Cel mai potrivit moment pentru un alt dialog la birou

Întotdeauna am crezut că infrastructura va rezolva problema timpului petrecut (se poate citi și pierdut) pe drumul către și dinspre birou. Eram convins că vreo două autostrăzi și câteva “centuri” vor rezolva această situație. Absența de la birou era exclusă – de fapt, nu reprezenta deloc o alternativă.

Ștefan Vâju

Fondator & CEO @ INTEGRIO Kids

Niciodată nu mi-a trecut prin minte că o pandemie poate rezolva sau cel puțin poate repoziționa angajatul față de prezența la birou. Și mă îndoiesc că cineva a anticipat o astfel de soluție – poate de aceea poate fi încadrată la categoria Black Swan a domnului Nassim Taleb.

Aș putea merge mai departe, considerând un eșec total efortul arhitecților/ designerilor de a crea spații generoase și atractive pentru angajați, spații care astăzi nu mai sunt deloc eficiente din perspectiva atracției și mai ales al retenției. De ce se întâmplă asta? Undeva trebuie să fie o lipsă de aliniere între așteptări și roluri.

Am călătorit puțin în trecut, pentru a descoperi când și de ce a apărut acest spațiu numit birou. The modern office a apărut pe la 1856, când unul dintre reprezentanții guvernului britanic de la acea vreme spunea: “for the intellectual work, separate rooms are necessary so that a person who works with his head may not be interrupted; but for the more mechanical work, the working in concert of a number of clerks in the same room under proper superintendence, is the proper mode of meeting it” (am păstrat textul original pentru a nu-l altera printr-o traducere subiectivă, mai ales când vine vorba de intelectuali sau supraveghetor – ca să nu zic de proper mode of meeting).

Evoluția biroului ca spațiu de lucru a trecut prin mai multe etape, începând cu designul lui Frank Lloyd Wright pentru Larkin Administration Building, în 1906 (la noi, în 1907, începea Răscoala Țărănească). În Europa anilor ‘60, se considera că biroul modern reprezenta o mișcare social-democrată destinată sănătății și bunăstării angajaților, generată de consiliile reprezentative ale acestora în țări ca Olanda, Germania sau țările scandinave.

Ulterior, în anii ‘90, apare conceptul de “office hotel”, iar anii 2000 elimină majoritatea barierelor legate de conceptul inițial. În 2021, suntem în fața unei dileme pentru care nimeni nu are soluție și, totuși, fiecare angajator dorește să-și aducă oamenii la birou. De ce? Ce găsesc oamenii la birou? Care este rolul acestui spațiu în contextul unui program de patru zile de muncă cu orar flexibil și cu degustări de vin sau bere?

Riscăm să transfomăm biroul într-un spațiu de amuzament și distracție, care va fi confundat cu o promenadă la mall sau în parc. Iar atunci când acel superintendent (adică șeful) va îndrăzni să te provoace la un dialog despre respectarea deadline-urilor, s-ar putea să-i pară rău. Asta dacă va avea curajul să o facă.

Personal, cred că este cel mai potrivit moment pentru multe companii să-și consolideze nucleul intern. Nu invoc ideea eliminării celor care aleg să stea acasă sau renumerarea diferită a celor care vin la birou. Dar multe companii au ocazia să-și transforme spațiul de muncă într-o reală fabrică de talente, care intenționat va genera acel avantaj competitiv pe piață.

Am recrutat și colaborat cu mulți oameni valoroși, conștiincioși și, mai ales, autodidacți, care nu aveau nevoie de control (pentru mulți, prezența la birou înseamnă control), ci doar de ghidare și confirmare. Pentru astfel de colegi, asigurarea unui mediu de muncă care să încurajeze la dialog critic și creativ poate face diferența pe mai multe niveluri.

Ironia face ca tocmai acești colegi să fie primii care ridică mâna când vine vorba de prezența la birou. Cum ar trebui să arate noul spațiu? Este suficient să articulezi mesajul strategic al companiei sau valorile acesteia cu un set de lucrări de artă (picture, video, fotografie, sculptură sau artă digitală) care invită orice privitor la o experiență mai mult decât estetică. Este un demers literat vizual care nu doar provoacă imaginația sau generează dialog de calitate, dar tezaurizează diferit valorile și mesajele companiei.

O altă perspectivă sensibilă, care va fi sesizată în timp, este legată de diferențierea dintre bogăție și avuție (revenue versus wealth). Sunt multe avantaje care rezidă din astfel de proiecte educaționale, inclusiv de natură fiscală. În plus, echipa care poate cataliza un astfel de proiect este restrânsă: factorul de decizie (CEO/ GM/ owner), HR-ul și un consultant extern (galerist, curator).

Bineînțeles că este necesar un efort mai complex, în contextul actual, însă demersul evocat mai sus poate fi privit ca un microelement esențial în păstrarea și perpetuarea nealterată a viziunii și misiunii imaginate, atunci când s-a pornit la drum.

Articolul anterior

Marile companii vor să-și convingă angajații să revină la birou prin oferirea de mese gratuite

Articolul următor

Companii de top oferă peste 700 de joburi pentru tineri, la nivel național, la Târgul Virtual Hipo.ro pentru Absolvenți

Articole din aceeași categorie
Citește

Despre Coaching

Când sunt întrebată care este meseria mea, întotdeauna mi-e greu să răspund. Pe de o parte, vorbim de…
Total
1
Share