Din ce știu, Echoz a fost prima platformă de job-uri din România care a insistat ca angajatorii din IT să includă în anunțurile de angajare poze din birourile lor. Între timp, angajatorii au înțeles că aceste poze fac cât 1.000 de cuvinte spuse despre mediul de lucru, cultură, echipamente etc. și au început să profite de acest lucru, făcând ca pozele din birou să devină o prezență standard într-un anunț de angajare.
Nicolae Andronic
Fondator @ Echoz.ro
M-am uitat, zilele acestea, pe câteva zeci de poze din birouri de companii de IT, și mi-a atras atenția un trend, dezvoltat puternic în ultimii ani: biroul open-space. Aparent, majoritatea angajatorilor consideră că open-space-ul reprezintă viitorul, un birou modern în care creativitatea și spiritul de echipă zboară libere și se contopesc spre binele companiei. Iar birourile mici sau individuale, cu uși, sunt de domeniul trecutului.
Am cercetat un pic subiectul și am ajuns la concluzia că acest tip de birou, open-space-ul, nu doar că nu ajută angajații și, implicit, companiile din IT, ci dăunează destul de grav acestora. Să analizăm un pic lucrurile. Pornim de la ideea că majoritatea ramurilor din IT sunt, dacă nu creative, așa cum este programarea, de exemplu, măcar mari consumatoare de energie mentală.
Prin natura sa, IT-ul atrage în mare parte persoane introvertite. Explicația e simplă: introvertiții au capacitatea de a se concentra mai mult și astfel pot găsi mai ușor soluții la probleme complexe. Lucru vital în programare, de exemplu. Deci IT-ul li se potrivește ca o mănușă și aceștia se îndreaptă în mod natural spre acest domeniu.
Care sunt unele dintre caracteristicile introvertiților? Introvertiții își iau energia din petrecerea de timp în singurătate, iar perioadele lungi petrecute în compania altor oameni îi obosesc. De asemenea, sunt caracterizați de faptul că preferă să evite discuțiile de tip small-talk, legate de vreme de exemplu, și preferă discuțiile complexe, de adâncime. Acest lucru înseamnă și că sunt înclinați să aibă discuții mai lungi cu o singură persoană, decât discuții scurte, într-un grup mai mare de persoane. O altă caracteristică a introvertiților e că nu iau decizii pripite și acordă mult timp analizei, înainte de o decizie. Analiză ce are nevoie de de liniște și singurătate, pentru a avea rezultate maxime.
Acum, analizați caracteristicile de mai sus și gândiți-vă cum percepe un introvertit un birou de tip open-space. Aiurea, nu?
Cât de mult afectează un mediu de lucru nepotrivit un programator introvertit? “Coding war games” este numele unui studiu realizat de Tom DeMarco și Timothy Lister, care a implicat 600 de programatori software de la 92 de companii. Fiecare programator a primit un task de dezvoltare software, la care a trebuit să lucreze în biroul său, în timpul programului de lucru, deci în condiții identice cu munca de zi cu zi.
Dacă e destul de clar că programarea și multe job-uri legate de IT sunt pentru introvertiți, de ce unele companii decid totuși să creeze birouri pentru extrovertiți? Bănuiala mea este că există un cumul de decizii, care, luate individual, au cele mai bune intenții, dar care în final duc la această decizie, zic eu – greșită, de a folosi birouri de tip open-space.
Rezultatele au fost categorisite în funcție de numărul de bug-uri rezultate. Ele au fost destul de ciudate, dar revelatoare. Atribute ca salariul, senioritate (anii de experiență) și timpul petrecut pentru realizarea task-ului nu au contat mai deloc. De asemenea, indiferent de senioritate, programatorii care lucrau la aceeași companie au avut rezultate extrem de asemănătoare, chiar dacă nu au lucrat împreună la acel task.
În schimb, ce a contat cel mai mult a fost intimitatea de care au avut parte programatorii, spațiul personal și lipsa întreruperilor. 62 la sută dintre cei cu rezultatele cele mai bune au declarat că spațiul de lucru a fost suficient de privat, comparativ cu doar 19 la sută dintre cei cu rezultatele cele mai proaste. De asemenea, 76 la sută dintre cei mai slabi programatori au declarat că au fost adesea întrerupți fără un motiv real, comparativ cu doar 38 la sută dintre programatorii cei mai buni ce au declarat același lucru.
Și atunci, dacă este destul de clar că programarea și multe job-uri legate de IT sunt pentru introvertiți, de ce unele companii decid totuși să creeze birouri pentru extrovertiți? Bănuiala mea personală este că există un cumul de decizii, care, luate individual, au cele mai bune intenții, dar care în final duc la această decizie, zic eu – greșită, de a folosi birouri de tip open-space.
Evident, open-space-ul are câteva avantaje: creșterea nivelului de conversații, colaborare rapidă, creșterea vitezei informațiilor și o colaborare mai strânsă între angajați. Și un fel de team-building permanent, prin crearea unei sentiment de apartenență la comunitate.
Una dintre explicații este că factorii de decizie din companii nu au același tip de personalitate ca majoritatea angajaților. Majoritatea liderilor din companii, în special cei ce au fondat companiile, sunt extrovertiți. Iar un CEO extrovertit, ce creează și lucrează mult mai ușor în prezența altor oameni și își ia energia din prezența lor, va presupune, fără prea multă nevoie de analiză, că toată lumea funcționează la fel.
Decizia de a avea un birou open-space are și o importantă explicație economică. Acest tip de birou este mai ieftin și permite un număr mult mai mare de angajați pe aceeași suprafață. Evident, open-space-ul are câteva avantaje: creșterea nivelului de conversații, colaborare rapidă, creșterea vitezei informațiilor și o colaborare mai strânsă între angajați. Și un fel de team-building permanent, prin crearea unei sentiment de apartenență la comunitate.
Doar că acest tip de birou își pierde rapid avantajele dacă este folosit de angajații nepotriviți, care în mod natural doresc un alt tip de spațiu. Programatorii au nevoie de zone liniștite și private, unde să poată face munca ce le cere cea mai mare concentrare. Zgomotul, agitația și întreruperea constantă dintr-un open space, fie el și redus ca număr de oameni, duce la o productivitate scăzută pentru cei din el. Ce programator nu are căști (de multe ori cu noise-cancelling) la care ascultă muzică și pe care, de multe ori, le folosește, chiar și fără muzică, doar pentru a evita de a fi întrerupt de colegi?
Evident, nu toți programatorii sunt introvertiți. Așa cum nici toți introvertiții nu sunt 100 la sută introvertiți și nici nu au caracteristici de introvertiți 100 la sută din timp. Așa că o decizie bună este una de a avea un birou hibrid și adaptiv.
Ce-i drept, unele companii ce acordă mai multă atenție înțelegerii nevoilor angajaților s-au adaptat la dorințele lor. Și beneficiază din plin de acest lucru. Decizia de a trece de la un birou open-space la un birou hibrid este cel mai bine reprezentată de Backbone Entertaiment, o companie de jocuri video din California. Inițial, folosea un spațiu mare, deschis și aerisit, fără pereți și doar cu mese, unde fiecare se putea vedea cu fiecare dacă ridica privirea. După niște studii interne, conducerea companiei a ajuns la concluzia că angajații, în marea lor parte introvertiți, nu erau fericiți în acel mediu de lucru. Așa că au luat decizia de trece la spațiile individuale de lucru (cubicles – la americani). Deși se așteptau ca în mediul acela deschis, un open-space să crească creativitatea, se pare că angajații au preferat un spațiu intim și liniștit, unde să-și poată scoate la iveală întregul potențial creativ.
În calitatea de angajator de IT-iști, una din responsabilitățile tale principale este să-i menții fericiți. Așa că întreabă-ți angajații care sunt lucrurile care-i deranjează zi de zi în mediul de lucru și ce poți face pentru a îmbunătăți lucrurile.
Evident, nu toți programatorii sunt introvertiți. Așa cum nici toți introvertiții nu sunt 100 la sută introvertiți și nici nu au caracteristici de introvertiți 100 la sută din timp. Așa că o decizie bună este una de a avea un birou hibrid și adaptiv. Prin hibrid, mă refer la birouri mici sau individuale, cu uși ce se pot închide. Dar și zone de open-space. În funcție de stare, angajații s-ar putea muta în oricare din aceste spații, cu condiția ca echipamentele de lucru să le permită acest lucru.
Iar adaptiv, mă refer la posibilitatea ca spațiul să poată fi transformat rapid în funcție de nevoi. De exemplu, birourile individuale pot fi dotate cu uși mari sau glisante, care în funcție de nevoile companiei sau angajaților să poată fi integrate în câteva secunde în open-space. Sau, de ce nu, soluții mai fanteziste, mecanisme ce creează ad-hoc zone de lucru individual sau săli de ședință.
Cum aplic asta? În calitatea de angajator de IT-iști, una din responsabilitățile tale principale este să-i menții fericiți. Așa că întreabă-ți angajații care sunt lucrurile care-i deranjează zi de zi în mediul de lucru și ce poți face pentru a îmbunătăți lucrurile. Apoi, în funcție de răspunsurile lor, vezi ce soluții ai.
Dacă îți permiți, ai putea schimba întregul birou pentru a trece de la un open-space mare, la un birou hibrid, cu multe zone de lucru individual. Dacă nu, încearcă măcar să le oferi un pic de intimitate, prin niște panouri despărțitoare între birouri. Sau, de ce nu, încearcă să analizezi posibilitatea de “work from home” pentru angajații tăi.
