Dacă ai putea să te întorci în timp, într-un moment în care ai avut de luat o decizie importantă, ce ți-ai spune? Cu mintea de acum, care ar fi cele mai prețioase sfaturi pe care le-ai da versiunii tale mai tinere?
Corina Neagu este consultant în domeniul Resurselor Umane, cu peste două decenii de experiență în companii importante, în diverse roluri din zona ca recrutare, compensații și beneficii, dezvoltare organizațională, legislația muncii, training, brand de angajator. De mai bine de zece ani, este mentor HR, vorbitor și autor pentru evenimente HR, site-uri web sau publicații, cu sute de articole publicate pe site-uri dedicate, pe LinkedIn sau pe blogul personal. Mama a două fiice, este fondator al companiei DARE (Development Advice & Resources), companie de consultanță ce pune accentul pe susținerea organizațiilor în realizarea potențialului propriilor angajați.
Dragă eu,
Ce mai faci? Sper că te descurci bine. Știu că viața a fost grea, dar ai făcut o treabă bună ca să ajungi unde ești. Mulțumesc că nu ai renunțat.
Viața nu este o linie dreaptă, merge în sus și în jos. Dacă uneori ești fericită sau uneori tristă, să fii bucuroasă, pentru că aceasta este viața.
Provocările prin care ai trecut și cele cu care te vei confrunta în viitor te pot distruge. Te fac să te gândești la valoarea ta, la slăbiciunile și la eșecurile tale.
Ai observat cât de mult te-ai schimbat? Cât de multe ai învățat? Câte lucruri și să faci? Ia uită-te în urmă…. ce vezi?
Credem că te-ar interesa și: Spune-mi ce ai făcut de COVID-19, ca să-ți spun ce fel de angajator ești
Vei iubi în continuare poveștile! Am stat de multe ori să mă gândesc cum ar fi fost copilăria ta în aceste vremuri, cu atâtea gadgeturi, tentații, tehnologie, acces la informații. Și, deși nu duc lipsă de imaginație, nu aș da copilăria aceea pentru nimic în lume.
Când mă gândesc la copilărie, mă gândesc la bunici. La sarmalele în foi de viță și cozonacul bunicii, inegalabile până în ziua de azi, la lopățica de prins muște cu care mă alerga prin casă, la plecatul de acasă de dimineață și mers pe coclauri până seara prin Copou, Grădina Botanică, prin dulcele târg al Ieșilor, orașul copilăriei mele, la poveștile bunicului la ceas de seară, la prietenii cu care jucam cărți, rumy, cu care ieșeam la o savarină sau un profiterol…
Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele
Copilăria ta a fost plină de călătorii prin țară, în tabere, la prieteni, la bunici. Am o veste bună: te vei bucura la fel de mult să călătorești prin lume și te vei considera un cetățean al universului.
Ce ți-aș spune cu mintea de acum? E atât de greu să mă întorc în timp și să mă văd cu ochii, gândirea, inima de atunci…
Ți-aș spune să ai răbdare cu părinții tăi. În primul rând cu părinții, pe urmă cu bunicii, cu profesorii, cu prietenii. Nu ai stat deloc bine la capitolul răbdare și mereu ți-a plăcut să o iei înaintea vremurilor. Acum însă, adult fiind, consider că răbdarea este o virtute și că, în anumite momente, te-ar fi ajutat, poate te-ar fi scăpat din anumite situații neplăcute. Dar, pe de altă parte, nu ai fi fost cine ești acum dacă ai fi mers încet, ca melcul, și nu ți-ai fi dorit mereu mai multe, mai repede.
Mi-a lipsit răsfățul și mi-aș îmbrățișa mai des părinții, le-aș spune mult mai des că-i iubesc. I-aș spune mamei, care e de mult printre îngeri, că bătaia nu e ruptă din rai și că sufletul se pustiește la fiecare atingere. Aș mângâia-o mai des când e supărată. Aș petrece mai mult timp în brațele ei. I-aș spune tatălui meu că-mi e dor să stea mai mult cu noi. Și bunicilor cât de mult îmi place să ne citească povești. Și bunicii mele dragi să mă învețe să fac cozonac și sarmale, căci nimeni nu le face cum le făcea ea.
Ți-aș spune că e foarte bine să fii bun. Și să faci bine, căci omenirea are nevoie de oameni buni. Și să nu încetezi niciodată să crezi în tine, în valorile tale și să continui pe drumul început, că va fi bine.
Vei avea momente în care vei fi mințită. Să nu te consideri vinovată. Oamenii ne intră toți în viață ca să ne învețe o lecție, iar fiecare este extrem de prețioasă.
Ți-aș spune să te apuci mai devreme de citit – vei descoperi cu adevărat literatura în liceu, după ce vei citi romane polițiste, cărți de medicină legală sau criminalistică… Odată ce o vei descoperi, cititul va deveni parte din tine. La fel și scrisul. Păstrează toate bilețelele și foile scrise în școală. Cine știe, poate într-o zi se vor transforma într-o carte de mare succes.
Acordă mai multă atenție mai multor oameni și mai multor situații. Nu trece cu ușurință peste ele. Ascultă mai mult, vorbește mai puțin. Învață să te placi mai mult, fii perfecționistă, dar nu exagera, mai lasă de la tine, uneori…
Draga mea Corina, continuă să crezi în tine, în visele tale, în cine ești și ceea ce-ți dorești. Continuă să visezi, devino independentă mai repede, că va fi bine, pune, draga mea, bani deoparte, că o să-mi mulțumești mai târziu… Urmează-ți instinctul, că el te va duce mereu pe drumul cel bun, doar ți-a dovedit-o de atâtea ori până acum… Ți se va cere să minți, să furi, să renunți la principiile tale – nu face asta, doar vrei să dormi liniștită, și, în plus, pe termen lung, vrei să fii tu, cea autentică, puternică, curajoasă. Și fă mai mulți copii, cumpără-ți o casă mai mare, cu curte, că o să vrei grădină și nu o să ai unde să o faci…. Și să știi, draga mea, că oricât de greu ți se va părea, poți mult mai mult și vei trece cu bine peste toate!
Povestea continuă. Eu păstrez copilul în suflet și merg mai departe cu multe lecții învățate. Și asta este cel mai important. Audrey Hepburn avea mare dreptate:
Cred că trebuie să fii puternic atunci când totul pare să meargă prost. Cred că femeile fericite sunt cele mai frumoase femei. Cred că și mâine e o zi și mai cred în miracole.