Dacă ar fi să caut cuvintele-cheie pentru această perioadă, care ne-a scos din zona de confort pe toți, mi-ar trebui mai multe decât dicționarul atât de cuprinzător al limbii române poate exprima, dar mă voi rezuma la #rol #dușrece #mâinilegate #flexibilitate #echilibru #inteligențăemoțională #criză #oameni #capitaluman #optimism #speranță #putere.

Leonard Rizoiu
Managing Partner @ leoHR
Rolul recrutorului se șlefuiește, ușor-ușor, în economia post-decembristă, și, ca în cazul multor altor aspecte, și în cazul recrutorului, #rolul s-a mulat pe cultura noastră, pe tradiție, pe obiceiuri și pe structura proceselor și procedurilor din diferite companii, cu stiluri de management divers ca fundament.
Dar, esențial, rolul recrutorului (fie el angajat într-o companie – recruiter intern sau angajat într-o agenție de recrutare – recruiter extern) este de a analiza un CV și a face potrivirea dintre un post vacant și un CV (atenție, un CV, nu un candidat, căci singurul instrument pe care îl are un recrutor este un CV). Sigur, #capitaluluman, mai mult ca niciodată, este împărțit și divizat – între galbeni și roșii (politică), verzi și violeți (sport), între pro și contra (vaccinurilor), între DA și NU (referendumurilor) sau între a înțelege sau nu rolul recruiter-ului.
Credem că te-ar interesa și: Cum am devenit “neangajabilă”
Văd des, pe diferite site-uri, cât de blamați sunt recruiterii tineri, care selectează CV-uri tot mai rapid, și văd cât de mult venin se varsă asupra celor care, încercând să livreze proiectele, folosesc diferite criterii impuse de client (intern sau extern). Candidații o iau foarte personal și văd în acest recrutor – adesea, pe nedrept judecat – un factor decizional care nu vede dincolo de CV.
Noua ta carieră poate începe aici – locuri de muncă în toate domeniile, în toate județele
Dar a venit martie 2020. Iată cum arată, în mod normal, agenda recruiterilor: în general, oscilează între 5-7 proiecte de recrutare simultan. Agenda era ocupată cu activități de screening CV-uri, de strategii de atragere a candidaturilor, de promovare în diferite medii a oportunităților de carieră, de discuții cu candidații selectați, de folosirea instrumentelor psihometrice și de identificare a candidaților potriviți.
Ziua de lucru nu mai începe de mult la 9 am și nu se mai termină la 5-6 pm (exemplu: un candidat căruia îi scrii de săptămâni îți răspunde pe o aplicație de instant messaging, la 8,30 dimineața – nu îi răspunzi, după ce ai alergat atât de mult după el?; sau nu accepți un client care are agenda ocupată și are timp să-ți dea mai multe detalii despre poziția vacanță, la 6,30 pm, având în vedere că acele informații îți ușurează munca și proiectul se poate livra la standarde de calitate mai înalte?).
Vine 12-13 martie: #dușrece. Între 70-82 la sută dintre proiectele de recrutare se suspendă, se comunică #stareadeurgență și, brusc, tot ce s-a lucrat se îngheață. Acel castel de nisip, pe care l-au construit cu muncă, este în pericol acum, și simt cum au #mâinilegate în procesele pe rol. Tragem aer în piept, putem lucra remote (cu provocările de rigoare) și începem să punem pe agendă task-uri ce au nevoie de #flexibilitate în procese și în mod de livrare.
De unde vorbeam despre o lipsă cronică de talente, acum ne întrebăm și dacă am avea ce face cu ele. Marile companii anunță șomaj tehnic, suspendări de activitate, statisticile sunt îngrijorătoare, dar mai tragem o dată aer în piept și exersăm, cu voce tare, cuvântul #optimism. Îl scriem pe social media, îl evocăm sub forme de meme-uri, facem glume…
De unde săream din întâlnire în întâlnire, participam la multe evenimente de networking, eram prezenți în diferite hub-uri profesionale și participam activ să ne îmbunătățim procesele, acum sărim din conference call în video call, de pe skype pe zoom și pe teams, și căutăm soluții să fim cât mai aproape de #oameni.
Și a venit și momentul când, la 1-2 săptămâni de la declanșarea stării de urgență, în inbox-ul nostru vin ceea ce noi numim candidaturi spontane. Aflăm cu stupoare că firma X a suspendat activitatea și că oamenii sunt interesați ce locuri de muncă există, aflăm că firma Y renunță la 15 la sută din numărul de salariați. Înțelegem cum anumite sectoare din antreprenoriat nu pot rezista unei perioade de 1-2-3 luni fără să factureze și, mai mult, vizualizăm cum în inbox-ul mail-ului ne intră CV-uri – de la operator de producție până la poziții echivalente nivelului de director general.
Acum două luni, eram în stare să sărbătorim primirea unui CV. Acum, fără să facem eforturi, ne vin zeci, sute. Primim și CV-uri ale oamenilor care s-au întors în România (statisticile spun că peste 1,2 milioane de români au contractele încheiate sau suspendate) și, de unde măream volumul la portavoce, să strigăm că nu mai găsim oameni, iată-ne acum, pe mod silențios, cum încercăm să gestionăm, cu #inteligențăemoțională, această schimbare de paradigmă.
În mai, se anunță reluări de activitate, și iar tragem aer în piept și ne spunem că marii angajatori, care își încep activitatea în condiții de maximă siguranță sanitară, vor trage pe orizontală multe companii, de diferite dimensiuni, din diferite sectoare economico-industriale, iar noi, acei oameni care analizăm CV-uri, ne vom relua lupta acerbă pentru talente, ne vom relua agendele ocupate de promovare, atragere, intervievare, analizare.
La ce ne așteptăm?
O perioadă cu mari provocări în zona #capitalului uman, pentru că schimbările de direcție au dus la schimbări forțate de mentalități, de paradigmă, de reflexiuni și de opinii. Am văzut cum putem lucra (în sistem impus) de acasă, deci iată că ce apărea înainte ca beneficiu este o normală realitate acum.
Ce am învățat?
Am învățat cum apropierea de oameni nu trebuie să fie o chestiune de criză, ci o valoare personală, după care să ne ghidăm, pentru că ne învață ce sunt unitatea, răbdarea și înțelepciunea, și am mai învățat că din tot ceea ce este mai rău se nasc SOLUȚIILE, OPTIMISMUL, SPERANȚA și PUTEREA! Și, chiar mai mult, împreună, oferind și acceptând ajutor, putem depăși greul!