De aproape două săptămâni, mi-am schimbat parțial jobul – fac call center. Jos pălăria pentru toți cei care fac asta zi de zi, cu răbdare şi bun simț.
Adina Teleucă
Employer Branding Coordinator @ Kaufland Romania
Sunt parte dintr-un proiect foarte fain, dar prin care m-am izbit frontal de o realitate pe care o ştiu, da, însă am cam ignorat-o. La Kaufland România am deschis o linie telefonică, în parteneriat cu Glovo, pentru livrarea gratuită de produse la domiciliu, dedicată persoanelor vulnerabile (pensionare, cu dizabilități sau care, din diverse motive, nu se pot deplasa pentru cumpărături).
Am avut apeluri de la mulți bătrâni, unii plini de simțul umorului, cărora nu le-a mai rămas decât să facă haz de necaz, alții prea amărâți şi apăsați de grija banilor şi a totalului de plată ca să se mai gândească la altceva. Cei mai mulți sunt calzi şi simpatici, recunoscători pentru că vrei să îi ajuți, şi pentru care simți că o vorbă bună face la fel de mult ca serviciul în sine.
Credem că te-ar interesa și: Cum am devenit “neangajabilă”
Unii sună doar aşa, „să se intereseze”, şi ajung să îți spună toate grijile. Mulți bătrâni, 80+, cu soțul sau soția imobilizați la pat, care nu au pe nimeni şi sunt la mila vecinilor. Răsuflă greu şi vorbesc rar. Am deprins să vorbesc şi eu mai tare (cred că mă aud vecinii aproape țipând „făină cu trei zerouri sau tip 650, de care doriți?”). Au atât de multă recunoştință pentru că vrei să-i ajuți, încât mă întreb dacă nu cumva suntem chiar prea puțini cei care ne amintim că avem bătrâni printre noi şi facem ceva, orice, oricât de mic, pentru ei.
Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele
Au fost cazuri care m-au impresionat atât de mult, încât am făcut schimb de date personale, cu promisiunea să păstrăm legătura şi dincolo de proiectul ăsta. Oameni pe care aş vrea să-i ajut în continuare. Multe apeluri au fost de la copiii acestor bătrâni, copiii adulți, plecați în străinătate, stresați şi îngrijorați pentru părinții rămaşi singuri în țară, unii blocați în case, prea bolnavi sau prea şubrezi ca să mai poată coborî două etaje, să mai care plasa de cumpărături. Copii trişti pentru că nu au un orizont de timp pentru când îşi vor putea revedea părinții, dar pentru care şi-ar dori să ştie sigur că anul ăsta vor avea tot ce le trebuie de mâncare de sărbători.
Dincolo de oboseală, frustrări, sentimentele de neputință, rămâne totuşi mulțumirea că pot să ajut. Sentimentul de utilitate. Nu-i puțin lucru, în perioada asta. Da, e loc de mai bine, mai mult, dar ca să ajungi la mai bine şi la mai mult trebuie să începi de undeva. E sănătos să vezi că în spatele brandurilor sunt oameni care îşi pun la treabă priceperea, atât cât pot şi de multe ori fără să li se ceară asta, ca să ajute.
*pentru toți cei implicați în acest proiect #ajut #ImplicareaFaceDiferenta