Problema nu este însă una nouă. Fiecare generație de absolvenți a fost criticată la intrarea pe piața muncii. Generația X i-a considerat pe Millennials prea sensibili și răsfățați, generația Baby Boomers a fost descrisă de generația X drept apatică, iar tinerii din generația Z sunt acuzați că nu înțeleg suficient de bine regulile locului de muncă. Peter Cappelli, profesor la Wharton School, spune că tranziția de la școală la muncă este dificilă pentru fiecare generație, iar tinerii ajung să se adapteze pe parcurs.
Pentru Generația Z există însă câteva particularități. Pandemia a întrerupt experiența sa școlară, iar o parte dintre tineri au avut mai puține interacțiuni sociale directe și mai puține experiențe de muncă înainte de facultate. Potrivit datelor Pew Research Center, puțin peste o treime dintre americanii cu vârste între 16 și 19 ani au avut un loc de muncă de vară, față de un nivel de 58 la sută în 1978.
Profesorii universitari spun că observă diferențe și la abilitățile de comunicare. Tessa West, profesoară de psihologie la New York University, afirmă că studenții ajung la facultate cu mai puțină experiență în comunicare, dezbateri, relații și confruntarea unor situații dificile. În opinia sa, abilitățile relaționale trebuie dezvoltate în timpul facultății, nu să presupunem că ar fi deja formate.
Inteligența artificială adaugă o nouă problemă. Studenții au acces la instrumente care pot accelera munca, dar utilizarea excesivă poate reduce efortul individual și poate afecta dezvoltarea gândirii critice. În același timp, angajatorii spun că tinerii sunt adesea mai familiarizați cu instrumentele AI decât angajații deja existenți. Annie Chechitelli, Chief Product Officer la Turnitin, spune că studenții de astăzi pot avea un avantaj în utilizarea AI, dar pot întâmpina probleme de reziliență atunci când se bazează prea mult pe aceste instrumente.
Datele angajatorilor arată însă o imagine mai nuanțată decât afirmația că absolvenții nu sunt pregătiți pentru muncă. Potrivit unui sondaj National Association of Colleges and Employers, 71 la sută dintre angajatori consideră că absolvenții recenți sunt „oarecum pregătiți” pentru piața muncii, iar 22 la sută îi consideră foarte bine pregătiți. 55 la sută dintre angajatori spun că abilitățile noilor absolvenți sunt cel puțin parțial aliniate cu cerințele posturilor pentru care sunt recrutați.
Cele mai importante competențe menționate de angajatori sunt profesionalismul, munca în echipă, comunicarea și gândirea critică. Aproximativ jumătate dintre angajatori spun că noii absolvenți sunt suficient de bine pregătiți în comunicare, gândire critică și profesionalism. Circa 75 la sută îi consideră competenți în ceea ce privește munca în echipă.
Există și un element important care lipsește din discuția despre „pregătirea pentru muncă”: responsabilitatea angajatorilor. Companiile au angajat în mod tradițional tineri absolvenți acceptând faptul că au nevoie de experiență și formare. În ultimii ani însă, timpul alocat pregătirii angajaților aflați la început de carieră a scăzut, iar programele de dezvoltare s-au orientat mai mult către angajații cu experiență.
În aceste condiții, universitățile sunt presate să pregătească studenții pentru o piață a muncii în care multe dintre competențele cerute se schimbă rapid. Jason Desentz, Chief Human Resources Officer la Toshiba, consideră că pregătirea pentru muncă este o responsabilitate împărțită între școli și companii: tinerii trebuie să înțeleagă cum funcționează mediul profesional, dar și să învețe să folosească AI pentru a îmbunătăți procesele de lucru.
Dificultatea este că universitățile trebuie să pregătească tineri pentru locuri de muncă ale căror cerințe se pot schimba chiar în timpul studiilor. Lynn Pasquerella, președinta American Association of Colleges and Universities, spune că miza nu este doar pregătirea pentru primul loc de muncă, ci dezvoltarea unor cunoștințe, competențe și capacități de judecată care să le permită absolvenților să se adapteze pe parcursul întregii cariere.
Așadar, workplace readiness nu înseamnă un set fix de competențe. Un absolvent poate cunoaște foarte bine instrumentele tehnice, dar să aibă nevoie să învețe cum să comunice cu un manager, cum să primească feedback, cum să lucreze într-o echipă sau cum să gestioneze o situație pe care nu a întâlnit-o la facultate.
Iar aceste lucruri nu se învață întotdeauna în sala de curs. Prima experiență profesională rămâne, pentru mulți tineri, momentul în care descoperă regulile nescrise ale muncii – uneori prin greșeli aparent banale, dar pe care nu aveau cum să le anticipeze înainte de a ajunge într-un birou.