Lecția despre supraviețuire a magazionerei Ana

De curând, m-am întâlnit cu un fost bun prieten, devenit, odată cu trecerea anilor, o bună cunoștință – genul de care te bucuri când o întâlnești din întâmplare, dar cu care nu reușești să mai comunici dincolo de platitudinile obișnuite, gen “nu te-ai schimbat deloc”, “ce mai fac copiii”, “cum merge munca”.

Norma-Nathalie Nițescu

Contributor

Pentru că păream amândoi să avem timp “de pierdut”, ne-am așezat la o cafea și am dezvoltat un pic temele de mai sus: ba da, s-a mai schimbat, uite că nu mai are păr pe cap, copiii cresc, sunt la o vârstă dificilă, e tot mai greu să ajungi la ei și, nu în ultimul rând, munca merge destul de bine.

Mi-a explicat în ce constă cheia succesului: piața de desfacere externă, care îi oferă stabilitatea necesară pentru expansiune. Chiar săptămânile trecute a angajat un nou muncitor, un magazioner.

Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele

A dat anunț online și, în urma telefoanelor primite, a selectat trei șomeri, pe lista scurtă de posibili/ potențiali magazioneri.

Întregul proces de angajare părea să-l fi preocupat suficient de mult încât să mi-l povestească amănunțit, sau poate era doar același sentiment și din partea lui, că nu mai avem foarte multe să ne spunem, și atunci a simțit nevoia să umple spațiul gol dintre cafelele noastre cu ceva. 

Mie povestea mi-a rămas întipărită în minte din cauza criteriilor de selecție pe care mi-a spus că le-a folosit când a angajat magazionerul.

La întrebarea dacă nu i se pare că munca de magazioner va fi prea puțin motivantă pentru el, a cedat și Vasile: și-a expus problemele familiale, cauzate de șomajul în care se afla de câteva luni, spunând că, în ciuda pregătirii și experienței acumulate, e dispus să devină inclusiv măturător de stradă, numai să aibă de unde duce niște bani acasă.

Prima persoană, să-i zicem Gheorghe, avea o istorie monotonă în câmpul muncii: în ultimii 20 de ani, a lucrat la aceeași fabrică, de la care a trebuit să plece la începutul iernii, din cauza scăderii dramatice a comenzilor de producție.

Gheorghe a venit total demoralizat și învins la întâlnire, lamentându-se că, la vârsta lui, după atâția ani de muncă cinstită, se află acum în situația aceasta jenantă de a căuta un loc de muncă. Prietenul meu spunea că aproape că își cerea scuze că e acolo, în calitate de șomer care încerca să își găsească de lucru.

Al doilea candidat, să îl numim simplu, Vasile, părea mai hotărât, dar era overqualified – avea diplomă de inginer. La întrebarea dacă nu i se pare că munca de magazioner va fi prea puțin motivantă pentru el, a cedat și Vasile: și-a expus problemele familiale, cauzate de șomajul în care se afla de câteva luni, spunând că, în ciuda pregătirii și experienței acumulate, e dispus să devină inclusiv măturător de stradă, numai să aibă de unde duce niște bani acasă.

Și, în final, ultima pe listă, îi vom zice Ana, o femeie de aproape 60 de ani, care a apărut la interviu zâmbitoare și plină de încredere în sine. A povestit cum, de-a lungul anilor, a făcut nici ea nu mai știe câte – de unde, înainte de revoluție, lucra ca CTC-ista la o fabrică, imediat după ’89 a început să găsească alte modalități de a face bani: a încercat cu o seră de zarzavat pe pământul părinților, a făcut drumuri în Turcia și aducea produse spre vânzare de acolo, a făcut un curs de calculatoare și s-a angajat la un mare depozit, pentru a ține evidența inventarului (aceasta era experiență pe care o considera cea mai relevantă pentru job-ul la care aplica acum), după care a mai făcut încă un curs de asistent social și a lucrat șapte ani cu bătrânii, într-un centru de zi, ca în final să ajungă să colaboreze cu nora ei, la salonul de coafură și manichiură al acesteia. În urmă cu câteva săptămâni, și această ultimă colaborare a luat sfârșit, pentru că nora a trebuit să își închidă salonul neprofitabil.

La întrebarea dacă nu i se pare că munca de magazioner ar putea fi prea solicitantă, Ana a spus că ea se simte încă plină de energie, e sigură că experiența ei din depozitul unde a lucrat ar ajuta-o și că, sigur, ea înțelege dacă domnul patron ar prefera un bărbat tânăr, mai în putere – nu e nici o problemă, se aștepta la asta -, dar ea e optimistă din fire și nu a lăsat niciodată nici o ocazie să treacă pe lângă ea, de aceea a răspuns la anunț.

Ana părea, dintre toți trei, singura care a răspuns la anunț pentru că își dorea slujba asta cu adevărat. Ea părea cea mai convinsă că ar putea face o treabă bună pentru el, ca magazioneră. În plus, faptul că era o femeie întreprinzătoare, cu experiență în diferite domenii, era o asigurare a flexibilității și capacității ei de adaptare.

Și pe cine ai ales, l-am întrebat eu, cu mare curiozitate, pe fostul prieten, transformat într-o cunoștință patron.

Pe Ana, desigur, a venit fără ezitare răspunsul lui.

Probabil simțind nevoia să își justifice alegerea, mi-a spus că el e un om cinstit, oferă carte de muncă, plătește cu ceva mai mult de salariul minim pe economie, respectă orele de lucru, spre deosebire de mulți alți patroni, dar în același timp e și foarte strict când vine vorba de calitatea muncii prestate de angajații săi.

Ana părea, dintre toți trei, singura care a răspuns la anunț pentru că își dorea slujba asta cu adevărat. Ea părea cea mai convinsă că ar putea face o treabă bună pentru el, ca magazioneră. În plus, faptul că era o femeie întreprinzătoare, cu experiență în diferite domenii, era o asigurare a flexibilității și capacității ei de adaptare.

Gheorghe și Vasile erau doar disperați, iar el nu își permite să își transforme afacerea într-un serviciu social, a mai spus prietenul meu.

M-am tot gândit la povestea aceasta și, în final, am ajuns la concluzia că prietenul meu a făcut nu numai alegerea potrivită, dar și alegerea pe care orice alt supraviețuitor ar fi făcut-o în locul lui: și-a ales drept colaborator un alt supraviețuitor.

La prima auzire, am rămas puțin surprinsă de atitudinea lui. Mi s-a părut că a fost dur și injust, un capitalist necruțător, așa cum învățam noi, pe vremea comunismului, că sunt capitaliștii.

Am schimbat subiectul, dar nu am încetat să mă gândesc la alegerea lui și la poveștile de viață ale celor trei candidați la postul de magazioner.

În zilele ce au urmat întâlnirii noastre, m-am tot gândit la povestea aceasta și, în final, am ajuns la concluzia că prietenul meu a făcut nu numai alegerea potrivită, dar și alegerea pe care orice alt supraviețuitor ar fi făcut-o în locul lui: și-a ales drept colaborator un alt supraviețuitor.

Mi se pare o lecție de viață foarte valoroasă cea pe care mi se pare că o pot sintetiza din modul cum și-a selectat el noul magazioner.

O lecție ce cred că e valabilă pentru marea majoritate a legăturilor dintre oameni, nu numai a celor lucrative. Poate acolo unde e vorba de bani și profitabilitate e mai evident, dar cred că, inclusiv la nivelul relațiilor personale, învingători ies cei care au atitudinea de învingători chiar și atunci când pierd, cei care nu se cramponează într-un eșec și reușesc să vadă viața și dincolo de acesta.

Articolul anterior

Lidl majorează veniturile angajaților din România, din martie

Articolul următor

România a depăşit Ungaria şi Polonia la producţia de automobile, în 2018

Articole din aceeași categorie
Citește

Cele 8 tipuri de pierderi

Dacă în Japonia elevii niponi află că locuiesc într-o ţară săracă, iar consecinţele la maturitate sunt simplitatea, echilibrul,…
Total
5
Share