Oana Moraru, fondatoarea școlii Helikon, din Călărași, este de părere că dascălii și părinții ar trebui să regândească felul în care privesc procesul de învățământ, pentru binele copiilor.
În opinia sa, clasele de „excelență”, spre care sunt „împinși” mulți elevi din România, sunt un reflex provincial, tipic culturilor care au acumulat mari complexe de inferioritate, iar în multe cazuri, acumularea de cunoștințe utile pe termen lung este sacrificată de dragul rezultatelor imediate.
Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele
„Știți clasele acelea P-IV de <mare ambiție>, de la școlile cu „doamne” care <fac performanță>, mănâncă gazete matematice și culegeri pe pâine sau dau dictări de la clasa Pregătitoare? Clasele acelea unde părinții își înghesuie cu disperare cei 35-40 de copii <norocoși> și unde, uneori, se cotizează <gros de tot> la Crăciun, 8 Martie, ziua de naștere, final de an etc? Clasele acelea unde dacă vreun părinte mai treaz se apucă în ședințe să deschidă gura, i se taie scurt cu <știi de ce l-ai adus aici; pleacă, dacă nu faci față!>? Clasele acestea sunt un fenomen în România, în toate orașele. Erau și pe vremea mea, deși comuniștii mai distribuiau, ca să nu se vadă grosolănia alegerii pe sub masă a copiilor, și elevi <fără intervenții>. Aveau ei, așa, o jenă…”, scrie Oana Moraru (foto) pe Facebook.
Foto: Oana Moraru / Facebook
La atelierele de evaluare organizate de Helikon s-au prezentat peste 100 de copii din astfel de clase. „Un eșantion suficient pentru mine să îndrăznesc să observ: Școala pe repede înainte face copiii să pară isteți cum poate o haină cu sclipici să ascundă un maieu peticit: rezolvă mult și în viteză, dar fără gândire critică. Dacă îi iei logic, la bani mărunți, cum s-ar zice, pe matematică, de exemplu, au o mulțime de concepte lăsate absolut în aer: nu înțeleg semnul <egal>, nici descompunerea numerelor, nici de ce <se împrumută> la adunări sau scăderi. Învață înmulțiri și împărțiri strict din memorie, fără aplicare logică. Găsesc termenul necunoscut al adunărilor sau al scăderilor după ce își dresează reacțiile prin recunoașterea tipului de exercițiu. Așa și la probleme, mai mult pe recunoașterea tipologiei decât pe analiza relațiilor logice.
La Română, la fel. Citit mult și bine, dar nu conștient. Exprimare schematică.
Emoțional, și mai rău: complexe de superioritate și inferioritate, teamă de eșec, lipsă de spontaneitate sau asumare de riscuri, teamă de autoritate și neliniștea descoperirii propriei și imaginarei imposturi”.
Vestea bună, spune Oana Moraru, este că nu toți copiii sunt așa, și că există și elevi performanți, tonici și capabili și de învățare accelerată, și în adâncime. Vestea proastă este că aceștia sunt cam trei la sută din total. „Restul – spoială, de dragul imaginii de portofoliu al familiei sau al profesorului. Copii buni, spectaculoși, dar pe un drum care îi sortește la acumularea unor <goluri> ireparabile, de judecată și concept”.
Mesajul Oanei Moraru pentru dascăli:
Dragilor învățătoare,
Stați pe loc. Construiți baza temeinic. Creați sentimente de triumf pe „materie” bine sedimentată. Explorați practic și în adâncime.
Acordați-le timp, până la 10-11 ani, pentru desen, joc de rol, povestiri orale, cunoașterea lumii vii, a unor modele umane (eroi, inventatori, exploratori etc.). Construiți, modelați, priviți adevărurile din toate unghiurile lor, inventați istorii contrafactuale, dezbateți, explorați. Lucrați mai puțin pe hârtie și mai mult pe construirea atenției, a ascultării, a spiritului de observație, pe dezvoltarea limbajului, a relațiilor între copii, pe educarea nonreactivității în corp și în decizie.
Mesajul pentru părinți:
Dragi părinți,
Nu vă făliți cu punctajele de la Comper sau numărul de gazete matematice din ghiozdan. Nu acolo e cunoașterea, în iluzia unei concurențe academice premature.
Cunoașterea e în felul în care copilului tău îi sclipesc ochii când îi vorbești de minunile lumii, în bogăția conexiunilor pe care le face și le exprimă coerent în limbaj, în „mușchiul” atenției, în capacitatea de a-și amâna gratificări imediate, în reziliență, cooperare, flexibilitate și adaptabilitate. Toate aceste calități sunt sacrificate în clasele de „excelență”, de dragul mersului rapid înainte. Un reflex provincial, tipic culturilor care au acumulat mari complexe de inferioritate.
„Iluzia claselor <bune> în România alimentează perpetuarea unui sistem corupt și ignorarea cu bună știință a nevoilor psihologice, fizice și biologice în dezvoltarea copilului. Creăm repere false și ne strivim aiurea copiii. Pentru ce? Pentru orgoliul unor adulți imaturi, ignoranți și dornici să își compenseze lipsurile prin copii”, este concluzia Oanei Moraru.
DESPRE ȘCOALA HELIKON
Înființată în 2007, este acreditată de Ministerul Educației și cuprinde grădiniță (Grupa Mini: 1,6-3 ani; Grupa Mică: 3-4 ani, Grupa Mare: 4-5 ani), ciclu primar (Clasa Pregătitoare – IV), ciclu gimnazial (V-VIII) și liceu (matematică-informatică intensiv engleză/ filologie). Școala funcționează după curricula națională, pe care a adaptat-o predării interactive, interdisciplinare, prin cercetare și descoperire. Modelul național standard a fost completat cu programe internaționale, sisteme de evaluare alternative și metode ale gândirii vizibile, promovate de teoreticieni ai învățării în cele mai apreciate școli din lume.
Școala și-a selectat cadrele didactice și a format o echipă cu cei mai buni profesori și pedagogi din Călărași, la care a adăugat tineri voluntari sau profesori din Marea Britanie, pentru activități opționale sau extracurriculare. Programul este bogat în evenimente sociale, implicări comunitare, proiecte antreprenoriale pentru elevi și parteneriate europene pentru corpul profesoral. Programul școlii este bilingv. Limba engleză este mediu de învățare atât la grădiniță, cât și la vârstele mari. A doua limbă este franceza. Copiii au asigurate micul dejun, prânzul și două gustări, și își fac temele la școală, sub supravegherea profesorilor de specialitate.