Comisia Europeană schimbă regulile pentru platformele de tip Uber. Ce înseamnă asta pentru lucrătorii din România

Comisia Europeană (CE) pregătește o nouă Directivă, care va reglementa activitatea platformelor online care lucrează cu liber-profesioniști.

Crina Onuț

Manager, Departamentul Impozit pe Venit și Contribuții Sociale​ @ EY România

Corina Mîndoiu

Partener Asociat, Departamentul Impozit pe Venit și Contribuții Sociale​ @ EY România

Creșterea de aproximativ 500 la sută, din ultimii cinci ani, a veniturilor din aplicațiile online de ride-sharing și livrare la domiciliu existente în Uniunea Europeană, până la 28 miliarde de euro în 2021, dar și faptul că 90 la sută dintre platformele digitale active în această regiune clasifică cele 28 de milioane de persoane care lucrează prin intermediul lor ca liber-profesioniști, au determinat CE să emită o propunere de Directivă, care să lămurească statutul acestor lucrători.

În urma analizei relației lor reale cu platformele de lucru, e posibil ca anumite persoane să fie recalificate în angajați. În felul acesta, statele membre vor beneficia de venituri bugetare mai mari, prin colectarea impozitelor și contribuțiilor sociale. Ce efecte ar putea avea implementarea Directivei asupra unui astfel de model de business, în România?

Ca întotdeauna, cifrele vorbesc. În studiul realizat de CE, pentru a vedea dacă există justificare pentru proiectul de Directivă, se arată că veniturile din activitatea platformelor existente în statele membre UE au crescut spectaculos în ultimii cinci ani. O estimare conservatoare avansează o creștere de la trei miliarde de euro, în 2016, la 14 miliarde, în 2020. Trei sferturi din aceste venituri provin din platformele de transport și livrare. Mai mult, având în vedere prelungirea pandemiei, viitorul pare că va aduce în continuare creșteri ale acestor valori.

În același timp, după cum observa Comisia, platformele online nu au angajați, ci lucrează cu liber-profesioniști, PFA sau micro-întreprinderi, cum apar și în legislația noastră. 55 la sută dintre cele 28 de milioane de persoane care lucrează prin platformele obțin un venit mai mic decât salariul minim net orar din țara în care lucrează și petrec în medie opt ore/ săptămână îndeplinind sarcini neplătite (căutând și așteptând sarcini). Ca urmare a clasificării greșite a statutului lor de muncă, este posibil ca unele persoane care lucrează prin platforme să nu fie acoperite de drepturile și protecția acquis-ului UE și național în materie de muncă.

Pentru statele membre ale UE, clasificarea greșită a persoanelor care lucrează prin intermediul platformelor, implicit a veniturilor obținute de acestea, înseamnă de fapt mai puțini bani care ajung în bugetele publice. Persoanele care desfășoară activități independente tind să plătească taxe mai mici și rareori să plătească în sistemele de securitate socială. Lipsa siguranței juridice în ceea ce privește statutul de angajare împiedică statele membre să respecte normele de muncă, de securitate socială și fiscale.

Astfel de provocări sunt resimțite mai ales în țările cu ponderi mai mari de oameni care lucrează prin intermediul platformelor (Germania, Franța, Italia, Spania, Țările de Jos, Polonia și România), care sunt, până în prezent, și cele mai active în ceea ce privește acțiunile politice relevante (alături de Austria, Belgia, Danemarca, Grecia, Irlanda, Luxemburg și Portugalia).

Încercările viitoare ale statelor membre de a aborda provocările muncii pe platforme online sunt limitate, printre altele, de dificultatea de a obține informații despre locul în care se desfășoară activitatea pe platformă și de către cine, mai ales dacă platformele au sediul într-o țară și funcționează prin intermediul unor persoane cu sediul în altă parte.

În plus, Directiva propune ca persoanele care lucrează prin platformele digitale de ocupare a forței de muncă să aibă un statut de angajare determinat corect, în funcție de relația lor reală cu platforma de lucru, și să beneficieze de drepturile de muncă și securitate socială cuvenite. Drept urmare, platformele digitale care în prezent exercită un anumit control asupra lucrătorilor ar putea fi nevoite să-și ajusteze termenii și condițiile, în așa fel încât lucrătorii să aibă parte de autonomie deplină, presupusă de activitatea independentă, adică să-și dezvolte propria clientelă sau să-și stabilească tarifele. În România, doar în ultimele luni am asistat la intrarea pe piață a platformelor online de retail a unor jucători noi.

Ce va însemna pentru România și pentru colaboratorii platformelor online de la noi intrarea în vigoare a Directivei? Cum va corela legiuitorul român actualele prevederi despre relația de independență (i.e., criterii de independență, principiul substanței care prevalează asupra formei) cu prevederile Directivei, în ce măsură vor putea autoritățile fiscale să reclasifice relațiile de business cu platformele de lucru, cât de pregătite vor fi platformele de lucru să-și asume riscuri de business cu privire la o potențială reclasificare a relației într-o relație de angajare?

Evident, în baza acestui proiect de Directivă, este încă prematur să avem răspunsuri la aceste întrebări. Ne așteptăm însă ca autoritățile fiscale, în condițiile accentului pus pe întărirea colectării și pe nevoia de bani la buget, să aibă în vedere extinderea spectrului de controale fiscale către persoane fizice (de ex., persoanele fizice care câștigă bani din social media) care obțin venituri din aplicațiile online de ride-sharing și livrare la domiciliu, dar și către platformele online cu care persoanele colaborează.

În concluzie, recomandăm platformelor online care desfășoară activități în România să urmărească îndeaproape cadrul legal actual (și Directiva transpusă, când va fi cazul) pentru condițiile de independență în cazul modelului lor de business (PFA, micro-întreprinderi) și să facă o analiză a îndeplinirii acestora. O astfel de analiză realizată în mod proactiv poate reduce riscurile fiscale de reîncadrare în activități dependente în cazul unui control fiscal.

DESPRE EY

Este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 312.250 de angajați în peste 700 de birouri în 150 de țări. Prezentă în România din 1992, are birouri în București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași și Chișinău și este liderul de pe piața serviciilor profesionale. Cei peste 800 de angajați din România și Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistență fiscală, juridică, strategie și tranzacții, consultanță, către companii multinaționale și locale.

Articolul anterior

Cercetător al UBB, autor principal al unui studiu ce poate revoluționa medicina împotriva cancerului

Articolul următor

Emerson modernizează, cu soluţii de automatizare de ultimă generație, laboratorul de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Articole din aceeași categorie
Citește

Cotcodac Corporation

Încă din fragedă copilărie, am iubit foarte mult animalele. Spre ghinionul meu, nu am avut bunici la țară,…
Total
0
Share