să te rogi mai ceva ca la Sfânta Paraschiva.
  53. Când ajungeți în farmacie, după absolvire, vă arată șefii/ colegii/ pacienții/ etc. că, de fapt, știți de toate și nimic (o formă de manipulare ce va împiedică să vă cereți drepturile).
  54. Dacă te gândești să faci bani ușor, poți alege și altceva în viață. De exemplu, să fii vânzător sau chelner nu implică atâta stres ca în farmacie, unde îți sunt necesare cunoștințe solide pentru a putea avea grijă de sănătatea pacienților, și implică mult mai multe nemulțumiri și frustrări. Salariul nu diferă în destule cazuri, iar pauza de masă este a vânzătorului/ chelnerului (în farmacie cam lipsește).
  55. De obicei, se lucrează cu schema minimă de personal, în timp ce cerințele sunt tot mai mari. Scanezi de 1.000 de ori medicamentele, SIUI nu funcționează, moment în care ești nevoit să introduci manual toate datele rețetelor electronice, ceri cardul pacientului, dar și buletinul, că așa e la noi (iar pacienții ripostează!), și îți mai ceri și scuze că durează mult eliberarea unei rețete. Ai nevoie de răbdare, sistemul nu funcționează.
  56. Vechimea nu te avantajează la salariu, nimeni nu dorește să plătească în funcție de vechime.
  57. Toate nedreptățile comise împotriva ta de pacienți, instituții, colegi sau șefi, te pot direcționa către cutia cu medicamente.
  58. Totuși, în caz că vei deveni șef, s-ar putea să nu mai poți face diferența între tine și Dumnezeu, cum se întâmplă în majoritatea lanțurilor de farmacii.
  59. Jurământul depus la final de facultate va fi încălcat, probabil, din primele zile de muncă, când veți începe să cunoașteți target-ul și veți lucra în primul rând pentru bani și abia apoi în sprijinul sănătății pacientului.
  60. Paza și protecția în farmacie sunt foarte slabe sau lipsesc. Farmaciștii pot deveni țintele pacienților agresivi și nu numai.
  61. Statul în picioare este o obligație nescrisă și neremunerată, care poate conduce la apariția varicelor, dar și a altor afecțiuni.
  62. Zâmbetul și buna dispoziție sunt esențiale în farmacie, indiferent de dispoziția ta. Atunci când ești prost dispus(ă), va trebui să te folosești de zâmbetul tău fals, când toți pensionarii se vor da la tine pentru pastila albastră.
  63. Având în vedere salariile derizorii, mai ai de plătit taxa pentru token, taxa la Colegiul Farmaciștilor, cursuri EFC etc.
  64. Reclamațiile pacienților cu privire la farmaciști se fac în orice condiții, pentru orice motiv (de exemplu, un iubitor al naturii te poate acuza că ai vândut/ oferit cadou pungi de plastic pacientului, conform politicii firmei).
  65. Întotdeauna ești judecat de colegii tăi, indiferent ce faci din punct de vedere profesional. Contează mai mult numele firmei la care ești angajat, decât deciziile tale.
  66. După ce îți termini tura de 13 ore lucrate fără pauză în farmacia de mall (unde ai noroc dacă ai fost la baie) și ieși, te simți de parcă ai fi ieșit din pușcărie.
  67. Se impută farmacistului plata produselor expirate provenite din alocări (care nu sunt comandate de farmacist) și a produselor care au fost furate.
  68. Prea puține beneficii sau deloc în ce privește achiziția unor medicamente sau produse din farmacia în care lucrezi.
  69. Deficit de personal – ești singur în farmacie și câteodată ești nevoit să închizi farmacia ca să poți merge la toaletă. Lucru nu tocmai legal.
  70. Lipsa medicamentelor = pierderea obiectului muncii. Există o listă uimitoare de medicamente deficitare.
  71. După cinci ani de facultate, nu ai nici o satisfacție: nici profesională și nici materială.
  72. Eliberarea “la bucată”, “de cinci lei”, ca la piață: mai pui un sfert de comprimat, să înclini bine balanța…
  73. Nerespectarea legislației și a codului deontologic. Degeaba cer eu rețetă pentru a elibera Algocalmin, dacă alți cinci colegi îl eliberează oricum.
  74. Inexistența recepturii în majoritatea farmaciilor comunitare.
  75. Consilierea este înlocuită de “vecină”, “o cunoștință”, “lasă, că știu eu mai bine”.
  76. Adăparea unora de pe stradă, fără “vă rog frumos”. Adică: “Dă și mie apă”, ca și cum am fi obligați să facem asta.
  77. S-ar putea să fiți direct responsabili pentru serializarea necorespunzătoare a medicamentelor, în caz că greșiți.
  78. Rețetele pe “petec de hârtie” indescifrabile (soluția există, însă puțini medici le scriu la calculator, respect lor), lipsa de comunicare medic-farmacist.
Articolul anterior

CBRE România a recrutat un manager implicat în tranzacții imobiliare de peste 2 miliarde de euro, în Europa Centrală și de Est

Articolul următor

Start-Up Nation: Ministerul pentru Mediul de Afaceri a trimis scrisorile de acceptare către cei 10.000 de beneficiari

Articole din aceeași categorie
Total
297
Share
Close