Se discută, de câteva zile, despre măsurile fiscale anunţate de noul Guvern. Aceste măsuri ridică foarte multe semne de întrebare din punct de vedere al fezabilităţii lor, dar şi din punct de vedere al impactului pe care îl vor determina.
Alex Milcev
Partener & Lider Departament de asistență fiscală și juridică @ EY România
A fost extrem de suprinzător pentru contribuabili, dar şi pentru întreg mediul de afaceri, desigur, să constate că Guvernul doreşte nişte modificări radicale ale sistemului fiscal.
Măsurile anunţate arată o schimbare majoră de abordare, în decursul unei foarte scurte perioade de timp. Mă refer acum, în special, la înlocuirea impozitului pe profit cu impozitul pe cifra de afaceri, introducerea impozitului pe venitul global şi introducerea taxei de solidaritate.
Sunt nişte măsuri complet inoportune, care sunt anunţate fără să se fi făcut nici o analiză de impact. Dar să vedem, pe rând, ce presupune fiecare măsură în parte:
Înlocuirea impozitului pe profit cu impozitul pe cifra de afaceri, din 2018
Raţionamentul pe care se bazează această măsură ar fi probabil acela că firmele/contribuabilii încearcă să minimizeze profitul impozabil prin metode mai mult sau mai puţin legale. Ceea ce nu este corect tehnic, atâta vreme cât există legislaţie privind preţurile de transfer care, aplicată corect, împiedică astfel de fenomene.
În momentul de faţă, o astfel de impozitare pe venit se aplică doar pentru microîntreprinderi. Mai mult decât atât, impozitarea în acest mod a cifrei de afaceri ar fi un caz unic în UE şi vizibil în afara trendului european privind baza de impozitare consolidată comună.
Subliniez că impozitul pe cifra de afaceri este similar mai degrabă cu TVA („sales tax”) și, prin urmare, guvernul trebuie să facă o analiză pentru a determina dacă este regulamentară introducerea acestui impozit în locul celui pe profit. Există probabilitatea ca acest impozit să fie contrar prevederilor Directivei Europene privind TVA şi, prin urmare, este de aşteptat să se pună în mişcare procedura de infringement din partea Comisiei Europene.
În plus, o să fie mulţi perdanţi în urma aplicării acestei măsuri, cum ar fi, de exemplu: contribuabilii cu cifra de afaceri mare şi profit mic (e.g. retail, distribuţie), societăţi în dificultăţi financiare, care vor plăti impozit chiar şi fiind în poziţie de pierdere etc.
Introducerea taxei de solidaritate, din 2018
S-a comunicat de către Guvern că s-a „inventat” această taxă pentru cei care au venituri ce depăşesc zece salarii minime pe economie. Au fost destul de multe declaraţii ale Guvernului pe această temă, dar nu este clar încă nici procentul, nici modul exact de calcul. Este de aşteptat ca prin această abatere de la cota unică (modelul care a servit bine României de peste un deceniu) să fie generate inechităţi fiscale.
O altă consecință negativă a acestei măsuri este descurajarea specialiștilor talentaţi şi de succes, care au rămas pe moment în ţară, dar şi a celor care s-au afirmat profesional până acum peste hotare şi se gândesc să revină în ţară. În concluzie, nu este doar o problemă fiscală, ci şi o problemă de atractivitate a ţării pentru resurse umane; şi aici Guvernul transmite un mesaj contradictoriu.
Introducerea impozitului pe venitul global, din 2018
Aceasta este o altă surpriză anunţată de noul Guvern, fără nici o pregătire prealabilă. În momentul de faţă, legislaţia fiscală, sistemul informatic al ANAF şi – desigur – obişnuinţa contribuabilului de ani de zile sunt bazate pe impozitarea cu cotă unică. Nu este deloc clar de ce se impune această modificare de sistem, care vor fi schimbările principale şi în ce fel complicaţiile inerente acestei schimbări o să merite tot efortul.
Cred că guvernul trebuie să fie conştient că asemenea măsuri implică o schimbare radicală de politică fiscală. De asemenea, ele arată o inconsecvenţă a programului de guvernare în această zonă şi induc o stare de incertitudine şi impredictibilitate cum nu s-a văzut de dinainte de intrarea României în Uniunea Europeană.
În plus, consider că este total neconstructiv şi inoportun ca guvernul să anunţe modificări fiscale de anvergură, fără a se face analize prealabile ale impactului calitativ şi cantitativ.
Sper, totuşi, că aceste măsuri vor fi reconsiderate şi că se va renunța, în cele din urmă, la implementarea lor.
Despre EY România
EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 230.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de circa 29,6 miliarde de dolari în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2016. În România, EY este liderul de pe piaţa serviciilor profesionale de la înfiinţare, în 1992. Cei peste 700 de angajaţi din România şi Republica Moldova (Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Chişinău) furnizează servicii integrate de audit, asistenţă fiscală, asistenţă în tranzacţii şi servicii de asistenţă în afaceri, către companii multinaţionale şi locale.
