Nu cultura organizațională e toxică. Ci frica de a acționa și de a spune lucrurilor pe nume

Multă lume atribuie „cultura toxică” leadership-ului organizației sau, indirect, organizației. Mai precis numelui organizației.

Mihai Parasca

Human Resources Strategist

Compania nu este un organism separat de oamenii care o formează. Cultura nu devine toxică singură – cineva o permite, cineva o ignoră, cineva alege să nu spună nimic când ar trebui.

Cultura toxică este suma alegerilor fiecărui angajat.

• Liderii se plâng că echipa nu e implicată, dar evită conversațiile dificile. Acceptă doar poveștile care coincid cu viziunea și dorința lor.
• HR-ul lansează inițiative de „engagement” ca o mitralieră, dar fără susținere reală din partea managementului, care spune ca „nu are timp de prostiile astea”.
• Angajații critică mediul, dar tolerează comportamentele nocive fără să ia atitudine. Dramatismul și frustrarea este hrana lor continuă în pauzele de țigară sau ședințele interminabile.

• DevCon 2026: peste 3.000 de profesioniști IT, 60+ speakeri și șase scene dedicate tehnologiilor care schimbă industria
• Compania de consultanță imobiliară Colliers România are un nou Associate Director | Tenant Services
• Dragoș Georgiță, VP of Engineering @ Adobe România: 20 de ani în Adobe, de la inginer într-un startup bucureștean la VP. “Leadershipul nu începe când primești un titlu”

Și, acolo unde toți așteaptă ca „altcineva” să facă o schimbare, nimic nu se schimbă.

Dacă mediul în care lucrezi e toxic, întrebarea nu e „cine e de vină?”, ci „Ce ai făcut tu, concret, pentru a-l schimba?”. Iar dacă simți și crezi că nu se mai poate face nimic, măcar nu te mai plânge.