Cum gestionează stresul liderii eficienţi

24

Ideea acestui articol mi-a venit în urma unei experienţe personale, trăite cu câţiva ani în urmă. O experienţă ce mi-a rămas profund întipărită în minte, la categoria „așa nu”. Am să vă împărtășesc doar pe scurt din experienţa mea.

Monica Ichimescu

Corporate & Executive Coach

Deși constituie un contraexemplu, este o experienţă de viaţă din care am învăţat foarte multe: eram la un moment dat al carierei mele, tocmai acceptasem un job de senior manager. Multe lucruri noi pentru mine: echipă nouă, moduri noi „de a face lucrurile”, șef nou, sarcini noi, multe termene presante – toate noi, multe și stresante. Aș mai adăuga la asta și presiunea faptului că voiam să-mi dovedesc mie și celor din jurul meu că sunt competentă, pe măsura așteptărilor tuturor. Dacă se putea, chiar peste, 🙂 așa că mi se părea nepotrivit să cer ajutor. Trebuia să mă descurc singură cu toate și foarte bine. Rezultatul? Cred că vi-l imaginaţi singuri.

Am ales drept modele de la care să plece relatarea mea pe cel al directorilor executivi, deoarece ei sunt puși, zilnic, în faţa provocărilor multiple, a presiunilor diverse și substanţiale și deoarece modul în care reacţionează ei, în situaţii presante, este recepţionat de către angajaţi și poate fi copiat. Lumina reflectoarelor va cădea, în cadrul incursiunii de astăzi, pe experienţa celor care știu să gestioneze situaţiile dificile și complexe, de zi cu zi, pe care le întâlnim la serviciu. Am discutat cu Massimo Paronitti, director general De’Longhi România, și Bogdan Surdea, Site Manager Sykes România, despre acest subiect și despre modul în care sunt ei afectaţi de stres la locul de muncă, cum privesc ei acest factor și, mai ales, ce strategii de prevenire folosesc.

Ce este stresul?

Pentru început, haideţi să vedem ce este stresul și cum știm că suntem stresaţi. Explicaţia pe care am găsit-o în DEX, la cuvântul „stres”, este:

1. Factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoacă organismului uman o reacţie anormală; ansamblul reacţiilor fiziologice prin care organismul uman răspunde unui agent stresant, încercând să se apere și să-și menţină echilibrul de bază. 2. Efort, încordare, tensiune neuropsihică.

Care sunt semnele stresului? Cum știu că sunt stresat?

I-am întrebat pe interlocutorii mei cum își dau seama că sunt într-o situaţie stresantă. „În cazurile «simple», resimt în special tensiune mentală, oboseală accentuată. Per total, un disconfort mental. Mai greu este când acest discomfort devine un semn sau simptom fizic vizibil, în genul insomniei, durerilor de stomac și așa mai departe. În continuarea acestei idei, practic, o situaţie stresantă este una pe care am lăsat-o eu să mă streseze, prin neadaptarea reacţiei mele. În acele momente, organismul îmi atrage atenţia că trebuie să schimb ceva în modul în care reacţionez la situaţiile de moment din jurul meu”, spune Bogdan Surdea.

Într-adevăr, creierul nostru percepe acestă situaţie, transmite semnale de avertizare organismului, care reacţionează în diferite moduri: se accelerează respiraţia, bătăile inimii, corpul se supraîncălzește și, ca urmare, apare transpiraţia, mușchii se contractă, poate apărea senzaţia de durere de stomac. Un alt semn întâlnit în cazul directorilor este cel al „ușilor trântite”, după cum se menţionează într-un studiu realizat de D. L. Nelson și J. Campbell. (Corporate Warfare: Preventing Combat Stress and Battle Fatigue).

Bogdan Surdea subliniază un aspect important, și anume faptul că modul personal în care te relaţionezi la un anumit eveniment sau sarcină, anticiparea a ceea ce se poate întâmpla, interpretarea personală a situaţiei respective, va genera sau nu stres: „cel mai util mecanism de a controla reacţiile, în diverse situaţii, este acela de a evita cercul vicios al gândirii – să-i zicem – negative, în lipsa unui termen mai bun. Dacă în momentul în care primesc o sarcină și are un deadline, pornesc de la premisa că acesta este nerezonabil, cel mai probabil, ajung să mă îngrijorez, ceea ce sigur nu ajută în a fi eficient și a genera un rezultat util. Iar lipsa de performanţă va duce la o relaţie tensionată cu acţionarii, care așteaptă rezultatul, ceea ce, evident, nu ar putea duce decât la și mai mult stres. Și totul de la o poziţionare neconstructivă în momentul iniţial”.

În opinia lui Massimo Paronitti, „stresul face parte din viaţa tuturor. Cu siguranţă, liderii au mai multe responsabilităţi, iar stresul face parte din <fișa postului>. Eu, însă, prefer să înlocuiesc conceptul de stres cu cel de provocare. În întreaga mea activitate profesională, am abordat în această manieră lucrurile, am considerat că trebuie să dau ceea ce este mai bun din mine, pentru a ieși învingător din toate noile provocări. Acest mod de a privi lucrurile este unul constructiv și îmi este mult mai util”.

Care sunt efectele situaţiilor stresante?

Ca urmare a gestionării ineficiente a evenimentelor ce generează stres, apar erori de judecată. Aceste erori alterează evaluarea corectă a variantelor pe care le avem la dispoziţie, la un moment dat, pentru soluţionarea problemelor, alterează performanţa. Angajaţii se uită la cei din conducerea organizaţiei, observă modul în care ei răspund în situaţiile stresante și învaţă modul în care să răspundă și ei, la rândul lor, achiziţionează modalitatea prin care să reacţioneze și ei, atunci când se găsesc în fața unui astfel de eveniment. (Albert Bandura, teoria învăţării sociale)

Pot preveni stresul? Cum?

Massimo Paronitti: „Pasiunea nu conduce la stres. O vale este întotdeauna la fel, însă depinde de unde privești acestă formă de relief. Dacă stai în același loc, vezi aceeași imagine – însă dacă te muţi într-o altă parte, vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă. Dacă ai compara această vale cu o situaţie stresantă, cu care te confrunţi, poţi să o privești din mai multe unghiuri și astfel să devină mai puţin stresantă. Judecând-o ca pe o provocare extraodinară și cu pasiune, stresul se transformă și dispare. Îmi petrec mult timp în companie, pentru că îmi place foarte mult și pun pasiune în ceea ce fac. Nu mă gândesc că este un job, ci mă simt ca un antreprenor. Mă gândesc des la ce anume să fac să devin mai bun și ca echipa pe care o conduc să fie fericită”.

Directorul general al De’Longhi România consideră că o altă modalitate de a gestiona stresul este conceptul de „a greși”. „Să vă dau un exemplu: acum două zile, un manager a venit la mine și mi-a spus: <trebuie să îţi spun că în câteva zile mă vei concedia, pentru că am făcut azi o greșeală>. Eu i-am răspuns că sunt încântat că a făcut o greșeală. Asta înseamnă că s-a gândit intens la ceea ce a făcut și că data viitoare va face altfel, așa încât a învăţat ceva din această experienţă. Acest manager, despre care vă povestesc, a venit trist și îngândurat la mine în birou și a plecat fericit. O greșeală făcută îţi oferă posibilitatea de a îmbunătăţi lucrurile. Referitor la capabilitatea de a gestiona stresul, cred că această abilitate face diferenţa dintre un lider bun și restul liderilor / managerilor. Odată ce o persoană ocupă o funcţie de top management, are anumite abilităţi tehnice, însă, de cele mai multe ori, nu are abilităţile necesare unui lider. Oricine știe să primească o recompensă, însă puţini știu să gestioneze o situație de stres. Acest aspect se reflectă în rezultatele slabe ale organizaţiei. Sfatul meu este ca, pentru a gestiona stresul în mod eficient, să gândiţi într-un mod diferit. Cred că asta este abilitatea unui bun lider: să vegheze pe culmea dealului și să vadă în ce direcţie trebuie să meargă, să vadă unde anume trebuie să ajungă”.

În final, aș dori să mai adaug o modalitate de prevenire a stresului, menţionată ca strategie de către toţi participanţii la studiul realizat de Nelson și Campbell: suportul social (Corporate Warfare: Preventing Combat Stress and Battle Fatigue). Liderii eficienţi investigaţi nu operează în mod solitar, ci mai degrabă utilizează o serie de forme de suport social ce le permit să își construiască importante relaţii atât în interiorul companiei, cât și în exteriorul ei.

Care sunt metodele pe care le folosești tu pentru gestionarea stresului?